Miscellaneous

- Dunkin Donuts e asa de bun cum ma asteptam, I love the donuts :-s hopefully asta nu o sa mi afecteze linia :))

- De cand am ajuns ma simt ca Garfield, nu , nu portocaliu, grasa sau pisica ci innebunita dupa Lasagna (stiu mancarea e italiana, si totusi eu m-am intalnit cu ea in America)

-Tv-ul e minunat, are reclame cam dese, da nu exista seara in care sa zici: "of iara n-are nimic"

- Americani au doua ticuri, si anume: "wow! really?" si "oh, ok" @-)

- Americani sunt foarte amabili :) intra in conversatie cu tine, din orice nimic

- Mi s-a pus intrebarea cu un continut intelectual ridicat, de catre romanii de aici: "Esti la college aici?" r:"Da" "wow! si stii engleza?" (comentariile sunt de prisos)

- Cafeua americana sucks, cel putin aia decafeneizata :-& e ca si cum ai bea apa chioara

- Tantarii aici musca rau, nu ca anemicii aia din Bucuresti. Efectiv mi s-a umflat tot piciorul, acum am o compresa cu multe chestii amestecate (don't ask ce chestii, i know i didn't :)) )


-La Biserica aici, lumea chiar se imbraca in rochie/costum si stau jos, mananca si se cunosc toti intre ei @-)

- Sunt efectiv obsedati de aerul conditionat. Daca trece de 25 de grade, hopa dau drumul la aer. Cred ca daca traiau in Roamania isi atasau unul de gat

- Sunt cel mai mare fan Family Guy si The Simpsons, iar Sponge Bob Square Pants is not as bad as I thought

-Spaniola si olimpiadele la care am fost supusa have come in handy, exersez aici pe totul felul de oameni, care se bucura cand aud spaniola in loc de engleza

- Am descoperit ca am o pasiune pentru masini (in Romania nu ma aratam prea interesata), aici dak trec toata ziua pe langa reprezentatnta mercedes, lexus, mazda, bmw, audi, porsche...:X ce sa zic, dar oricum imi voi declara iubirea si pasiunea incheiata in momentul in care imi voi cumpara un Corvette :X:X:X:X

Si marele Dan Spataru :))

Asta m-a atins la inimioara:))

Dan Spataru- Te asteapta un om

Te-asteapta un om, un suflet curat,
Ai spus ca-l iubesti si-ai sa vii, insa l-ai
uitat,
Dintr-un simplu joc, inima lui s-a aprins,
Credeai ca se stinge la loc, nu s-a mai stins!

Te-asteapta un om, zambind rabdator,
El crede tot ce i-ai spus,
Te-asteapta mereu solitar, dar in zadar,
Nu mai vrei sa vii, inima sa-i daruiesti
Mai bine i-ai spune deschis ca nu-l iubesti.

Te-asteapta un om, un suflet curat,
Ai spus ca-l iubesti si-ai sa vii, insa l-ai
uitat,
Dintr-un simplu joc, inima lui s-a aprins,
Credeai ca se stinge la loc, nu s-a mai stins!

Te-asteapta un om, zambind rabdator,
El crede tot ce i-ai spus,
Te-asteapta mereu solitar, dar in zadar,
Nu mai vrei sa vii, inima sa-i daruiesti
Mai bine i-ai spune deschis ca nu-l iubesti,
Mai bine i-ai spune deschis ca nu-l iubesti,
Mai bine i-ai spune deschis ca nu-l iubesti, ca
nu-l iubesti!





Si asta asa ca na, chiar nu m-am gandit

Dan Spataru- Nu m-am gandit la despartire

Faradelege

Sambata seara s-a decis in unanimitate, ca eu trebuie sa ies undeva, sa cunosc mai bine orasul. Dupa indelungi cugetari, s-a votat sa mergem la Casino. Singura problemica era faptul ca dupa legile americane, inca sunt minora ( chiar ma bucur chestia asta...o sa mai am un majorat :)) ). La sfarsitul acestor deczii pline de importanta, ne-am suit in masina si am inceput drumul meu spre ilegalitate.

In drum spre Casino, am ascultat Dan Spataru, si daca radioul nu ma mai iubeste, am gasit o melodie care sa match my feelings :P. Apoi am ajuns in parcare, care era arhiplina si a trebuit sa ne plimbam dupa un loc de parcare, chiar nu m-a deranjat, mi-am adus aminte de acasa. Cautarea nu a durat mult si am iesit in parcare, de unde am luat un autobuz care ne-a dus la intrarea Casinou ului, Doamne fereste sa mearga americanu 100 de m pe jos (*ptiu ptiu [-o<*).

O data intrata in Casiono (Mohegan Sun era numelui lui nenea Casino), un afis foarte mare mi-a izbit vederea centrala si periferica, si zicea asa (adaptat si tradus de mine): "Daca nu ai 21 de ani sau mai multi, taie-o!" Si totusi am decis sa intram, era kinda funny, mintea mea zburda pe un alt canal unde eu eram in Ocean's eleven...8-> Dar revenind, am fost plimbata, mi s-a aratat ce e frumos, mi s-au tras 2-3 poze si am fost dusa sa o vad pe o tanti, care cica era mama prietenelor mele de joaca cand am fost eu in America in 1992. Si la fel ca toate celalalte persoane de origine romana/ aromana, pe care le-am cunoscut de la venirea mea aici cuvintele ei au fost : "Oh , fata lui tanti *ptiu**si putina saliva mi-a sters un pistrui* ce frumoasa esti, vai dar ce mare te-ai facut. Dar esti frumoasa foc. *si o mare ventuza pe ambii obraji*"

Dupa aceasta intalnire, gen Surrprize, Surprize (*ma gandesc foarte serios sa fac si eu una aici, are careva id-ul Andreei Marin, ca am niste nelamuriri?*), dupa ce am fost strecurata si tenul meu masliniu, batea spre galben, am fost dusa in aria jocurilor. Eram fascinata, sa vezi pe de o parte batranele care jucau la Slots si erau foarte calme si pe de o alta parte barbati nervosi care tipau ca nebunii la Poker. O chinezoaica care juca la masa de langa locul unde imi parcasem eu corpul uimit, tipa ca nebuna, ca dealer ul a gresit si sa vina Supervisor ul. A venit nenea ala, s-a uitat cam crucis la ea, a incercat sa ii explice ca nu are dreptatea, dar femeia deja ii adresa cuvinte de "lauda" in chineza. I-a dat banii inapoi si a reinceput jocul....nu am stat sa urmaresc, caci ma gandeam sa fac o poza ilegal :)). Am facut respectiva poza si ca prin minune, (chiar m-am uitat dupa fum sau vreum parf in mana bodyguard ului de langa mine), a aparut un domn inalt, gras si cam suparat care mi-a zis ca nu am voie sa fac poze. Nu mai conta eu aveam dovada ilegalitatii mele, nu ma mai interesa inca una.

Apoi impreuna cu matusa mea, ne-am asezat la un slot si ea a inceput sa joace, chiar ma gandeam ca la 21 de ani, pe 18 Noiembrie 2010, o sa fiu acolo, partying all my money :)). Mi s-a spus sa trag si eu de maneta ca oricum nu era mare lucru, dar pentru mine a fost thrilling :D, am tras si am jucat si eu, n-am castigat mare lucru-$6 :)), da stiu, decat deloc, e ceva. Apoi ma gandeam ca mama nu avea dreptate cand zicea ca sunt norocoasa. Ne-am ridicat de acolo si ne-am asezat la alt Slot Machine si ii zic matusii mele ca aici chiar castigam :D. A tras de 2 ori si castigase fix $2 :)). A treia oara insa, a tras ea si masina a inceput sa scoata sunete:)). Noi ca nebunele, tipam, radeam (puteam sa fi castigat si $100) tot ne bucuram, si cand ne-am apropiat, am observat ca castigasem destul de mult :O, undeva peste $1000. Tipete, bucurii, a venit un angajat, a luat datele si s-a dus dupa bani. A durat ceva pana s-a intors si eu ma gandeam iara la Ocean's Eleven, ca ma vazusera cu camerele de filmat, ca jucasem ilegal, pe cardul de joc al altcuiva si ca acu veneau sa ma dea afara si sa-mi interzica pe veci intrarea in acest Casino (I should really stop watching movies :)) ).

Dupa ce am luat banii, ne-am mai jucat un pic si corpul meu ma anunta ca atata bucurie si faradelege il cam obosise. Am plecat de acolo, mai bucurosi si un pic mai dotati financiar si ilegalitatea mea s-a terminat cu drumul inapoi acasa, cu un blocaj ca la Bucuresti si un pic de somn printre conversatie.

A fost super si m-a distrat, lucrurile incep sa ia un curs mai normal, cd-ul ma iubeste, norocoasa sunt cat de cat plus incep sa revina aventurile prin viata mea.

Asta a fost inceptul, pana trec cei 4 ani, o sa devin James Bond in Casino Royale (care e femininul de la James? :-?)

America mi-a dereglat puterile supranaturale

Astazi una din cunostintele mele al carui blog mi-a oferit multe zambete, a postat pe blog o melodie pe care a auzit-o la radio. Si ma gandeam ca in Romania, radio era prietenul meu cel mai bun. El stia exact cum sa exprime ce simteam eu. Eram trista si daca il deschideam el imi punea Corina-Tears, eram :x dupa cineva si el imi punea Hoobstank-The reason, eram happy si el imi punea Jason Mraz-The remedy, in functie de starea mea se schimba si cateodata chiar ma amuza. Costina, jumatatea mea de portocala, chiar se amuza teribil pe chestia asta. Tin minte ca intr-o zi am primit de la un prieten, melodia Lost a lui Michael Buble si eram in Paris si cautam un cadou pentru fix acel prieten si ii zic Costinei : " Ce ii luam lui Bogo?" si in momentul ala la radio in magazinul respectic a inceput melodia =)), acum nu are la fel de mult haz ca atunci, dar oricum era o chestie a mea, radio ul ma ajuta. Nu stiam cum ma simt era de ajuns sa ii dau drumul. De ziua mea eram in Cora si era numai Rock la radio, cand deodata m-am dus sa imi aleg un tort si a inceput 3SE- Ziua ta :)) In fine, in toata Europa eu si radio ul ne intelegeam.
De cand am ajuns aici insa, radio ul nici makr nu se aude, nu ca nu mi pune melodiile care s ar potrivi cu starea mea, dar nici makr nu l aud. Si dak se intampla sa fie pornit, are stiri. Numai in prima zi am auzit o melodie: Colbie Colliat-Bubbly :-? weird. In fine....oare chestia cu FM si AM, e valabila si pt mn? Nu sunt compatibila decat cu FM? :(( oare imi pierd din puterile paranormale? (da am mai multe:)) vise care se adeveresc, preziceri pe termen lung si chiar bioenergie)....oricum pentru orie eventualitate exista Ipod ul :D

Asta m-a facut studenta

Lumea ma tot cearta de cateva zile ca nu mai scriu nimica pe blog. Am stat si m am gandit si le am zis ca nu s a intamplat nimic socant. Aici totul e peaceful e liniste si cred ca mi s- a dus a frown wrinkle de la sine :))
Unii chiar mi-au zis ca de ce m-am dus in America si nu am ramas in Bucuresti. motivele sunt multe, dar asta e unul din lucrurile principale care m-a adus aici: Application Essay for Iona College

I’ve ignored it, got mad at it, laughed at it and of it but finally I accepted the fact that I had to sit down and write THE essay.
It was clear to me that applying to a University in the States included an essay. The hundred American movies I had seen gave me an insight to American college life, and I had no problem, until the majority of my colleagues which applied to universities in foreign countries started to panic and spread a rumour of how the ‘malefic’ essay had to be a reflection of who you are and of course should resemble a ‘fairytale’ when presenting your personal skills. I started to think about it , and it wasn’t the idea of the essay that made me shiver , but the idea that I was too calm and detached in comparison with the daily environment at school, I felt like Switzerland dragged into a modern World War III and forced to make a decision or else…
I’ve been raised in a country where the shadow of communism still persists like a cheap perfume or better yet like a room that hasn’t been freshened after someone smoked in it…therefore making a change from growing up in a world filled with restricted and fearful thinking, where the innovative and creative have appeared, but are delaying their development, and moving to another country was not easy. But this did not frighten me.
Mostly because in my country, essays have not given hard time to anyone, as a consequence of communist and post communist essays being shape-oriented. And by shape-oriented I mean the IMBC (introduction, main body and conclusion), which although common in all world wide schools, have a specific feature in Romania. All the teachers have taught us children how to think in the “shape” way.
‘An essay should have a short and brief introduction’, they would tell us, like “autumn has come and the leaves on the ground unite themselves in making an universal carpet” something very poetic, much like something William Wordsworth would have said. Then you had the main body where you had to describe the depressing or happy, depending on the theme, actions, and in the end a conclusion meant to make the readers think about the future.
It was as a recipe. I even remember having a special notebook where I used to write certain metaphors to use them in my school compositions: “the trees have all put on their white jackets”- suggesting that snow had come or “the nature has resurrected once again after a vicious winter” which was meant to imply spring’s arrival, and so on. It was crystal clear for all the students in Romanian schools what they had to do until…the creativeness started to show its head, leading to a wonderful transition, which still hasn’t got to its peak but is developing superbly.
However, this transition led to problems for many and I had to make others see that the essay thing was not such a big deal even for a teenager, much like us. Teenagers born in a revolutionary year-1989,a generation meant to make the difference.
I started wondering what would I have done if I had to make a commercial, or a poster on how would I persuade teenagers to give their best in an essay, because as brave as I might think I am the idea of a blank page sometimes makes me want to be a ostrich and burry my head under my desk. I started thinking about the feelings people might pass through when being faced with a writing task and decided that nothing can be more comforting than a sheet of paper which could talk and convince you that it’s all going to be ok.
Most of us are ashamed of showing our writings to other people, the fear of mockery almost always wins and many great writings remain hidden in someone’s closet for ever. But a sheet of paper that would comfort you through the process of writing and encourage you might be the key to success. And in the end the sheet would congratulate the writer and hug him. Brilliant or maybe not…
It is no earth-breaking news to any of us that the human being is hard to satisfy and very unsure about its own strengths. People would then wonder if the hug was a good one or just a consolation one, given while the sheet would think to itself “You poor fool, you just wasted half of a branch, which was used to make the paper you filled with your so-called essay“.
See, no matter how you take it writing something about oneself it’s not as easy as it may seem, we could write stories or a literary comments but writing something that reveals who you truly are is difficult for everybody even more for teenagers considering the fact that most teenagers have no idea, yet, of who they are.

Dai cu pozele

Astazi a fost zi de poze, asa a fost comanda de la Bucuresti si asa s-a lucrat, nu vrem sa nemultumim boss-ii din capitala.

Poze, pozisoare si surprinzator nu destul de multe pentru ca *drums please* pur si simplu nu am fost in the mood pt poze din gama "las' k mi fac singura" *i know shocking* :-??

Explorez, de aia nu mai povestesc minunatele mele aventuri, pentru ca deocamdata nu m-am lovit de nici o situatie care ar avea caracter de "ghinion de scorpion".\

Aici totul este laid back, no worries, fun, peisaje frumoase, oameni amabili si voie buna.

Pana incepe facultate/dramele adolescentei, delectati va cu poza.

Enjoy!

Neville, I hear ya

Acum ca totul este despachetat, pus in dulap si aranjat asa cum vreau eu in camarutza mea pe care o voi imparti cu jumatatea mea de corazon amiganesc, realizez ca sunt multe lucruri pe care le-am uitat acasa. Lucruri, normally fara prea mare importantza, gen agrafele mele colorate :X *cei mai bine investiti 3 euro ai mei:))*, sau niste cd-uri...ma rog lucruri mici.

Problema insa nu e faptul ca le-am uitat, ca problema poate fi rezolvata, lucrurile pot ajunge la mine. Doar ca imi aduc aminte ce am mai uitat seara inainte de nani i-) si zic : "maine dimineata las mesaj si anunt"....si cand ma trezesc a doua zi nu imi aduc aminte decat ca am uitat ce am uitat *does that even make sense?*.

M-am gandit foarte serios ca mi-ar prii un glob din acela cum avea Neville in HP ( da ce sa ii faci pe langa telenovele ma mai uit si l HP -:D-) doar ca cel mai probabil la fel ca el , as vedea ca globul ma anunta ca am uitat ceva, dar nu as stii ce.

Pana una alta, ar fi foarte folositoare niste pijamale pe care ai putea scrie numai gandidu-te si dimineata in oglinda mai mult ca sigur ca ti-ai aduce aminte. 8-> ( o sa vorbesc cu niste oameni de stiinta si o sa le povestesc ideea mea....doar ca nu prea cunosc scientists :-? are careva numarul lui Dexter?)

Aventuri cu Czech Airlines

Aseara, azi, ieri, alataieri, ma rog candva recent (ca fusul orar m-a bulversat @-) ) am plecat spre America si asa cum presupuneam drumul avea sa fie unul pe de o parte amuzant si pe de o parte obositor si cu un iz de frustrare.

Acum ajunsa in America, odihnita (culcata ca pustii de 5 ani d l 8:45 seara si trezita l 10 dimineata) imi permit sa-mi povestesc aventurile si sa mentionez chiar de la inceputul blog-ului ca man I miss all my friends and family si cred ca daca i-as vedea acum as plange mai ceva ca la Surprize, Surprize.(*Andreea Marin, where are you? :(( * )

Dar sa o luam cu inceputul....

Avionul spre Praga, pleca la 6:45 a.m, asa ca trezita dupa 2 ore de somn perturbat de tantari, am plecat spre aeroport cu varul meu, unicul, magnificul, minunatul (asa trebuie prezentat el-cu tag-uri, gen ale Vitoriei Lipan-supranumita femeia literaturii romane :)) ) spre aeroport, unde ma asteptau oamenii mei de corazon, cu care am plans, am ras, am tipat si ne am enervat de aproximativ 8 ani incoace. Jumatatea de ora petrecuta cu ei a fost prea putin, n-am constientizat-o si pana sa zic fish (ca tot sunt America), a trebuit sa-mi incep calatoria.

Dupa mii de controale de la romani, m-am asezat linistita pe o un scaun si ma gandeam cum vocea mea minunata se iroseste, neavand cu cine sa vorbesc. Langa mine in partea stanga o tanti cu pisica dupa ea, care a mieunat atat de ingrozitor si mult incat mintea mea regiza filmulete in care acea pisica era eroina principala dar, cu un final tragic datorat cainilor vagabonti de la mine din cartier 8->. Dar, revenind, incerc sa imi redirectionez atentia spre partea dreapta unde era una bucata nene si doua tanti, una mai urata ca cealalta ( si asta tinand cont ca eu nu consider ca exista persoane cu adevarat urate) care radeau, tipau si comentau exact ca la piata Obor, si mancau la acea ora mult prea matinala pentru corpul meu, care a sters din memoria sa ca s-ar fi trezit in vacanta la ora 4, sandwich uri cu parizer si multe alte chestii urat mirositoare. In fine intr-un final , dupa ce tipicul cetatean roman a intrebat de o mie de ori, pe cei de la control, cand mai plecam, de ce intarzie imbarcarea, unde ajunge si alte intrebari fara rost, ne-am imbarcat. Si exact ca in filmele cu prosti :)) aveam loc exact langa una din acele "distinse" tanti. Cealalta avea loc in spatele meu, iar nu-mi venea sa cred. Dar cred ca ingerasului meu pazitor i s-a facut mila si s-a gandit ca daca as fi stat acolo am fi innebunit amandoi, asa ca tanti din spate m-a rugat sa facem schimb. *Angels singing Halelujah on the background* schimbul de locuri s-a produs si am nimerit langa doua babute foarte linistite.

Bucuresti-Praga

Zborul s-a produs intr-o liniste absoluta, datorata faptului ca cei 3 silence-challenged au adormit, iar eu m-a delectat cu niste reviste si era sa atipesc dar niste turbulente m-au trezit. M-am uitat in jur si ma asteptam ca macar cele 2 babutze sa se alarmeze, dar ele erau mai calme decat o cutie de distolocalm. Mai tarziu , cand m-au rugat sa le traduc ce zicea pilotul, mi-au zis ca sunt din Bucuresti si atunci am dedus ca turbulentele nu erau nimic pe langa gropile din Capitala si ca obisnuinta le-a facut imune.Apoi am coborat...dupa ce ne-a fost oferit un iaurt cu pulpa cica de capsuna, nu stiu , nu am gasit inauntru, da orice e posibil....

Praga-New York

Ajunsa in Praga, misiunea mea cea mai mare era sa gasesc Poarta A6 si, dupa ce m-am invartit un pic , am dat iar de cele doua babutze care cautau Poarta C6, le-am dat directii si am luat si eu agale. Intr-un final am gasit un indicator care zice : Gate A6-8 minutes. Geez, un aeroport mare cat Otopeni de vreo 4 ori :)). M-am plimbat, m-am asezat, iara m-am plimbat si cand m-am asezat, doua pustoaice blonde, vorbeau in engleza despre telefoane si alte chestii scumpe pe care le au, si am decis sa imi mut creierul intr-o zona mai linistita din punct de vedere acustic. Dupa cateva minute, langa mine, s-a asezat o alta babutza si ma gandeam ca trebuie iara sa ma mut ca tipa din fatza mea se uita urat de tot l mine, la un moment dat s-a aplecat sa ia ceva din geanta si eram convinsa ca o sa arunce cu ceva in mine...dar aceste ganduri mi-au fost intrerupte de babutza care cu o voce timida a zis : "nu va suparati...." si pentru a doua oara in acea zi am auzit ingeri cantand pe fundal *romana at last*. Am descoperit multe lucruri despre ea, despre nepotii si fetele ei si mi-am umplut cele 3 ore cu o conversatie foarte interesanta cu accente politice si chiar economice. Apoi a mai trebuit sa astept intr-o alta sala dupa control, facut de niste oameni mai nesimtiti decat la Bucuresti. In sala acea friguroasa (la Praga erau maxim 15 grade, iar eu eram in tricou si pantaloni 3/4), ajutata de un aer conditionat ca sa isi mentina conditia de rece am stat si am analizat persoanele din jur. Nimic palpitant, o familie cu niste copii, un arab cu mult prea multi copii ca sa fie numarati si o fetita in spatele meu cu o obsesie pentru Harry Potter. Avea o papusa Harry Potter, din acelea gen Puppet Show si la fiecare 4 minute zicea "mom, mom, mom ,mom look he is going to bow, look mom, mom...." (mai ceva ca stewie in clipul de pe youtube http://www.youtube.com/watch?v=-s0UuoD_-_A). Apoi ne-am imbarcat si am nimerit in mijlocul a 3 persoane, un cuplu de americani si o tipa de vreo 13 ani din Cehia. Am incercat sa vorbesc cu ea, dar engleza ei nu era prea buna, ea in schimb parea de treaba. Ne-am uitat la niste filme si am incercat sa dorm dar nici lucrul acesta nu a fost posibil, pustiul de vreo 6 ani din spatele meu, avand o alta parere despre orele meu de somn. Incercam sa mi ocup timpu cu ceva, muzica sau citit cand deodata pustoaica de langa mine care parea foarte de treaba, isi scoate un Converse si cu pixul scrie pe el "EMO HEVER" si multe ****** pe langa. Ce naiba e aia "hever"? O fi in limba ei...M-a cam socat dar am trecut peste, m-am conversat si cu americanii si ma gandeam ca Gioga nu mintea cand zicea "Diana o sa vina o vreme cand o sa vrei tu sa alergi si nu o sa mai poti....", bine nu stiu daca se referea la amorteala mea...da fie:)). Am primit si mancare si vreau sa ii zic ca ii dau nota 4, era kinda oki, dar arata nasty rau de tot. Atat de nasty incat, cand tipa din america a primit mancarea ei, socul a fost prea mare si am intrebat : "what is that?" uitandu-ma spre tipa de 13 ani...si ea cica :"I don't know", din pacate m-a auzit si tipa care manca, si nu cred ca i-a picat foarte bine, dar constienta fiind de aspectul estetic al mancarii a zis: "Somekind of beef":)).....si cam asa in avion:))

JFK Airport

Am coborat, am mai trecut prin o mie de controale, mi s-a luat amprenta, mi s-a facut o poza si multe altele, am luat bagajele, care aproape erau sa imi smulga bratul, si ma gandeam ca daca mi-l smulg, nu o sa arat prea bine in tricou si am atins intr-un final beton american. Spre diferenta de taranul roman, Ion, nu am pupat pamantul "ca pe o ibovnica" ci am mers si am zambit usurata.

Acum sunt aici de o zi si cu cat vad mai multe cu atat dau dreptate celor care zic ca America e o tara superba, sunt convinsa ca o sa dau si de idioti dar orice lucru are ups and downs, si ma bucur nespus ca sunt aici dar dorul de familie si prieteni e imens, si daca stau prea mult degeaba ma simt ca alea din telenovelee care plang si pe fundal se vad imagini cu cei dragi ( da recunosc mai trag cate un ochi la telenovele :-"). Oricum so far so good, nu tu manele, motorete, injuraturi sau trafic, aici totul este liber :x. Stiu ca informatia de mai sus e multa, dar nu stiu cat de mult o sa ne gasim pe internet si vreau sa fiti la curent ca si cum as fi acolo si astept mail uri cu ce ati mai facut voi, ca sa am cu ce sa imi umplu dorul de voi.

In and out, Diana