Iata cum pot unii sa rateze conceptul de usa automatica :))
Si cica studiaza sa devina inginer...mult succes!
1 year ago
Wednesday, August 26, 2009
Tuesday, August 18, 2009
Bucuresti-Cheia
Dragii mei cititori,
Pentru cei care credeau ca am disparut de pe fata blogosferei nu va ingrijorati am revent :))
In scurta mea sedere in tara mea natala am decis sa vizitez si sa petrec cat mai mult timp posibil cu familia mea. Intr-un weekend, mai precis intr-o duminica, am decis ca trebuie sa parasim Bucurestiul. Toate bune si frumoase mai putin partea in care trebuia sa ne hotaram unde exact. Eu plina de entuziasm am votat Slanic Prahova, Baia Baciului, al-treila prosop pe dreapta. Lumea a fost de acord.
Bineinteles ca fiind vorba de mine ceva imprevizibil avea sa se intample. In mijlocul verii toride din Romania in ziua in care diana vroia sa mearga la baia baciului in Romania avea sa fie furtuna. nimic nou...eu si ploaia ne intelegem...
asadar destinatia s a schimbat in Cheia. Mare greseala :))
Drumul pana acolo a fost sa zicem...anevoios...serpentine, diana cu harta (pentru cei care au citit postul cu orientare aflati ca m-am descurcat destul de bine :))) si probabil cel mai important masina noastra prinsa pe serpentine intre doua tiruri. Jur ca stateam si ma gandeam ca unul din tiruri avea sa se opreasca si sa ne ne arunce de pe drum...sau ca un sofer avea sa ne omoare la primul popas...aceste ganduri "optimiste" pe care le aveam au fost intrerupte de un claxon asurzitor si iesirea unuia dintre tiruri de pe sosea intr-o parcare. totul a fost asa rapid ca pun pariu ca insusi schumacher ar fi fost surprins.
Ajunsi la Cheia dezamagirea a fost mare. Numai si numai pensiuni si in rest nimic, un semn vechi, ruginit, din perioada lui nea nicu ne anunta ca aici era manstirea cheia. Dragutza manastirea dar dezamagitor sa mergi 2 ore juma cu masina ca sa vezi o mica bisericuta...(Doamne daca citesti postul asta nu Te supara)
am parcat si am fost sa mancam ceva la un restaurant. vai de servirea de acolo. mancarea a fost buna dar cheleneritele jalnice. in timpul mesei cum ploaia tinea sa o anunte pe diana ca nu a parasit-o a inceput marea furtuna. am plecat din cheia ingropati in apa, cu stergatoare care nu faceau fata, ca sa ajungem aproape de bucuresti si stam mai multe de 2 ore in trafic.
Frustrarile mele sunt multe dar ele nu trbuie luate in seama tot timpul :))exista totusi o parte buna a acestei calatorii...nimic nu m-a putut supara pentru ca eram cu familia mea. furtuna, cheleneritele acre, traficul si politistii din ploiesti care au decis sa ne traga pe dreapta dupa asa o excursie nu puteau sa schimbe cu nimic drumul cu mami si tati :"> *blush*
am ajuns acasa intregi si intr o bucata, un pic uzi dar fericiti.
Pentru cei care credeau ca am disparut de pe fata blogosferei nu va ingrijorati am revent :))
In scurta mea sedere in tara mea natala am decis sa vizitez si sa petrec cat mai mult timp posibil cu familia mea. Intr-un weekend, mai precis intr-o duminica, am decis ca trebuie sa parasim Bucurestiul. Toate bune si frumoase mai putin partea in care trebuia sa ne hotaram unde exact. Eu plina de entuziasm am votat Slanic Prahova, Baia Baciului, al-treila prosop pe dreapta. Lumea a fost de acord.
Bineinteles ca fiind vorba de mine ceva imprevizibil avea sa se intample. In mijlocul verii toride din Romania in ziua in care diana vroia sa mearga la baia baciului in Romania avea sa fie furtuna. nimic nou...eu si ploaia ne intelegem...
asadar destinatia s a schimbat in Cheia. Mare greseala :))
Drumul pana acolo a fost sa zicem...anevoios...serpentine, diana cu harta (pentru cei care au citit postul cu orientare aflati ca m-am descurcat destul de bine :))) si probabil cel mai important masina noastra prinsa pe serpentine intre doua tiruri. Jur ca stateam si ma gandeam ca unul din tiruri avea sa se opreasca si sa ne ne arunce de pe drum...sau ca un sofer avea sa ne omoare la primul popas...aceste ganduri "optimiste" pe care le aveam au fost intrerupte de un claxon asurzitor si iesirea unuia dintre tiruri de pe sosea intr-o parcare. totul a fost asa rapid ca pun pariu ca insusi schumacher ar fi fost surprins.
Ajunsi la Cheia dezamagirea a fost mare. Numai si numai pensiuni si in rest nimic, un semn vechi, ruginit, din perioada lui nea nicu ne anunta ca aici era manstirea cheia. Dragutza manastirea dar dezamagitor sa mergi 2 ore juma cu masina ca sa vezi o mica bisericuta...(Doamne daca citesti postul asta nu Te supara)
am parcat si am fost sa mancam ceva la un restaurant. vai de servirea de acolo. mancarea a fost buna dar cheleneritele jalnice. in timpul mesei cum ploaia tinea sa o anunte pe diana ca nu a parasit-o a inceput marea furtuna. am plecat din cheia ingropati in apa, cu stergatoare care nu faceau fata, ca sa ajungem aproape de bucuresti si stam mai multe de 2 ore in trafic.
Frustrarile mele sunt multe dar ele nu trbuie luate in seama tot timpul :))exista totusi o parte buna a acestei calatorii...nimic nu m-a putut supara pentru ca eram cu familia mea. furtuna, cheleneritele acre, traficul si politistii din ploiesti care au decis sa ne traga pe dreapta dupa asa o excursie nu puteau sa schimbe cu nimic drumul cu mami si tati :"> *blush*
am ajuns acasa intregi si intr o bucata, un pic uzi dar fericiti.
Wednesday, August 5, 2009
corect din punct de vedere politic
stau si ma uit la realitatea tv la o tanti care ne povesteste despre efectele cutremurului pe litoral. Asa serioasa cum e ea, ne anunta ca telegondola nu s-a oprit din cauza cutremurului, dar ca o cabina s-a oprit pentru ca "un batran sa coboare."
Asta a fost exprimarea...zau? un batran? si de la ce varsta se considera ca esti batran? bine nu ma indoiesc ca dl cu pricina era inaintat in varsta dar ce s-a intamplat cu a fi corect din punct de vedere politic? Putea sa zica si ea: "un om de varsta a treia" sau "domn inaintat in varsta".
Daca eu eram dl despre care dna reporter a vorbit m-as fi simtit prost ca fiind "batranul care coborat din telegondola." si despre care o lume intreaga a aflat ca e mos...
Asta a fost exprimarea...zau? un batran? si de la ce varsta se considera ca esti batran? bine nu ma indoiesc ca dl cu pricina era inaintat in varsta dar ce s-a intamplat cu a fi corect din punct de vedere politic? Putea sa zica si ea: "un om de varsta a treia" sau "domn inaintat in varsta".
Daca eu eram dl despre care dna reporter a vorbit m-as fi simtit prost ca fiind "batranul care coborat din telegondola." si despre care o lume intreaga a aflat ca e mos...
Thursday, July 30, 2009
de la 2 iulie incoa...
Am fost atat de entuziasmata de venirea acasa si de revederea celor dragi ca marturisesc ca am uitat complet de blog...
Am ajuns in Bucuresti pe 2 iulie intr-o bucata.
Cu avionul a fost amuzant ( ca doar e vorba de mine) dar nu foarte amuzant incat sa merite sa fie povestit in intregime. Mi-am amintit cum e sa fii cu romanii intr-un mijloc de transport. Si nu o zic pentru ca as fi dezvoltat genul de fita care m-ar face sa mi dau ochii peste cap si sa zic: "vai aici la voi in romania e naspa/oribil". Sunt romanca si sincer chiar mi-a fost dor sa il aud pe un tip la 20 de ani in JFK zicandu-i altuia: "baaaaaah da prost esti, starbucksu' e aici!". :))
Poate totusi un pic mai putin amuzant a fost decolarea de la NY. Dupa ce stewardesele au anuntat de cel putin 15 ori ca tb sa luam loc pt decolare, fara nici un efect, s-a auzit si o alta voce, de data asta masculina: "Buna ziua! Va vorbeste capitanul...dupa cum ati mai auzit trebuie sa decolam asa ca va rog sa va asezti. Multumesc!"
Ce a fost amuzant e ca un tip de langa mine la vreo 5 minute dupa anunt s-a uitat la mine si cik: "a gata? decolam deja?"
Am ras cu pofta si m-am gandit ca abia astept sa ajung aksa.
Ce nu a fost placut mai deloc...hmmm cel mai probabil faptul ca ultima jumatate de ora a calatoriei a decurs asa:
"Doamnelor si domnilor in 30 de minute vom aterizat in Bucuresti. Va rugam sa nu va ridicati de pe scaune, chiar daca lumina ce semnalizeaza punerea centurilor de siguranta se stinge. Deoarece venim dintr-o tara unde exista gripa porcina, o echipa medicala va urca la bord sa ia declaratiile dv. si sa va examineze"
Mesajul a fost repetat la fiekre 5 minute...si evident acest lucru nu a afectat cu nimic pe nici unul din pasagerii de la bord. In momentul in care am aterizat majoritatea s-au ridicat sa isi ia bagajele. Intr-un final a urcat si echipa medicala la bord.
Aceasta mirifica echipa medicala era formata dintr-o tipa la vreo 35 de ani si un tip tinerel. El prelua declaratiile iar ea repeta fiecarui pasager:
"Buna dimineata, bine ati venit in romania. Febra? Nu? Aveti ochisorii rosii...dar ati stat si sub aerul conditionat atatea ore si nu ati dormit bine. Bine...o zi placuta!" si apoi de la capat: "Buna dimineata, bine ati venit..."
Ca sa nu mai zic ca drumul acestei doctorite era plin de obstacole reprezentate de romanii care injurau si isi luau bagajele.
Eu nedormita de 26 de ore ma uitam la echipa medicala si ma gandeam care e rostul? zau asa...presupunand ca cineva ar fi avut gripa porcina nu ar fi avut mai mult sens sa ne controleze inainte sa plecam din new york si nu dupa 10 ore de stat cu alti 200 de pasageri pe care i-am fi infectat? parerea mea...
macar ei erau echipati: cu manusi, masti, botosei tot ce tb...mi-au adus aminte nazisti...zau ca aratu de parca urmau sa ne gazeze...da asta prob ca era rezultatul imaginatiei mele obosite.
Oricum in timp ce doctorita inainta incet, ajunge la un domn mai plinut cu dubla cetatenie evidentiata prin tinerea lui cu multa mandrie a 2 pasapoarte. Ajunge madam doctorita la el...eu imi blestemam zilele si doream sa ma ridic si sa ajung acasa cand el ce se gandeste?
"buna dim....bla bla...ce faceti dl? toate bune? febra? nu? bine...sa aveti o zi placuta" si da sa plece cand dl cu dubla cetatenie face o "gluma" prefecandu-se ca tuseste.
si in secunda urmatoare exact ca in filme capetele tuturor se intorc catre el la unison facand un zgomot neplacut. El rade si doctorita zambeste zicand ca dl are chef de glume. Eu as fi adaugat ca gluma lui nu a prins dar in fine...
cam asta a fost aventura cu avionul.
de cand am ajuns m-am plimbat de la rude la prieteni si de la prieteni la rude. M-am simtit foarte bine si desi caldura e insuportabila, apreciezi altfel bucurestiul dupa ce ti-a lipsit 6 luni. tin minte ca alexandra conducea si era trafic asa ca un sofer s-a decis sa injure si alexandra a vrut sa inchida geamul dar eu nu am lasat-o...nu mai auzisem demult injuraturi spuse cu sete in romana :))
in rest nimic nou si exciting...pentru cei care au citit posturile mele anterioare am promis ca spun cum m-am schimbat...adica cum cred cei dragi mie ca m-am schimbat.
Iata schimbarile:
-sunt mai inalta (nuj cum dar aparent e posibil)
-sunt mai serioasa
-vorbesc mai putin (mama nu e de acord...dar na :)) )
ma rog nu stiu mai investighez si va anunt.
stiu sigur ca mai sunt lucruri de spus da nu mi vin mie acum pentru ca pe fundal se aude motherwell si steaua si e greu sa t concentrezi :))
cum imi amintesc va mai spun.
Apropo...am vazut o reclama noua la perwoll (o veche frustrare a mea despre care puteti citi aici )...ai fi zis ca cineva s-ar fi sesizat ca nu e posibil sa te plimbi in oras/club cu perwollul in geanta...dar nu...in fine speranta moare ultima
Am ajuns in Bucuresti pe 2 iulie intr-o bucata.
Cu avionul a fost amuzant ( ca doar e vorba de mine) dar nu foarte amuzant incat sa merite sa fie povestit in intregime. Mi-am amintit cum e sa fii cu romanii intr-un mijloc de transport. Si nu o zic pentru ca as fi dezvoltat genul de fita care m-ar face sa mi dau ochii peste cap si sa zic: "vai aici la voi in romania e naspa/oribil". Sunt romanca si sincer chiar mi-a fost dor sa il aud pe un tip la 20 de ani in JFK zicandu-i altuia: "baaaaaah da prost esti, starbucksu' e aici!". :))
Poate totusi un pic mai putin amuzant a fost decolarea de la NY. Dupa ce stewardesele au anuntat de cel putin 15 ori ca tb sa luam loc pt decolare, fara nici un efect, s-a auzit si o alta voce, de data asta masculina: "Buna ziua! Va vorbeste capitanul...dupa cum ati mai auzit trebuie sa decolam asa ca va rog sa va asezti. Multumesc!"
Ce a fost amuzant e ca un tip de langa mine la vreo 5 minute dupa anunt s-a uitat la mine si cik: "a gata? decolam deja?"
Am ras cu pofta si m-am gandit ca abia astept sa ajung aksa.
Ce nu a fost placut mai deloc...hmmm cel mai probabil faptul ca ultima jumatate de ora a calatoriei a decurs asa:
"Doamnelor si domnilor in 30 de minute vom aterizat in Bucuresti. Va rugam sa nu va ridicati de pe scaune, chiar daca lumina ce semnalizeaza punerea centurilor de siguranta se stinge. Deoarece venim dintr-o tara unde exista gripa porcina, o echipa medicala va urca la bord sa ia declaratiile dv. si sa va examineze"
Mesajul a fost repetat la fiekre 5 minute...si evident acest lucru nu a afectat cu nimic pe nici unul din pasagerii de la bord. In momentul in care am aterizat majoritatea s-au ridicat sa isi ia bagajele. Intr-un final a urcat si echipa medicala la bord.
Aceasta mirifica echipa medicala era formata dintr-o tipa la vreo 35 de ani si un tip tinerel. El prelua declaratiile iar ea repeta fiecarui pasager:
"Buna dimineata, bine ati venit in romania. Febra? Nu? Aveti ochisorii rosii...dar ati stat si sub aerul conditionat atatea ore si nu ati dormit bine. Bine...o zi placuta!" si apoi de la capat: "Buna dimineata, bine ati venit..."
Ca sa nu mai zic ca drumul acestei doctorite era plin de obstacole reprezentate de romanii care injurau si isi luau bagajele.
Eu nedormita de 26 de ore ma uitam la echipa medicala si ma gandeam care e rostul? zau asa...presupunand ca cineva ar fi avut gripa porcina nu ar fi avut mai mult sens sa ne controleze inainte sa plecam din new york si nu dupa 10 ore de stat cu alti 200 de pasageri pe care i-am fi infectat? parerea mea...
macar ei erau echipati: cu manusi, masti, botosei tot ce tb...mi-au adus aminte nazisti...zau ca aratu de parca urmau sa ne gazeze...da asta prob ca era rezultatul imaginatiei mele obosite.
Oricum in timp ce doctorita inainta incet, ajunge la un domn mai plinut cu dubla cetatenie evidentiata prin tinerea lui cu multa mandrie a 2 pasapoarte. Ajunge madam doctorita la el...eu imi blestemam zilele si doream sa ma ridic si sa ajung acasa cand el ce se gandeste?
"buna dim....bla bla...ce faceti dl? toate bune? febra? nu? bine...sa aveti o zi placuta" si da sa plece cand dl cu dubla cetatenie face o "gluma" prefecandu-se ca tuseste.
si in secunda urmatoare exact ca in filme capetele tuturor se intorc catre el la unison facand un zgomot neplacut. El rade si doctorita zambeste zicand ca dl are chef de glume. Eu as fi adaugat ca gluma lui nu a prins dar in fine...
cam asta a fost aventura cu avionul.
de cand am ajuns m-am plimbat de la rude la prieteni si de la prieteni la rude. M-am simtit foarte bine si desi caldura e insuportabila, apreciezi altfel bucurestiul dupa ce ti-a lipsit 6 luni. tin minte ca alexandra conducea si era trafic asa ca un sofer s-a decis sa injure si alexandra a vrut sa inchida geamul dar eu nu am lasat-o...nu mai auzisem demult injuraturi spuse cu sete in romana :))
in rest nimic nou si exciting...pentru cei care au citit posturile mele anterioare am promis ca spun cum m-am schimbat...adica cum cred cei dragi mie ca m-am schimbat.
Iata schimbarile:
-sunt mai inalta (nuj cum dar aparent e posibil)
-sunt mai serioasa
-vorbesc mai putin (mama nu e de acord...dar na :)) )
ma rog nu stiu mai investighez si va anunt.
stiu sigur ca mai sunt lucruri de spus da nu mi vin mie acum pentru ca pe fundal se aude motherwell si steaua si e greu sa t concentrezi :))
cum imi amintesc va mai spun.
Apropo...am vazut o reclama noua la perwoll (o veche frustrare a mea despre care puteti citi aici )...ai fi zis ca cineva s-ar fi sesizat ca nu e posibil sa te plimbi in oras/club cu perwollul in geanta...dar nu...in fine speranta moare ultima
Monday, June 15, 2009
Stereotipuri sau rasism?
Ieri am fost la Biserica Ortodoxa Romana la un picnic in "familie", ziceau afisele lipite pe usa bisericii. Si in timp ce lumea se agita pe langa mici, frigarui, sarmale si fasole ( da stiu si eu am fost surprinsa de intreg conceptul gratar--sarmale, da ma rog nu comentez)eu am stat si am observat ce se intampla in jur.
In timp ce romanul a format o coaaaaada luuunga la mici (pentru ca doar suntem experti la cozi)in fata mea la o masa, doua femei in varsta vorbeau:
"Ai vazut draga aia a lui Albulescu (numele in acest post sunt pur fictionale) a venit... Tz tz tz" si dadeau amandoua din cap dezaprobator.
In timp ce eu incercam sa gasesc un motiv pentru care cuiva ar trebui sa ii fie rusine ca vine in Casa Domnnului, ele au elucidat misterul.
"Saraca de ea, a muncit o viata intreaga si baiatul ei a luat o portoricana."
Ma scarpin la ochi si in urechi si ma uit la ele dar ele continua sa ma surprinda:
"Eh asta e draga, bine ca nu a luat ca ala a lui Popescu o neagra sau mai stiu eu o mexicana si n-a facut inca copii cu ea."
In timp ce eu decideam daca sa ingrijorez de lipsa unora de toleranta sau sa ma amuz, la o alta masa aceiasi conversatie:
"...da mah ala a luat una din... cum naiba ii zice...Peru asa...o peruanca si aia l-a uscat de bani, da pe urma i-a venit mintea la cap si a lasat-o"
"e si ce daca mah, ce alea din Peru nu sunt tot femei?"
"Ba da....sigur, corect nimeni nu e perfect"
"Da asa e"
Apoi discutia a luat ruta tolerantei superficiale si au ajuns la un acord: fiecare padure are uscaturile ei si ca nu trebuie sa fim rai. Involuntar eram atrasa de logica lor, de la toleranta superficiala am ajuns la:
"da...ma rog...daca ei vor sa se casatoreasca cu alte nationalitati nu ai ce sa le faci..." si in tonul vocii lor s-a simtit un mare regret.
Intr-un fel ii inteleg, vor pe cineva care sa vorbeasca limba lor, sa fie la fel ca ei si sa simta ca ii cunosc, mai ales intr-o lume straina cum e America. E aceiasi problema pe care o au machedonii cu romanii si romanii cu rromi si tot asa. Nu stim cum e persoana dar pur si simplu nu o vrem, pentru ca nu e la fel ca noi. Cu gandul asta m-am intors la o alta masa unde se vorbea despre femeile din Puerto Rico ca fiind mai escroace decat alea din Mexic.
Cel mai probabil ca pana la sfarsitul facultatii o sa reusesc sa am un mod de a clasifica femeile vorbtoare de limba spaniola pe o scara a escrocheriei... pana atunci imi vor petrece timpul fiind socata.
In timp ce romanul a format o coaaaaada luuunga la mici (pentru ca doar suntem experti la cozi)in fata mea la o masa, doua femei in varsta vorbeau:
"Ai vazut draga aia a lui Albulescu (numele in acest post sunt pur fictionale) a venit... Tz tz tz" si dadeau amandoua din cap dezaprobator.
In timp ce eu incercam sa gasesc un motiv pentru care cuiva ar trebui sa ii fie rusine ca vine in Casa Domnnului, ele au elucidat misterul.
"Saraca de ea, a muncit o viata intreaga si baiatul ei a luat o portoricana."
Ma scarpin la ochi si in urechi si ma uit la ele dar ele continua sa ma surprinda:
"Eh asta e draga, bine ca nu a luat ca ala a lui Popescu o neagra sau mai stiu eu o mexicana si n-a facut inca copii cu ea."
In timp ce eu decideam daca sa ingrijorez de lipsa unora de toleranta sau sa ma amuz, la o alta masa aceiasi conversatie:
"...da mah ala a luat una din... cum naiba ii zice...Peru asa...o peruanca si aia l-a uscat de bani, da pe urma i-a venit mintea la cap si a lasat-o"
"e si ce daca mah, ce alea din Peru nu sunt tot femei?"
"Ba da....sigur, corect nimeni nu e perfect"
"Da asa e"
Apoi discutia a luat ruta tolerantei superficiale si au ajuns la un acord: fiecare padure are uscaturile ei si ca nu trebuie sa fim rai. Involuntar eram atrasa de logica lor, de la toleranta superficiala am ajuns la:
"da...ma rog...daca ei vor sa se casatoreasca cu alte nationalitati nu ai ce sa le faci..." si in tonul vocii lor s-a simtit un mare regret.
Intr-un fel ii inteleg, vor pe cineva care sa vorbeasca limba lor, sa fie la fel ca ei si sa simta ca ii cunosc, mai ales intr-o lume straina cum e America. E aceiasi problema pe care o au machedonii cu romanii si romanii cu rromi si tot asa. Nu stim cum e persoana dar pur si simplu nu o vrem, pentru ca nu e la fel ca noi. Cu gandul asta m-am intors la o alta masa unde se vorbea despre femeile din Puerto Rico ca fiind mai escroace decat alea din Mexic.
Cel mai probabil ca pana la sfarsitul facultatii o sa reusesc sa am un mod de a clasifica femeile vorbtoare de limba spaniola pe o scara a escrocheriei... pana atunci imi vor petrece timpul fiind socata.
Tuesday, June 9, 2009
Ca un facut
Unele lucruri despre mine se schimba ca urmare a cresterii mele ca om pe aceasta planeta minunata. Dar aparent altele nu...pentru cei cativa care au citit un post mai vechi despre puterile mele supernaturale vreau sa va spun ca incep sa ma gandesc daca nu cumva sunt blestemata. Nu in sensul de "prafu sa se aleaga de mine" sau "sa dea Domnul sa-mi cada mana stanga" ci in sensul ca ma simt ca un personaj din Familia Adams. Nu stiu daca va uitati cand erati mici, dar era un personaj care avea deasupra lui un nor si tot timpul ploua, chiar daca afara era frumos pe el il ploua.
Ma simt ca personajul asta de fiecare data cand ma duc in New York City. Aseara a fost minunat pana tarziu (pentru ca insomniile mele m-au tinut treaza pana la 3) iar azi de dimineata cand m-am trezit afara ploua...si cand zic ploua vreau sa zic tunete, fulgere, o galeata de apa pe metru, vant si intunecat de parca e Halloween in mijlocul lui Iunie. Si fiindca azi ploua in halul asta, si tinand cont ca ieri a fost frumos, ca maine e frumos, ghiciti unde trebuie sa ajung eu azi? dap...la NY
p.s. abia astept aventura cu trenul wooohooo
Update: Tin sa zic ca desi a plouat mai toata ziua, am reusit sa ma bucur de maxim 25 de minute de soare in NY si am fost multumita si ca surprinzator nu am avut parte de nimic "interesant" in tren
Monday, June 1, 2009
Sensul Directiei
Cei care ma cunosc si au iesit cu mine in oras sau au mers cu mine undeva au invatat un frustrant singur lucru: nu am avut,nu am si nu voi avea un sens al directiei. De ce? Sincer nu cred ca sunt incapabila sa ma orientez (desi asta e inca sub dezbatere) motivul este simplu: sunt cu capul in nori. De fiecare data cand ma duc undeva nou cu cineva sunt mult prea entuzismata de aventura; vorbesc, gesticulez, meditez si nici macar nu arunc un ochi drumului pentru ca nu imi place sa mimez interesul. Inainte sa vin in America am avut o revelatie si anume ca fusesem in aeroport numai acompaniata de o alta persoana, nu fusesem niciodata singura in aeroport... mi-am dat seama ca persoana respectiva se orienta in timp ce eu debitam si parlamentam. Cu inima mai mica decat deobicei m-am dus anul trecut la aeroport, am schimbat in Praga, am dat directii unor babutze si am ajuns intr-o bucata la JFK. Si stiu ca acum Mama ar zice: "vezi ca se poate". Da mama stiu...si totusi presupun ca nu imi place responsabilitatea.
Recent am fost sa alerg la ocean...aicilea aproape de casa. Toate bune si frumoase, m-am trezit dimineata si matusa mea m-a lasat la ocean pentru ca tot pleca la servici. Cand am iesit din masina mi-a zis si citez: "cand te intorci te duci pana in capat de tot si apoi dreapta" am dat din cap fara sa procesez niciun cuvant si entuziasmata de abilitatea mea de a ma trezi la 6 fara sa fiu nemultumita de nedreptatea vietii am alergat...dupa o perioada de timp a venit vremea sa ma duc acasa...ce a urmat a fost o aventura. Nu stiu daca stiati, adica probabil ca nu, din moment ce eu am fost uimita...dar toate casele in America arata la fel...jur bleo, maro sau albe, cu garaj si o curte mica. M-am invartit pe niste stradute obscure in speranta ca inspiratia divina avea sa ma loveasca si as fi nimerit drumul dar fara prea mare succes.
Am uitat sa mentionez ca matusa mea mi-a mai dat un sfat inainte sa ma lase in lumea caselor facute la indigo: "daca te incurci suna-ma", lucru pe care l-as fi facut cu pasiune daca nu in obsesia mea pentru alergat si integrarea mea in randul americanilor "cool" care alearga nu mi-as fi lasat telefonul acasa. N-am intrat in panica nici dupa ce ma plimbam pe o strada intunecata si trecusera 45 de minute de cand se terminase sesiunea mea de alergat. Intr-un final am decis ca nu mai merge, m-am intors la ocean (da am stiut sa ma intorc pentru ca acum eram sa zicem...un pic mai atenta :)) ) si de acolo am luat-o pe drumul opus...dupa multe multe multe minute am cedat nervos si eram decisa sa intreb pe cineva cum ies la sosea....cand deodata raiul a coborat pe pamant iar eu am avut o revelatie nemaipomenita manifestata de mine in acel moment prin: "ahaaaaaa evident" in fata mea...era soseaua:| no comment...am ajuns acasa o ora si 30 de minute mai tarziu decat ar fi trebuit dar nu mi-a parut rau....mai mult am mers pe jos decat am alergat dar ce conta a fost ca a doua zi am ajuns la ocean si inapoi intr-o clipita fara sa ma ametesc, desi la un moment dat am gasit o casa veche rau si mintea mea a produs un filmulet de cateva secunde in care in acea casa traiau doamne cu rochii lungi si servitoare si acolo la usa aia mica crapata venea iubitul fetei stapanilor si acolo unde cresc trandafirii s-au...dar gandurile mi-au fost intrerupte de un claxon si un american care se uita ciudat la mine ca si cum nu as fi fost o alergatoare demna...auzi tupeu...daca ar stii el ca eu ma uitam la Gabi Szabo cand eram mica...
UPDATE: de azi intr-o luna fix voi fi din nou in aeroport...singura...dar macar nu mai schimb la praga lol
Recent am fost sa alerg la ocean...aicilea aproape de casa. Toate bune si frumoase, m-am trezit dimineata si matusa mea m-a lasat la ocean pentru ca tot pleca la servici. Cand am iesit din masina mi-a zis si citez: "cand te intorci te duci pana in capat de tot si apoi dreapta" am dat din cap fara sa procesez niciun cuvant si entuziasmata de abilitatea mea de a ma trezi la 6 fara sa fiu nemultumita de nedreptatea vietii am alergat...dupa o perioada de timp a venit vremea sa ma duc acasa...ce a urmat a fost o aventura. Nu stiu daca stiati, adica probabil ca nu, din moment ce eu am fost uimita...dar toate casele in America arata la fel...jur bleo, maro sau albe, cu garaj si o curte mica. M-am invartit pe niste stradute obscure in speranta ca inspiratia divina avea sa ma loveasca si as fi nimerit drumul dar fara prea mare succes.
Am uitat sa mentionez ca matusa mea mi-a mai dat un sfat inainte sa ma lase in lumea caselor facute la indigo: "daca te incurci suna-ma", lucru pe care l-as fi facut cu pasiune daca nu in obsesia mea pentru alergat si integrarea mea in randul americanilor "cool" care alearga nu mi-as fi lasat telefonul acasa. N-am intrat in panica nici dupa ce ma plimbam pe o strada intunecata si trecusera 45 de minute de cand se terminase sesiunea mea de alergat. Intr-un final am decis ca nu mai merge, m-am intors la ocean (da am stiut sa ma intorc pentru ca acum eram sa zicem...un pic mai atenta :)) ) si de acolo am luat-o pe drumul opus...dupa multe multe multe minute am cedat nervos si eram decisa sa intreb pe cineva cum ies la sosea....cand deodata raiul a coborat pe pamant iar eu am avut o revelatie nemaipomenita manifestata de mine in acel moment prin: "ahaaaaaa evident" in fata mea...era soseaua:| no comment...am ajuns acasa o ora si 30 de minute mai tarziu decat ar fi trebuit dar nu mi-a parut rau....mai mult am mers pe jos decat am alergat dar ce conta a fost ca a doua zi am ajuns la ocean si inapoi intr-o clipita fara sa ma ametesc, desi la un moment dat am gasit o casa veche rau si mintea mea a produs un filmulet de cateva secunde in care in acea casa traiau doamne cu rochii lungi si servitoare si acolo la usa aia mica crapata venea iubitul fetei stapanilor si acolo unde cresc trandafirii s-au...dar gandurile mi-au fost intrerupte de un claxon si un american care se uita ciudat la mine ca si cum nu as fi fost o alergatoare demna...auzi tupeu...daca ar stii el ca eu ma uitam la Gabi Szabo cand eram mica...
UPDATE: de azi intr-o luna fix voi fi din nou in aeroport...singura...dar macar nu mai schimb la praga lol
Saturday, May 23, 2009
Ai grija ce ceri ca s-ar putea sa primesti
Zilele astea vorbeam cu o colega si nu stiu cum am ajuns sa vorbim despre Obama, ma rog aici totul este despre Obama, de la politica la chilotei rosii cu fata lui Obama pe ei...dar trecand peste intrebarea de ce ar vrea cineva sa poate chiloti/tricou/sutien/pantaloni/geaca cu sclipici pe care sa scrie I love Obama! sau Gobama! sau Obama Mama! si intorcandu-ne la discutia mea.
Multi studenti de aici sunt foarte implicati in politica si au convingeri puternice. Am asistat de mai multe ori la adevarate conflicte intre cine e mai bun: partidul republican sau cel democrat. Colega de care vorbesc imi povestea ca iubitul ei era foarte sceptic in legatura cu Obama si ca ar fi zis inainte de alegeri ca Obama o sa iasa presedinte atunci cand o sa zboare porcii. Acum, 257 de cazuri de gripa porcina si o moarte mai tarziu se gandeste ca poate nu a fost o idee asa buna sa se ia de porci...
Am stat si m-am gandit...ce ar fi daca si in Romania s-ar intampla asa ceva...si am ajuns la concluzia ca nu e posibil. De ce? Chiar daca eu cand am auzit prima oara expresia "cand or zbura porcii" mi-am imaginat porcii cu aripi pe cer si de fiecare data cand mama imi zicea expresia asta eu pierdeam timpu uitandu-ma pe cer; "cand or zbura porcii" nu e ceva ce romanii mai folosesc in ziua de azi.
Cel mai des, cel putin in Bucuresti, am auzit "cand mi-oi vedea eu ceafa". Daca asta ar fi sa se intample,teoretic nu am mai arata uman avand capul rasucit. Si oricum romanul si politica nu se iubesc, ca nu are rost sa investesti pasiune in politicienii nostri care mint. Am citit pe un alt blog ca un candidat la primaria unui oras din Croatia are sloganul: “Totul pentru mine, nimic pentru voi” si "a promis ca o sa fure cat poate". Macar omul e sincer :))
De ce mentionez cazul cu porcii ? Pentru ca ma gandeam la cine as fi eu sceptica ca intra in politica. Bine dupa Oana Zavoreanu, cam greu sa mai fi surprins...dar am citit ca Monica Columbeanu vrea sa fie intr-un viitor apropriat Ministrul Turismului. Presupun ca fiind manechin stie sa isi promoveze imaginea....dar ma bucur ca nu am zis: "O sa fie Monica Columbeanu ministru cand mi-oi vedea eu ceafa..."
Multi studenti de aici sunt foarte implicati in politica si au convingeri puternice. Am asistat de mai multe ori la adevarate conflicte intre cine e mai bun: partidul republican sau cel democrat. Colega de care vorbesc imi povestea ca iubitul ei era foarte sceptic in legatura cu Obama si ca ar fi zis inainte de alegeri ca Obama o sa iasa presedinte atunci cand o sa zboare porcii. Acum, 257 de cazuri de gripa porcina si o moarte mai tarziu se gandeste ca poate nu a fost o idee asa buna sa se ia de porci...
Am stat si m-am gandit...ce ar fi daca si in Romania s-ar intampla asa ceva...si am ajuns la concluzia ca nu e posibil. De ce? Chiar daca eu cand am auzit prima oara expresia "cand or zbura porcii" mi-am imaginat porcii cu aripi pe cer si de fiecare data cand mama imi zicea expresia asta eu pierdeam timpu uitandu-ma pe cer; "cand or zbura porcii" nu e ceva ce romanii mai folosesc in ziua de azi.
Cel mai des, cel putin in Bucuresti, am auzit "cand mi-oi vedea eu ceafa". Daca asta ar fi sa se intample,teoretic nu am mai arata uman avand capul rasucit. Si oricum romanul si politica nu se iubesc, ca nu are rost sa investesti pasiune in politicienii nostri care mint. Am citit pe un alt blog ca un candidat la primaria unui oras din Croatia are sloganul: “Totul pentru mine, nimic pentru voi” si "a promis ca o sa fure cat poate". Macar omul e sincer :))
De ce mentionez cazul cu porcii ? Pentru ca ma gandeam la cine as fi eu sceptica ca intra in politica. Bine dupa Oana Zavoreanu, cam greu sa mai fi surprins...dar am citit ca Monica Columbeanu vrea sa fie intr-un viitor apropriat Ministrul Turismului. Presupun ca fiind manechin stie sa isi promoveze imaginea....dar ma bucur ca nu am zis: "O sa fie Monica Columbeanu ministru cand mi-oi vedea eu ceafa..."
Saturday, May 16, 2009
Slt ptr Crz
Azi am vazut pe blogul cuiva ceva ce m-a distrat foarte mult. Ca sa nu fiu eu singura care se amuza, have fun!!!
Gata
S-a terminat si primul an de studenta...am trecut prin multe: emotiile primei zile la o facultate straina, o lumea noua in care nu cunosteam pe nimeni si aventurile mele cu trenul :)). Acum dupa 10 luni luni de America cu o intrerupere de 3 saptamani de Craciun pot s zic ca practic mi-am schimbat viata cu totul. Cunostiinte noi, obligatii noi si o educatie valoroasa. Scriu pentru revista, sunt presedintele clubului studentilor internationali si o sa incerc s scriu pentru ziar. Dar toate astea sunt fapte...cineva m-a intrebat daca ma simt diferit. Si sincer nu am stiut ce sa zic. Nu ma simt diferit, sunt tot Diana Chisis, cu un an mai mare dar tot bruneta cu ochi caprui careia ii plac comediile romantice, discutiile despre istorie, salata cu pui de la McDonald si sucul de mere. Suna ciudat stiu si foarte probabil ca m-am schimbat. Am sa realizez schimbare cand am sa fiu pusa fata in fata cu prieteni din Romania.Altii or sa observe schimbare cand ma intorc si promit ca dupa ce mi se spune cum anume m-am schimbat am sa revin cu un post.
............
............
In alta ordine de idei ieri Alexandra mi-a trimis link-ul la reclama asta care mi se pare geniala.
............
............
In alta ordine de idei ieri Alexandra mi-a trimis link-ul la reclama asta care mi se pare geniala.
Friday, May 1, 2009
Oricand poate fi mai rau...
Credeati ca deja mi s-a intamplat tot ce este posibil in tren? Gresit!
Astazi am stat 35 de minute intr-o statie pentru ca o persoana a lesinat in tren si a trebuit sa asteptam ambulanta. Au fost cele mai lungi 35 de minute din viata mea...
Astazi am stat 35 de minute intr-o statie pentru ca o persoana a lesinat in tren si a trebuit sa asteptam ambulanta. Au fost cele mai lungi 35 de minute din viata mea...
Friday, April 24, 2009
Presa bat-o vina
Azi am decis dintr-un motiv necunoscut ( ma rog evitarea temelor ar fi motivul, dar evit sa fac public acest lucru) sa deschid pagina web a ziarului Libertatea. Stiu ca jurnalismul practicat acolo e sub mediocru, dar eram curioasa ce mai zic.
Stirea esentiala de azi dupa Libertatea este ca Ramona Gabor nu mai are aceiasi relatie de iubire si intelegere cu sora ei Monica. E o situatie foarte trista, va zic. Te trezesti dimineata, cumperi ziarul si nici nu dai banii bine ca te gandesti: "Oare MoniCA COlumbeanu sau oricine altcineva care are vreo legatura cu ea a mai facut ceva??? Aia astept sa citesc in drum spre serviciu ca sa am despre ce vorbi la pauza de pranz". Eu inteleg aceasta obsesie pentru vedete, naiba stau in America si nu poti sa te duci pana la baie ca Brad Pitt/ Angelina/ amandoi/ catelul lui Obama a facut ceva care trebuie mentionat fix in timpul serialului meu preferat. Dar Monica C.? In afara ca e sotia lui ala mic de respira greu...ce altceva a facut? a da parca era fotomodel...sau cv asa, nu stiu ca am vazut o decat cand si-a pus o geanta in cap. Si nu am nimica cu ea, treaba ei sa fie fericita dar zau ca as vrea sa citesc si altceva in ziar. Stiu ca toata lumea are o parere despre Monica/Becali/Elena Basescu s.a.m.d., si in mod normal as condamna asta si mi-ar fi rusine si mie sa vorbesc despre ei, dar cand ii vezi peste tot e cam greu sa nu iti exprimi frustrarea...
Ah m-a distrat si articolul cu Principele Radu care a mintit ca a absolvit la Havard, cand defapt a facut un curs de o saptamana sau doua. Zau asa si el si Basescu au mintit. Presedintele a spus ca minunata lui fiica a facut facultatea in state. Zi frate ca a facut un curs in State, nu ca a absolvit facultatea. Si un curs e esential daca l-ai facut, dar nu exagera 2-3-4 saptamani in 4 ani de munca. Minte in asa fel incat sa fie credibil daca tot minti. Adevarat ca prostul pana nu e fudul, parca nu e prost destul ...
Stirea esentiala de azi dupa Libertatea este ca Ramona Gabor nu mai are aceiasi relatie de iubire si intelegere cu sora ei Monica. E o situatie foarte trista, va zic. Te trezesti dimineata, cumperi ziarul si nici nu dai banii bine ca te gandesti: "Oare MoniCA COlumbeanu sau oricine altcineva care are vreo legatura cu ea a mai facut ceva??? Aia astept sa citesc in drum spre serviciu ca sa am despre ce vorbi la pauza de pranz". Eu inteleg aceasta obsesie pentru vedete, naiba stau in America si nu poti sa te duci pana la baie ca Brad Pitt/ Angelina/ amandoi/ catelul lui Obama a facut ceva care trebuie mentionat fix in timpul serialului meu preferat. Dar Monica C.? In afara ca e sotia lui ala mic de respira greu...ce altceva a facut? a da parca era fotomodel...sau cv asa, nu stiu ca am vazut o decat cand si-a pus o geanta in cap. Si nu am nimica cu ea, treaba ei sa fie fericita dar zau ca as vrea sa citesc si altceva in ziar. Stiu ca toata lumea are o parere despre Monica/Becali/Elena Basescu s.a.m.d., si in mod normal as condamna asta si mi-ar fi rusine si mie sa vorbesc despre ei, dar cand ii vezi peste tot e cam greu sa nu iti exprimi frustrarea...
Ah m-a distrat si articolul cu Principele Radu care a mintit ca a absolvit la Havard, cand defapt a facut un curs de o saptamana sau doua. Zau asa si el si Basescu au mintit. Presedintele a spus ca minunata lui fiica a facut facultatea in state. Zi frate ca a facut un curs in State, nu ca a absolvit facultatea. Si un curs e esential daca l-ai facut, dar nu exagera 2-3-4 saptamani in 4 ani de munca. Minte in asa fel incat sa fie credibil daca tot minti. Adevarat ca prostul pana nu e fudul, parca nu e prost destul ...
Thursday, April 23, 2009
Sa vezi si sa nu crezi
Azi drumul meu cu trenul pe langa obisnuita agitatie ( de data asta s-a stricat fix intre statii si pentru 15 minute ne-au zis ca va trebui sa asteptam acolo pana vine o locomotiva sa traga trenul...*nervi, oameni frustrati, diana care ar fi tb sa ajunga la examen....*) apoi s-au linistit apele.
Eu am crezut toata viata mea ca poti invata foarte multe observand comportamentul celorlalti. Se numeste invatare observationala si ideea a fost dezvoltata de Albert Bandura (sigur careva o sa dea search pe google, antonio banderas si o sa ajunga aici :)) ). Deobicei in tren "invat" cum sa fii arogant. Americanu' care se trezeste la 6 sa ia trenul sa ajunga la new york este imbracat la costum , gelat si nu se suporta nici pe el insusi. Cu new york times intr-o mana si cafeaua in cealalta si blackberry ul pe undeva pe acolo acest american este prea ocupat sa vada pe altcineva.
Apoi exista imigrantul care munceste ilegal si are blugi plini de vopsea, haine tocite si doarme in picioare. Fiecare cu treaba lui; exista si exceptii dar iata ce m a dat un pic peste cap la 7 dimineata azi.
O americanca, imbracata bine, se aseaza pe scaun, pe care il verifica inainte sa vada daca nu cumva e murdar si astfel evita riscul de a-si murdari haina alba. Se aseaza, se machiaza un pic, ca acasa nu a avut timp si restul oamenilor din vagon trebuie sa asiste la schimonisiturile feteii ei care incearca sa arate mai bine cu ruj si fard de pleoape. Pana aici nimic palpitant. Am vazut eu in 85 si 69 tantii care nu numai ca se machiau dar se dadeau si cu parfum...pentru ca nu exista idee mai buna decat sa combini mirosul de ratb cu parfum...
Cand deodata aceasta distinsa tanti cauta in geanta ei sic si scoate o forfecuta. Eu, una m-am gandit la milioanele de filme difuzate pe protv in care unu cu un briceag ia control asupra unui intreg avion. Pai una cu o forfecutza cine naiba stie ce poate sa faca...am vazut si eu McGiver cand eram mica...
In soc si cu gura cascata ma uit la ea si astept sa il omoare pe domnul de langa ea care dormea cu gura deschisa si ne arata toate maselele. Dar nu, ea ia forfecutza si incepe sa isi taie unghiile. Cred ca preferam sa ne omoare :)) ma uitam la unghiile ei care sareau :)) si jur ca nu imi venea sa cred. Eu pariasem in secret ca una din unghii avea sa cada in gura vecinului...din pacate/fericire pt el nu a fost cazul.
Cobor din tren si ma gandeam ca mare e gradina lui Dumnezeu si ii laudam pe imigranti ca asa amarati cum sunt ei macar nu au apucaturi de genul. Gresit! In gara la stamford unul statea rezemat de un stalp cu forfecuta si taia de zor. Pe bune acuma ce a fost azi?Sf. Ghoerghe...da ce relevanta are asta cu unghiile. Ma gandesc ca poate azi toate locurile de munca au inspectie la unghiutze ca la gradinita cand scoteai batistuta si aratai unghiutzele dnei invatatoare. Eu stiu....lumea aici e plina de surprize...
Nici in 143 (si cei care au fost in 143 stiu despre ce vorbesc) nu am vazut asa ceva.
Am uitat sa zic ca tanti aia nu numai ca le-a taiat si ca s-a gandit de acasa sa isi ia forfecutza cu ea dar avea si pila....
In fine nimic nu ma mai surprinde...decat poate daca in una din zilele asta vad pe cineva ca scoate ceara/crema depilatoare si incepe sa isi faca picioarele...daca se intampla asta vin acasa !!!! :))
Eu am crezut toata viata mea ca poti invata foarte multe observand comportamentul celorlalti. Se numeste invatare observationala si ideea a fost dezvoltata de Albert Bandura (sigur careva o sa dea search pe google, antonio banderas si o sa ajunga aici :)) ). Deobicei in tren "invat" cum sa fii arogant. Americanu' care se trezeste la 6 sa ia trenul sa ajunga la new york este imbracat la costum , gelat si nu se suporta nici pe el insusi. Cu new york times intr-o mana si cafeaua in cealalta si blackberry ul pe undeva pe acolo acest american este prea ocupat sa vada pe altcineva.
Apoi exista imigrantul care munceste ilegal si are blugi plini de vopsea, haine tocite si doarme in picioare. Fiecare cu treaba lui; exista si exceptii dar iata ce m a dat un pic peste cap la 7 dimineata azi.
O americanca, imbracata bine, se aseaza pe scaun, pe care il verifica inainte sa vada daca nu cumva e murdar si astfel evita riscul de a-si murdari haina alba. Se aseaza, se machiaza un pic, ca acasa nu a avut timp si restul oamenilor din vagon trebuie sa asiste la schimonisiturile feteii ei care incearca sa arate mai bine cu ruj si fard de pleoape. Pana aici nimic palpitant. Am vazut eu in 85 si 69 tantii care nu numai ca se machiau dar se dadeau si cu parfum...pentru ca nu exista idee mai buna decat sa combini mirosul de ratb cu parfum...
Cand deodata aceasta distinsa tanti cauta in geanta ei sic si scoate o forfecuta. Eu, una m-am gandit la milioanele de filme difuzate pe protv in care unu cu un briceag ia control asupra unui intreg avion. Pai una cu o forfecutza cine naiba stie ce poate sa faca...am vazut si eu McGiver cand eram mica...
In soc si cu gura cascata ma uit la ea si astept sa il omoare pe domnul de langa ea care dormea cu gura deschisa si ne arata toate maselele. Dar nu, ea ia forfecutza si incepe sa isi taie unghiile. Cred ca preferam sa ne omoare :)) ma uitam la unghiile ei care sareau :)) si jur ca nu imi venea sa cred. Eu pariasem in secret ca una din unghii avea sa cada in gura vecinului...din pacate/fericire pt el nu a fost cazul.
Cobor din tren si ma gandeam ca mare e gradina lui Dumnezeu si ii laudam pe imigranti ca asa amarati cum sunt ei macar nu au apucaturi de genul. Gresit! In gara la stamford unul statea rezemat de un stalp cu forfecuta si taia de zor. Pe bune acuma ce a fost azi?Sf. Ghoerghe...da ce relevanta are asta cu unghiile. Ma gandesc ca poate azi toate locurile de munca au inspectie la unghiutze ca la gradinita cand scoteai batistuta si aratai unghiutzele dnei invatatoare. Eu stiu....lumea aici e plina de surprize...
Nici in 143 (si cei care au fost in 143 stiu despre ce vorbesc) nu am vazut asa ceva.
Am uitat sa zic ca tanti aia nu numai ca le-a taiat si ca s-a gandit de acasa sa isi ia forfecutza cu ea dar avea si pila....
In fine nimic nu ma mai surprinde...decat poate daca in una din zilele asta vad pe cineva ca scoate ceara/crema depilatoare si incepe sa isi faca picioarele...daca se intampla asta vin acasa !!!! :))
Monday, April 20, 2009
Paste strain
Anul acesta am sarbatorit Pastele pe taramuri indepartate...a fost diferit evident dar romanii sunt romani peste tot.
Vineri seara am fost la noua biserica romaneasca din Connecticut unde am asistat la slujba si am trecut pe sub masa. Toate bune si frumoase. Romani si machedoni care sunt stabiliti in state de ani de zile m-au intrebat cum e in tara, cum e cu economia si evident nelipsita intrebare: "dar ce exact se intampla cu becali?". Nimeni dar absolut nimeni nu a intrebat de Moldova...dar asta e frustrarea mea pentru alt post.
A fost frumos, chiar daca nu ii cunosteam...era romana, si asta e intotdeauna binevenit cand esti plecat de acasa.
Sambata a fost o pregatire continua...matusa mea a facut nu unul, nu 2 ci 9 cozonaci, drob, placinta, prajitura, miel, bors...de toate :)) miroasea super in casa. Pe seara a venit Costina si am mai barfit un pic pana la 11 juma cand trebuia sa mergem la biserica. O data ajunse acolo a fost ceva foarte frumos. Oamenii erau aranjati, nu ca in Baicului :)), si asteptau toti marea sarbatoare. Biserica noua arata ca o mini-manastire. Au fost peste 800 de persoane, era plin. Apoi luminile s-au stins peste tot si a avut un efect foarte tare pentru ca biserica este oarecum plasata in mijlocul pustietatii si era bezna peste tot...deodata parintele a iesit din altar cu Lumina si cum nu se vedea nimic am putut sa observ decat lumanarile credinciosilor care se aprindeau una cate una. Semana cu cerul cand se umple de stele...numai luminite care sa intindeau pana afara. Apoi parintele a iesit si dupa el corul fredonand...am inconjurat biserica o data si o data ajunsi din nou in fata ei usa era inchisa. Parintele a batut in usa si de pe partea cealalta a fost intrebat cine bate. Parintele i-a raspunsul ca Domnul si ma rog a avut el un intreg discurs pe care eu nu stiu sa il reproduc. A fost foarte interesanta aceasta mica sceneta...nu mai vazusem...bine probabil si din cauza ca la noi biserica din cartier era prea mica ca sa faca asa ceva. Apoi au cantat Hristos a inviat! Si a fost o experienta sa aud 800 de persoane cantand in cor....si se auzea si ecoul. Nu numai ca au cantat dar era bilingv pentru ca erau romani nascuti aici care nu au invatat destula romana incat sa participe la o slujba oficiata numai in romana si erau si americani ortodocsi si alte neamuri. Oricum foarte frumos si linistit si elegant.
Apoi am ajuns acasa si am ciocnit tranditionalul ou!
Hristos a Inviat!
Vineri seara am fost la noua biserica romaneasca din Connecticut unde am asistat la slujba si am trecut pe sub masa. Toate bune si frumoase. Romani si machedoni care sunt stabiliti in state de ani de zile m-au intrebat cum e in tara, cum e cu economia si evident nelipsita intrebare: "dar ce exact se intampla cu becali?". Nimeni dar absolut nimeni nu a intrebat de Moldova...dar asta e frustrarea mea pentru alt post.
A fost frumos, chiar daca nu ii cunosteam...era romana, si asta e intotdeauna binevenit cand esti plecat de acasa.
Sambata a fost o pregatire continua...matusa mea a facut nu unul, nu 2 ci 9 cozonaci, drob, placinta, prajitura, miel, bors...de toate :)) miroasea super in casa. Pe seara a venit Costina si am mai barfit un pic pana la 11 juma cand trebuia sa mergem la biserica. O data ajunse acolo a fost ceva foarte frumos. Oamenii erau aranjati, nu ca in Baicului :)), si asteptau toti marea sarbatoare. Biserica noua arata ca o mini-manastire. Au fost peste 800 de persoane, era plin. Apoi luminile s-au stins peste tot si a avut un efect foarte tare pentru ca biserica este oarecum plasata in mijlocul pustietatii si era bezna peste tot...deodata parintele a iesit din altar cu Lumina si cum nu se vedea nimic am putut sa observ decat lumanarile credinciosilor care se aprindeau una cate una. Semana cu cerul cand se umple de stele...numai luminite care sa intindeau pana afara. Apoi parintele a iesit si dupa el corul fredonand...am inconjurat biserica o data si o data ajunsi din nou in fata ei usa era inchisa. Parintele a batut in usa si de pe partea cealalta a fost intrebat cine bate. Parintele i-a raspunsul ca Domnul si ma rog a avut el un intreg discurs pe care eu nu stiu sa il reproduc. A fost foarte interesanta aceasta mica sceneta...nu mai vazusem...bine probabil si din cauza ca la noi biserica din cartier era prea mica ca sa faca asa ceva. Apoi au cantat Hristos a inviat! Si a fost o experienta sa aud 800 de persoane cantand in cor....si se auzea si ecoul. Nu numai ca au cantat dar era bilingv pentru ca erau romani nascuti aici care nu au invatat destula romana incat sa participe la o slujba oficiata numai in romana si erau si americani ortodocsi si alte neamuri. Oricum foarte frumos si linistit si elegant.
Apoi am ajuns acasa si am ciocnit tranditionalul ou!
Hristos a Inviat!
to gamble or not to gamble
Adevarat ca nu trece o zi fara sa inveti ceva. Zilele astea am avut timpul sa observ comportamentul unei persoane care joaca lotto si cumpara lozuri compulsiv. Nu e ceva foarte serios si totusi am fost surprinsa. Stiam ca dorinta de a castiga e foarte mare si adrenalina de dinainte de a auzi ce numere au iesit sau de dinainte de a razui lozul poate fi destul de mare incat sa te faca foarte nervos, daca nu ai castigat, sau sa te trimita aproape involuntar si fara sa realizezi la magazin sa mai cumperi. Dar iata ce nu stiam: psihologia dupa care merge chestia asta.
Pasul 1: lozul este cumparat
Pasul 2: lozul nu se razuieste sub nicio forma pe drum. Se lasa adrenalina sa creasca pana se ajunge acasa. Adrenalina creste si mai mult daca pe drum spre casa te gandesti ce ai face cu banii castigati. Ganduri precum: "imi iau o casa", "ultimul telefon mobil" si poate cel mai important lucru: "sa vezi ce le dau peste nas la toti. Sa moara de oftica ca am castigat". Acest ultim gand poate duce la palpitatii serioase ale inimii.
Pasul 3: se ajunge acasa, lozul este plasat pe masa. Se fac pregatiri: o moneda langa el si se inspira adanc dupa care esti prins fara scapare in lumea unei bucati de carton care te poate face bogat sau iti poate cauza ulcer.
Dar nu asta m-a surprins. Sa explic: majoritatea lozurilor aici au urmatorul mecanism: lozul iti da intre 3 si 5 numere pe care ar trebui sa le gasesti in lozul tau dupa ce ai razuit. Daca de exemplu ai gasit unul din numerele cu pricina, suma inscriptionata sub el reprezinta suma pe care o vei folosi sa "le dai peste nas celorlati".
Ce am observat eu este comportamentul persoanei respective puse in fata unei schimbari de destin pe care o sa o numim: "Bate lozul viata?".
Am observat urmatorul comportament.
"Deci lozul vrea sa gasesc 13, 12 si 46....hmm ia sa vedem...razuiesc...numai un pic...prima cifra e 1....opaaaa...inca un pic...ah la naiba e 17....sa-l razuiesc pe urmatorul? Nu sa vezi ca nu e...stiu ca nu...si daca e imi da 1$...ia sa vezi...ce nu stiu eu....aa e 13...ce ziceam 1$...pai 1$ am dat pe loz. Ce hoti sunt astia cu lotto. Ei ia toti banii..ce sunt prosti? Ia mai am un numar....stai sa iau o pauza....stiu ca nu e....sau daca e iti da 2$...ba nu ca deja am castigat 1$....normal e 34..ce naiba sa fac cu el...hai ca ma enerveaza."Dupa care se trage aer in piept se razuiesc si ultimele cifre si se ofteaza dezamagitor pentru ca pana la urma ar fi putut sa fie un moment magic...
Sincer eu ii admir pe acesti oameni. Bineinteles nu in sensul ca au un mic viciu..ci pentru ca au rabdare. Pai sa fi fost eu in locul lor...mi-ar fi explodat inima, care e si asa subreda, sa iau pauza intre numere?! Cum adica?! Daca acolo, intre mine, moneda si loz se afla cifra care o sa imi aduca 20.000$ ..ca doar asa zice lozul ca am sansa de castig. Si sa ma uit la el si sa zic : stii ce lozule? Eu stiu ca tu nu o sa ma ajuti sa castig. Nereusinatule...da nu-ti face griji ca nu ma agit....stiu de dinainte ca imi dai maxim un dolar."
Asta doamnelor si domnilor e tarie de caracter. Eu am cumparat de cand sunt aici 2 lozuri in speranta ca asa cum zice romanul: "ba nu stii niciodata de unde pica norocul" dar n-am asteptat sa ajung acasa, sa ma aranjez pe scaun sau sa ma gandesc ca am sa fac cu banii....ma gandesc ca daca deja imi faceam plan cu ei, oftica ca lozul batjocoritor nu vrea sa mi dea bani m-ar fi deprimat.
Dar va dati seama ce as fi facut eu daca as fi avut un milion de dolari? Cel mai probabil n -as mai fi fost in tren gandidu-ma daca as fi avut 1 milion de dolari....
Pasul 1: lozul este cumparat
Pasul 2: lozul nu se razuieste sub nicio forma pe drum. Se lasa adrenalina sa creasca pana se ajunge acasa. Adrenalina creste si mai mult daca pe drum spre casa te gandesti ce ai face cu banii castigati. Ganduri precum: "imi iau o casa", "ultimul telefon mobil" si poate cel mai important lucru: "sa vezi ce le dau peste nas la toti. Sa moara de oftica ca am castigat". Acest ultim gand poate duce la palpitatii serioase ale inimii.
Pasul 3: se ajunge acasa, lozul este plasat pe masa. Se fac pregatiri: o moneda langa el si se inspira adanc dupa care esti prins fara scapare in lumea unei bucati de carton care te poate face bogat sau iti poate cauza ulcer.
Dar nu asta m-a surprins. Sa explic: majoritatea lozurilor aici au urmatorul mecanism: lozul iti da intre 3 si 5 numere pe care ar trebui sa le gasesti in lozul tau dupa ce ai razuit. Daca de exemplu ai gasit unul din numerele cu pricina, suma inscriptionata sub el reprezinta suma pe care o vei folosi sa "le dai peste nas celorlati".
Ce am observat eu este comportamentul persoanei respective puse in fata unei schimbari de destin pe care o sa o numim: "Bate lozul viata?".
Am observat urmatorul comportament.
"Deci lozul vrea sa gasesc 13, 12 si 46....hmm ia sa vedem...razuiesc...numai un pic...prima cifra e 1....opaaaa...inca un pic...ah la naiba e 17....sa-l razuiesc pe urmatorul? Nu sa vezi ca nu e...stiu ca nu...si daca e imi da 1$...ia sa vezi...ce nu stiu eu....aa e 13...ce ziceam 1$...pai 1$ am dat pe loz. Ce hoti sunt astia cu lotto. Ei ia toti banii..ce sunt prosti? Ia mai am un numar....stai sa iau o pauza....stiu ca nu e....sau daca e iti da 2$...ba nu ca deja am castigat 1$....normal e 34..ce naiba sa fac cu el...hai ca ma enerveaza."Dupa care se trage aer in piept se razuiesc si ultimele cifre si se ofteaza dezamagitor pentru ca pana la urma ar fi putut sa fie un moment magic...
Sincer eu ii admir pe acesti oameni. Bineinteles nu in sensul ca au un mic viciu..ci pentru ca au rabdare. Pai sa fi fost eu in locul lor...mi-ar fi explodat inima, care e si asa subreda, sa iau pauza intre numere?! Cum adica?! Daca acolo, intre mine, moneda si loz se afla cifra care o sa imi aduca 20.000$ ..ca doar asa zice lozul ca am sansa de castig. Si sa ma uit la el si sa zic : stii ce lozule? Eu stiu ca tu nu o sa ma ajuti sa castig. Nereusinatule...da nu-ti face griji ca nu ma agit....stiu de dinainte ca imi dai maxim un dolar."
Asta doamnelor si domnilor e tarie de caracter. Eu am cumparat de cand sunt aici 2 lozuri in speranta ca asa cum zice romanul: "ba nu stii niciodata de unde pica norocul" dar n-am asteptat sa ajung acasa, sa ma aranjez pe scaun sau sa ma gandesc ca am sa fac cu banii....ma gandesc ca daca deja imi faceam plan cu ei, oftica ca lozul batjocoritor nu vrea sa mi dea bani m-ar fi deprimat.
Dar va dati seama ce as fi facut eu daca as fi avut un milion de dolari? Cel mai probabil n -as mai fi fost in tren gandidu-ma daca as fi avut 1 milion de dolari....
Tuesday, April 14, 2009
Alte alea...
Nu am mai scris demult si nu am nici o scuza de data asta. Am fost intrebata: "Ce mai e nou, Diana?" Asa ca iata diverse lucruri:
-cel mai important e ca mai sunt exact 4 sapt si 3 zile de scoala :)) si diana nu va mai fi boboaca :D
-vremea aici m-a terminat psihic. In februarie mi s-a zis ca trebuie sa astept pana in martie sa se mai incalzeasca de la -16 grade. Pe 1 martie mi s-a zis ca se mai intampla sa ninga si sa se inchida scolile da ca o sa fie mai bine. Pe 15 martie in mijlocul furtunilor am auzit ca aprilie e mult mai frumos. Azi e 14 aprilie si afara e frig si bate vantul si maine ploua si zilele astea am avut si 3 grade. MI s-a spus ca in mai e mai bine. Sunt curioasa daca primavara o sa mai vina vreodata sau in august cineva o sa zica ca de la iarna trecem la toamna. Aici iarna nu mai trece...(si mie inainte imi placea iarna)
-de cand am plecat din tara incerc sa ma mentin la curent cu ce se intampla in patria natala. In afara de toata amestecatura cu Gigi Becali, care zau daca inteleg de ce atata se fastacesc si zici ca e cel putin Maica Teresa (probabil ca lui i-ar place aceasta comparatie dar in fine), serios acuma. E in inchisioare, o fi facut el ceva daca e acolo. Nu inteleg ce relevanta are ca si-a spalat WC-ul si ca si-a pus perdea...bv lui si mult succes. Nu stiu daca lumea observa ca in Moldova e o mica revolutie si noi ii luam interviu in exclusivitate lui Gigi Becali despre relatiile lui cu Vadim. Mi-e si rusine de presa si politica din Romania. Miercurea trecuta la scoala o colega a deschis un ziar si zice: "Diana uite scrie de Romania". Bucuroasa ma indrept catre ziar ca sa vad: "Romania acuzata de Moldova. Ambasadorul Roman expulzat." Super.Colega se uita la mine dupa ce citeste articolul si cica: "E adevarat?". Zic : "Nu stiu" si iau ziarul ca un pic mai jos sa fie un articol minuscul despre Ceausescu si arta pe care el a furat-o din lume. N-am aparea si noi in ziar pentru ca presedintele a reusit sa reduca nivelul de coruptie sau ca tara este apreciata de UE pentru progresele nemaipomenite. Ajung acasa dupa ce incepuse nebunia cu Moldova si cautam pe internet o declaratie a lui Basescu, ca pana la urma tara pe care el o conduce era acuzata in direct la televizor/presa si radio. Gasesc doua randuri care ziceau ca Presedintele v-a da o declaratie pe 14 aprilie. Pai bravos, dl. presedinte! Eu zic sa te uiti in agenda ta si intre manichiura si pedichiura luna viitoare sa iti faci timp sa vorbesti despre cum o alta tara acuza Romania, da nu te grabi ca si luna viitoare tot aceleasi acuzatii o sa fie numai ca lumea o sa le si creada din moment ce tu nu zici nimic. Pana la urma si tacerea e un raspuns.
- Azi am primit o invitatie pe Facebook sa ma alatur unui grup care se numeste: "Nu o vrem pe Elena Basescu in Parlamentul European!" Grupul are 341 de membri si toti sunt foarte porniti. Nu stiu cum sta treaba cu Elena Basescu dar nu e ea cea care a zis: "esece"? Si daca ea e respectiva persoana....atunci ce alte probe mai trebuie ca se fie inteleasa treaba ca nu are ce cauta acolo?
Dar in fine, destul despre fam Basescu...ca nu merita
-In rest...nimic. Astept sa treaca toate (examene/prezentari/eseuri finale) si sa ne revedem cu bine acasa pe 2 iulie la otopeni :))
Numai bine si un Paste fericit tuturor!!!
-cel mai important e ca mai sunt exact 4 sapt si 3 zile de scoala :)) si diana nu va mai fi boboaca :D
-vremea aici m-a terminat psihic. In februarie mi s-a zis ca trebuie sa astept pana in martie sa se mai incalzeasca de la -16 grade. Pe 1 martie mi s-a zis ca se mai intampla sa ninga si sa se inchida scolile da ca o sa fie mai bine. Pe 15 martie in mijlocul furtunilor am auzit ca aprilie e mult mai frumos. Azi e 14 aprilie si afara e frig si bate vantul si maine ploua si zilele astea am avut si 3 grade. MI s-a spus ca in mai e mai bine. Sunt curioasa daca primavara o sa mai vina vreodata sau in august cineva o sa zica ca de la iarna trecem la toamna. Aici iarna nu mai trece...(si mie inainte imi placea iarna)
-de cand am plecat din tara incerc sa ma mentin la curent cu ce se intampla in patria natala. In afara de toata amestecatura cu Gigi Becali, care zau daca inteleg de ce atata se fastacesc si zici ca e cel putin Maica Teresa (probabil ca lui i-ar place aceasta comparatie dar in fine), serios acuma. E in inchisioare, o fi facut el ceva daca e acolo. Nu inteleg ce relevanta are ca si-a spalat WC-ul si ca si-a pus perdea...bv lui si mult succes. Nu stiu daca lumea observa ca in Moldova e o mica revolutie si noi ii luam interviu in exclusivitate lui Gigi Becali despre relatiile lui cu Vadim. Mi-e si rusine de presa si politica din Romania. Miercurea trecuta la scoala o colega a deschis un ziar si zice: "Diana uite scrie de Romania". Bucuroasa ma indrept catre ziar ca sa vad: "Romania acuzata de Moldova. Ambasadorul Roman expulzat." Super.Colega se uita la mine dupa ce citeste articolul si cica: "E adevarat?". Zic : "Nu stiu" si iau ziarul ca un pic mai jos sa fie un articol minuscul despre Ceausescu si arta pe care el a furat-o din lume. N-am aparea si noi in ziar pentru ca presedintele a reusit sa reduca nivelul de coruptie sau ca tara este apreciata de UE pentru progresele nemaipomenite. Ajung acasa dupa ce incepuse nebunia cu Moldova si cautam pe internet o declaratie a lui Basescu, ca pana la urma tara pe care el o conduce era acuzata in direct la televizor/presa si radio. Gasesc doua randuri care ziceau ca Presedintele v-a da o declaratie pe 14 aprilie. Pai bravos, dl. presedinte! Eu zic sa te uiti in agenda ta si intre manichiura si pedichiura luna viitoare sa iti faci timp sa vorbesti despre cum o alta tara acuza Romania, da nu te grabi ca si luna viitoare tot aceleasi acuzatii o sa fie numai ca lumea o sa le si creada din moment ce tu nu zici nimic. Pana la urma si tacerea e un raspuns.
- Azi am primit o invitatie pe Facebook sa ma alatur unui grup care se numeste: "Nu o vrem pe Elena Basescu in Parlamentul European!" Grupul are 341 de membri si toti sunt foarte porniti. Nu stiu cum sta treaba cu Elena Basescu dar nu e ea cea care a zis: "esece"? Si daca ea e respectiva persoana....atunci ce alte probe mai trebuie ca se fie inteleasa treaba ca nu are ce cauta acolo?
Dar in fine, destul despre fam Basescu...ca nu merita
-In rest...nimic. Astept sa treaca toate (examene/prezentari/eseuri finale) si sa ne revedem cu bine acasa pe 2 iulie la otopeni :))
Numai bine si un Paste fericit tuturor!!!
Sunday, March 1, 2009
Cum ajunge lumea pe blogul meu
Recunosc ca atunci cand am citit despre Keyword Analysis pe blogul Lynei m a amuzat teribil si am decis sa incerc si eu. Cu ajutorul ei si putina tehnologie iata ce a iesit.
Mai jos veti vedea ce cauta lumea pe Google care eventual duce la blogul meu, in afara de codenameusa.
diana grigorescu- eu faceam referire la nicolae grigorescu ca doar operele noastre de arta se aseamana :)) da aparent cineva o cauta disperat/a pe diana grigorescu. ma face si pe mine sa vreau sa dau search :))
filmul de groaza my bloody valentine 3d- corect...am scris destul despre experienta mea cu filmul
cum se foloseste perwoll- scrie pe el...ma gandesc
my bloody valentine de ce nu merge- pai 1 pentru ca e film si nu merge ca nu are picioare, iar 2 daca l ai luat de pe odc...se mai intampla sa nu mearga
nevoia inghite detergenti- asta pare dubioasa, nu stiu cum l a lamurit blogul meu dar sincer nu stiu de ce cineva ar avea o nevoie sa inghita detergenti. acum vad altfel expresia "wash your dirty mouth" ... nu credeam ca e literally o actiune
My Bloody Valentine 3D cum este la cinematograf- dragutz daca e liniste in sala ;)
cum fac sa nu ramane gravida- asta m a debusolat, oare o fi aceiasi persoana care intreba de detergenti? nu stiu de ce google ar da ca raspuns blogul meu. nu mi amintesc sa fi scris un post despre asta. pai in primul rand...invata gramatica, acorda verbul cu subiectul si deocamdata stai departe de baieti.
aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa- =))=)) bbbbbb? foarte dubios
la ce se foloseste perwoll- la mai multe aparent...poti sa speli cu el..sa l inghiti ...depinde de ce ai nevoie
tort de valentine- lumea chiar da google si pentru tort? iesi afara si mergi la orice cofetarie inainte de 14 feb...chiar si dupa. e imposibil sa nu gasesti ceva.
ultimele filme bune- de cand? oricum daca gasesti filme bune anunta ma si pe mine
ni se recunosc diplomele in usa- in principiu NU. decat daca ai terminat la Romana Americana...cel putin doar de univ asta stiu eu
Si foarte multe cautari care intrebau ce fel de ochelari iti trebuie pentru My bloody Valentine si daca trebuie sa vii cu ei de acasa. Sper ca s-au lamurit cand au mers la cinematograf.
Cam atat despre modalitati de a ajunge la blogul meu...(fooarte ciudate modalitati)
Mai jos veti vedea ce cauta lumea pe Google care eventual duce la blogul meu, in afara de codenameusa.
diana grigorescu- eu faceam referire la nicolae grigorescu ca doar operele noastre de arta se aseamana :)) da aparent cineva o cauta disperat/a pe diana grigorescu. ma face si pe mine sa vreau sa dau search :))
filmul de groaza my bloody valentine 3d- corect...am scris destul despre experienta mea cu filmul
cum se foloseste perwoll- scrie pe el...ma gandesc
my bloody valentine de ce nu merge- pai 1 pentru ca e film si nu merge ca nu are picioare, iar 2 daca l ai luat de pe odc...se mai intampla sa nu mearga
nevoia inghite detergenti- asta pare dubioasa, nu stiu cum l a lamurit blogul meu dar sincer nu stiu de ce cineva ar avea o nevoie sa inghita detergenti. acum vad altfel expresia "wash your dirty mouth" ... nu credeam ca e literally o actiune
My Bloody Valentine 3D cum este la cinematograf- dragutz daca e liniste in sala ;)
cum fac sa nu ramane gravida- asta m a debusolat, oare o fi aceiasi persoana care intreba de detergenti? nu stiu de ce google ar da ca raspuns blogul meu. nu mi amintesc sa fi scris un post despre asta. pai in primul rand...invata gramatica, acorda verbul cu subiectul si deocamdata stai departe de baieti.
aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa- =))=)) bbbbbb? foarte dubios
la ce se foloseste perwoll- la mai multe aparent...poti sa speli cu el..sa l inghiti ...depinde de ce ai nevoie
tort de valentine- lumea chiar da google si pentru tort? iesi afara si mergi la orice cofetarie inainte de 14 feb...chiar si dupa. e imposibil sa nu gasesti ceva.
ultimele filme bune- de cand? oricum daca gasesti filme bune anunta ma si pe mine
ni se recunosc diplomele in usa- in principiu NU. decat daca ai terminat la Romana Americana...cel putin doar de univ asta stiu eu
Si foarte multe cautari care intrebau ce fel de ochelari iti trebuie pentru My bloody Valentine si daca trebuie sa vii cu ei de acasa. Sper ca s-au lamurit cand au mers la cinematograf.
Cam atat despre modalitati de a ajunge la blogul meu...(fooarte ciudate modalitati)
Sunday, February 22, 2009
Sunday, February 15, 2009
1st of May
The 1st of May, 1942
Dear Margaret,
I know that I should have written sooner and that probably you are worried sick but I was held off by some sort of problem that had to be solved. I do not want you to be alerted, I find myself in a formidable condition and all keyed up with the idea of returning home.
Ah...sweet home, where all my happiness lies in all of you I miss and love. This strong motivation has helped me through these past three weeks and now I strongly believe I stand a fair chance in coming home: fatigued, with hair raising memories, a bit off color but determined to start again.
I have been shot two times in the back but thanks to a brave soldier my life was saved on the exact moment when I was on the verge of meeting the lady with the hatch. Efficient doctor intervention helped me preserve my life, but I confess I hate hospitals even more than the battle field. Even though the battle field showed me things I shall never erase from my memory, at least it does not have all these agonizing men in the same place as a constant remainder of the atrocities I have witnessed. Seeing them convinced me that I must have been born under a lucky star.
I do not want you to be concerned; I shall write another letter when they let me know where I will be dropped off. Kiss the kids and tell them Daddy will overcome all obstacles in order to see them.
I send you all my love,
Alfred
A tear dropped on the letter as Margaret put the pen down and started sobbing. She had written the letter she would have liked to receive from the love of her life and tried to assure herself that the letter she had received instead was not real. Why couldn't she receive this from Alfred? Well, she knew why...First of all Alfred and her had no children, at least not yet born. Because at Alfred's departure she had suspected she was expecting but said nothing. How foolish of her, she should have told him then and not wait for his return. Now she was pregnant, secretly married with Alfred and a widow without her father knowing anything.
Remembering her father sent a shiver down her spine. She forgot all about him, what was she going to do? The plan was to wait for Alfred and her father to come home from the war and then she and her husband could tell Colonel Winston that his daughter was now married. He would not have been happy but there was nothing he could do…however now the circumstances had changed.
Colonel Winston never liked Alfred, because the young man came from a wealthy family which did nothing to help the town where they lived or had any contact with anyone. The Colonel always said that Alfred knew nothing because he did not need to know anything; he had money and thus the Colonel was sure that Alfred was a presumptuous young man with no education or courage. It was the Colonel's fault that Alfred had gone to war. He could have stayed home with his family, who were rich enough to pay someone to "omit" their son from the lists. But Alfred wanted to prove the Colonel that he was full of qualities, was not scared of hard work and deserved Margaret, the beautiful daughter the Colonel had.
All this fight of characters led to Margaret receiving a letter from her father and a telegram on that fair day of spring.
Received at:
1st of May, 1942
Miss Margaret Winston
ON APRIL 30TH *STOP* SOLDIER QUIN, ALFRED *STOP* SUFFERED DEATHLY INJURY. STOP.
LETTER TO ARRIVE.STOP.
COLONEL THOMAS WINSTON. STOP.
So plain and so simple, as if he told her that Alfred would be a day late. She hated her father for sending her this telegram. He had known that she was deeply in love with Alfred and more than once tried to cut their love from the root but had failed. He wanted his daughter to marry Captain Hanson, a hard-working boy, who had lost his parents at four and who "did so well, Margaret, not like that good for nothing Quin!".
She hated Captain Hanson, so full of him, small in stature and with an annoying obsession of biting his nails just before dinner. His idea of a wife resembled more that of a servant. She had been so relieved when she had gotten married to Alfred, she felt safe and even more when she found out she was going to have his baby. Now things looked very scary. She would have to tell her father she was expecting Alfred's child and how she married him secretly. She knew the Colonel would be furious but that was not what frightened her. What scared her was the fact that the Colonel would do anything to cover the "shame" she brought him and would force her to marry the Captain so that the baby could be considered his. This was the last thing she wanted; Alfred's baby with that awful man as a father.
She knew she was pressured by time but the ultimatum arrived with the letter mentioned in the telegram.
Dear Margaret,
I find myself well enough after the terrible battle me and the Captain survived through. I shall be home in less than two months. I am sorry about Quin, I know you had feelings for him but time will make everything alright, not to mention the Captain, whom I expect you will devote your entire attention to, now.
Hope you are well,
Dad.
What was she to do? The first thought she had was to go to Alfred's family. They could provide for her and their grandchild. But she knew better than that; they would take her in and after the baby would be born they would deny her any rights. They were after all the richest family around and they hated the Colonel, whom they blamed for Alfred's foolish decision to join the Army.
All seemed lost until Amy, Margaret's best friend came to see her.
'Margaret! Margaret! You will not believe your eyes! You must come and see!'
Wiping her tears Margaret went outside to be shocked; almost 30 men passed her house and Amy was jumping up and down pointing at them. They were tall, blond, with a skin like brown sugar, resembling Roman statues. She went closer and couldn't believe her eyes. An officer approached her:
'Miss Winston, may I inquire about your father?'
'He finds himself in great condition, thank you officer. Who are these men?'
'Oh, they are Prisoners of War m'am, from Germany. The girls seem to like them, that is because they have not seen the things they have done.'
This gave Margaret an idea,
'Officer, what are you going to do with these men?'
'Well, the Government is not very sure about that. But until the war is over we will place some of them as workers on farms, or help at households. Why do you ask?'
'I was thinking, since my father left I find it hard to do all that needs to be done around the house. It is a very big house and I am only one. Would it be possible for you to assign one of these prisoners as a help at the Colonel's house?'
She knew that mentioning her father would seal the deal.
'Well Miss, I would have to clear it with my superiors but I don't see why not...'
In less than two days she would welcome into her house Hans Gunther, a 26-year old German. A very attractive 26-year old. But contrary to what Amy believed, this did not interest Margaret. She had a plan; Hans would be gone by the time her father would come home and she could claim he was the father of her child. It did strike her that this would not work in her best interest, but at least she would not be separated by her baby. Because now the Colonel, would not want to have anything to do with her. It was one thing to claim that Alfred's baby was Captain's Hanson, but to have a Nazi baby was a whole different thing. He had put his life at risk because of them and would refuse to acknowledge any German grandchild. This freed her for having to marry the Captain, and from Alfred's family, who would think she was a traitor for having a baby with a man whom Alfred had fought against and lost his life. All this disappointment in her, from those she knew, did not put her down. She was determined to do anything for the fruit of her and Alfred's love, no matter what others believed.
However, she felt sorry for Hans. He had behaved so proper, was polite and disciplined; she hated herself for doing this to him. But it was for a good cause, regardless of what anyone thought. She decided to clear her conscience and tell Hans her plan. She expected him to be upset and feared him getting violent. What she did not expect was him letting a tear stream on his bronzed face and say:
'Miss Winston, Ich feel that Sie sind a hero, or how you say it...that is why it would be meine honor to ask you to marry me!'
Margaret was shocked. It was not the first time her life would not go according to her plans and still every time she was baffled. She considered the offer. It did not seem fair to Hans and she did not know him. But there was always the thought of what was going to happen to her after her father and everyone in the town would reject her. How was she going to support herself and the little one?
With this though in mind, on the morning of June 22nd, Margaret left a letter on the table in the dining room:
Dear Father,
I find myself well enough after the news you sent me. So well that I decided you were right and Alfred was not everything. Shortly after your letter I met the POWs and one of them caught my eye. His name is Hans Gunther and since yesterday he is my husband. I know you will reject ever knowing me after having read this; that is why I take advantage of the fact that this is our last form of communication to let you know that Hans and I are expecting out first baby. Hope you and the Captain live a happy life and once you will remember having a daughter whose dreams you crushed without any kind of sensibility.
Margaret.
She knew her father would not be happy and neither was she but life was ironic and cruel so why should she be naive and do what everyone else expected her to do? Although happy with the decision she had taken she could not block the thought that she would live with a man, whose people killed Alfred less than two months ago. But she was determined not ever to go to that country where her late husband had taken his last breath. She would stay in town for now and find a way for Hans to stay with her after the war was over.
Dear Margaret,
I know that I should have written sooner and that probably you are worried sick but I was held off by some sort of problem that had to be solved. I do not want you to be alerted, I find myself in a formidable condition and all keyed up with the idea of returning home.
Ah...sweet home, where all my happiness lies in all of you I miss and love. This strong motivation has helped me through these past three weeks and now I strongly believe I stand a fair chance in coming home: fatigued, with hair raising memories, a bit off color but determined to start again.
I have been shot two times in the back but thanks to a brave soldier my life was saved on the exact moment when I was on the verge of meeting the lady with the hatch. Efficient doctor intervention helped me preserve my life, but I confess I hate hospitals even more than the battle field. Even though the battle field showed me things I shall never erase from my memory, at least it does not have all these agonizing men in the same place as a constant remainder of the atrocities I have witnessed. Seeing them convinced me that I must have been born under a lucky star.
I do not want you to be concerned; I shall write another letter when they let me know where I will be dropped off. Kiss the kids and tell them Daddy will overcome all obstacles in order to see them.
I send you all my love,
Alfred
A tear dropped on the letter as Margaret put the pen down and started sobbing. She had written the letter she would have liked to receive from the love of her life and tried to assure herself that the letter she had received instead was not real. Why couldn't she receive this from Alfred? Well, she knew why...First of all Alfred and her had no children, at least not yet born. Because at Alfred's departure she had suspected she was expecting but said nothing. How foolish of her, she should have told him then and not wait for his return. Now she was pregnant, secretly married with Alfred and a widow without her father knowing anything.
Remembering her father sent a shiver down her spine. She forgot all about him, what was she going to do? The plan was to wait for Alfred and her father to come home from the war and then she and her husband could tell Colonel Winston that his daughter was now married. He would not have been happy but there was nothing he could do…however now the circumstances had changed.
Colonel Winston never liked Alfred, because the young man came from a wealthy family which did nothing to help the town where they lived or had any contact with anyone. The Colonel always said that Alfred knew nothing because he did not need to know anything; he had money and thus the Colonel was sure that Alfred was a presumptuous young man with no education or courage. It was the Colonel's fault that Alfred had gone to war. He could have stayed home with his family, who were rich enough to pay someone to "omit" their son from the lists. But Alfred wanted to prove the Colonel that he was full of qualities, was not scared of hard work and deserved Margaret, the beautiful daughter the Colonel had.
All this fight of characters led to Margaret receiving a letter from her father and a telegram on that fair day of spring.
Received at:
1st of May, 1942
Miss Margaret Winston
ON APRIL 30TH *STOP* SOLDIER QUIN, ALFRED *STOP* SUFFERED DEATHLY INJURY. STOP.
LETTER TO ARRIVE.STOP.
COLONEL THOMAS WINSTON. STOP.
So plain and so simple, as if he told her that Alfred would be a day late. She hated her father for sending her this telegram. He had known that she was deeply in love with Alfred and more than once tried to cut their love from the root but had failed. He wanted his daughter to marry Captain Hanson, a hard-working boy, who had lost his parents at four and who "did so well, Margaret, not like that good for nothing Quin!".
She hated Captain Hanson, so full of him, small in stature and with an annoying obsession of biting his nails just before dinner. His idea of a wife resembled more that of a servant. She had been so relieved when she had gotten married to Alfred, she felt safe and even more when she found out she was going to have his baby. Now things looked very scary. She would have to tell her father she was expecting Alfred's child and how she married him secretly. She knew the Colonel would be furious but that was not what frightened her. What scared her was the fact that the Colonel would do anything to cover the "shame" she brought him and would force her to marry the Captain so that the baby could be considered his. This was the last thing she wanted; Alfred's baby with that awful man as a father.
She knew she was pressured by time but the ultimatum arrived with the letter mentioned in the telegram.
Dear Margaret,
I find myself well enough after the terrible battle me and the Captain survived through. I shall be home in less than two months. I am sorry about Quin, I know you had feelings for him but time will make everything alright, not to mention the Captain, whom I expect you will devote your entire attention to, now.
Hope you are well,
Dad.
What was she to do? The first thought she had was to go to Alfred's family. They could provide for her and their grandchild. But she knew better than that; they would take her in and after the baby would be born they would deny her any rights. They were after all the richest family around and they hated the Colonel, whom they blamed for Alfred's foolish decision to join the Army.
All seemed lost until Amy, Margaret's best friend came to see her.
'Margaret! Margaret! You will not believe your eyes! You must come and see!'
Wiping her tears Margaret went outside to be shocked; almost 30 men passed her house and Amy was jumping up and down pointing at them. They were tall, blond, with a skin like brown sugar, resembling Roman statues. She went closer and couldn't believe her eyes. An officer approached her:
'Miss Winston, may I inquire about your father?'
'He finds himself in great condition, thank you officer. Who are these men?'
'Oh, they are Prisoners of War m'am, from Germany. The girls seem to like them, that is because they have not seen the things they have done.'
This gave Margaret an idea,
'Officer, what are you going to do with these men?'
'Well, the Government is not very sure about that. But until the war is over we will place some of them as workers on farms, or help at households. Why do you ask?'
'I was thinking, since my father left I find it hard to do all that needs to be done around the house. It is a very big house and I am only one. Would it be possible for you to assign one of these prisoners as a help at the Colonel's house?'
She knew that mentioning her father would seal the deal.
'Well Miss, I would have to clear it with my superiors but I don't see why not...'
In less than two days she would welcome into her house Hans Gunther, a 26-year old German. A very attractive 26-year old. But contrary to what Amy believed, this did not interest Margaret. She had a plan; Hans would be gone by the time her father would come home and she could claim he was the father of her child. It did strike her that this would not work in her best interest, but at least she would not be separated by her baby. Because now the Colonel, would not want to have anything to do with her. It was one thing to claim that Alfred's baby was Captain's Hanson, but to have a Nazi baby was a whole different thing. He had put his life at risk because of them and would refuse to acknowledge any German grandchild. This freed her for having to marry the Captain, and from Alfred's family, who would think she was a traitor for having a baby with a man whom Alfred had fought against and lost his life. All this disappointment in her, from those she knew, did not put her down. She was determined to do anything for the fruit of her and Alfred's love, no matter what others believed.
However, she felt sorry for Hans. He had behaved so proper, was polite and disciplined; she hated herself for doing this to him. But it was for a good cause, regardless of what anyone thought. She decided to clear her conscience and tell Hans her plan. She expected him to be upset and feared him getting violent. What she did not expect was him letting a tear stream on his bronzed face and say:
'Miss Winston, Ich feel that Sie sind a hero, or how you say it...that is why it would be meine honor to ask you to marry me!'
Margaret was shocked. It was not the first time her life would not go according to her plans and still every time she was baffled. She considered the offer. It did not seem fair to Hans and she did not know him. But there was always the thought of what was going to happen to her after her father and everyone in the town would reject her. How was she going to support herself and the little one?
With this though in mind, on the morning of June 22nd, Margaret left a letter on the table in the dining room:
Dear Father,
I find myself well enough after the news you sent me. So well that I decided you were right and Alfred was not everything. Shortly after your letter I met the POWs and one of them caught my eye. His name is Hans Gunther and since yesterday he is my husband. I know you will reject ever knowing me after having read this; that is why I take advantage of the fact that this is our last form of communication to let you know that Hans and I are expecting out first baby. Hope you and the Captain live a happy life and once you will remember having a daughter whose dreams you crushed without any kind of sensibility.
Margaret.
She knew her father would not be happy and neither was she but life was ironic and cruel so why should she be naive and do what everyone else expected her to do? Although happy with the decision she had taken she could not block the thought that she would live with a man, whose people killed Alfred less than two months ago. But she was determined not ever to go to that country where her late husband had taken his last breath. She would stay in town for now and find a way for Hans to stay with her after the war was over.
Atentie la iesire-Zona crepusculara a unei navetiste
Prima oara cand am aflat ca am fost acceptata la Iona am crezut ca o tara noua si facultatea de aici o sa fie cea mai mare incercare a vietii mele. Dar avea sa aflu curand ca nu facultatea va fi cea care imi va ingreuna viata ci naveta pana la New Rochelle. Pentru cei care citesc aceasta lucrare inainte sa spun de unde fac naveta, puteti sa spuneti wow! si sa fiti uimiti. Da doamnelor si domnilor, fac naveta din Fairfield, Connecticut si in mod normal nu trebuia sa fie un drum asa ciudat si lung. Totusi viata m a invatat ca normal nu e ceva la care ar trebui sa ma astept. Primele mele luni in care am facut naveta au fost deliciul si amuzamentul familiei mele seara. Ce era amuzant penttru ei nu era la fel de ludic pentru mine. Pentru intelegerea mai usoara a celor care citesc voi prezenta pe scurt cateva din intamplarile mele la gara/in tren in timpul semestrului trecut,
-Una din prietenele mele cele mai bune de 9 ani va refuza in mod cert sa mearga cu mine la gara. de ce? Nu fiindca ar fi o prietena rea. Ci din cauza ca de fiecare data cand pun piciorul pe peron se anunta ceva la gara. Cam asa incep diminetile mele: "Atentie la Fairfiled! Trenul de la 7:50 spre New York va avea intarziere aproximativ 5 minute!" Intarzierea difera depinzand de cat de mult am jignit fortele divine in perioada aia. Desi e frustrant am invatat ceva din toata chestia asta. Niciodata, dar niciodata nu ajung mai devreme de 5 minute inainte sa vina trenul meu. Asa cum presupuneti precautiile mele nu au oprit fortele divine sa se joace si sa faca trenul meu sa ajunga mai devreme si sa fie deja plecat cand eu ajung, sau sa fie anulat.
-Cand totusi reusesc sa fiu atenta la urcare si sa ma urc in tren, aventura mea ia cu totul alta intorsatura. In prima mea zi de cursuri, trenul a avut 20 de minute intarziere (Sincer eu cred ca fortele supernaturale au o copie dupa programul meu si in functie de cat de importanta e ziua respectiva asa calculeaza intarzierea). Trebuia sa cobor la Harrison si sa schimb trenul. Cand au anuntat ca urmatoarea statie e Harrison m am dus la usa ca sa fiu prima care coboara.Gresit! Trenul a oprit intr-adevar la Harrison dar usa nu s a deschis (deobicei anunta cand una din usi nu se deschide, dar nu de data asta) m am uitat in jur si am vazut prin geamul care dadea in urmatorul vagon, un om care dadea din maini, isi misca gura si arata catre usa din vagonul respectiv. Am fugit realizand ca aia era unica mea metoda de a cobori din tren. Am ajuns in vagonul respectiv am strigat ca trebuia sa cobor dar ce credeti? trenul deja plecase. Era pe punctul de a o suna pe mama mea sa o intreb pe cine a suparat cand era gravida cu mine, dar controlorul a apasat un buton, trenul s a oprit si mi s a permis sa cobor la Harrison da cativa metri mai inainte fata de unde era normal.
-Dar asta nu e nici macar jumatate din poveste. Inainte de sesiune semestrul trecut eram in trenul local, invatam, cand se anunta ca urmatoarea statie e Riverside. Chiar ma gandeam ca eram in tren de 30 de minute si nimic iesit din normal nu se intamplase. Ma inselam. Anunta Riverside si decid sa iau o pauza si sa ma uit pe geam. Trenul mergea cu viteza maxima si totul era linistit....ciudat a fost insa ca geamul mi a aratat ca am trecut de statia de la Riverside si trenul nu se oprise deloc....mergea full speed in necunoscut.Incercand sa ma gandesc ce se intamplase exact..aud controlorul care anunta: "Ne pare rau...am uitat sa oprim *rade* ne intoarcem ca sa putem sa oprim la Riverside. *inca radea* Urmeaza Riverside!". Stiu, ciudat si chiar daca si mie mi s a parut amuzant nu stiu cat de mult as fi ras daca trebuia sa cobor la Riverside. Noul meu motto este: nu intreba de ce cand e vorba de trenuri, ia le asa cum vin. Nu ma mai chinui sa gasesc o logica.
-O data asteptam trenul spre New Haven, citeam o carte si ma gandeam ca sunt norocoasa pentru ca trenul meu venea la timp. In timp ce eu eram pe partea spre New Haven, pe partea spre New York vine trenul. Absorbita fiind de cartea mea nu am observat nimic dar un zgomot asemanator unui BOOM mi a cam atras atentia. Cand mi am ridicat privirea una din antenele trenului avea probleme electrice, un scurt circuit sau ceva asa si tot sistemul electric a cazut. Si exact asa cum ati presuspus trenul meu avea sa intarzie inca o data.
Toate astea sunt in topul meu de lucruri ciudate care ti se pot intampla in gara. Am mai multe: gen oamenii din tren, conversatiilor lor telefonice ( acestea sunt obligatorii oentru ca involuntar auzi cum cineva a uitat sa si sune mama, e indragostit de altcineva sau cum ceva foarte important s a intamplat-asta din pacate ramane un mister pentru ca respectiva conversatie e compusa numai din 'Oh my God! Oh my God! NU o sa ti vina sa crezi!" si apoi se repeta dar niciodata nu afli exact ce s a intamplat pentru ca in momentul in care se decide sa zica, trebuie sa cobori-Presupun ca asta e una din legile nescrise a lui Murphy)
Asa ca morala pentru toti cei care citesc este: MERGETI SI PUPATI VA MASINA, SPUNETI-I CAT DE MULT TINETI LA EA...pentru ca nu se stie niciodata cand va trebui sa fiti atenti la urcare.
-Una din prietenele mele cele mai bune de 9 ani va refuza in mod cert sa mearga cu mine la gara. de ce? Nu fiindca ar fi o prietena rea. Ci din cauza ca de fiecare data cand pun piciorul pe peron se anunta ceva la gara. Cam asa incep diminetile mele: "Atentie la Fairfiled! Trenul de la 7:50 spre New York va avea intarziere aproximativ 5 minute!" Intarzierea difera depinzand de cat de mult am jignit fortele divine in perioada aia. Desi e frustrant am invatat ceva din toata chestia asta. Niciodata, dar niciodata nu ajung mai devreme de 5 minute inainte sa vina trenul meu. Asa cum presupuneti precautiile mele nu au oprit fortele divine sa se joace si sa faca trenul meu sa ajunga mai devreme si sa fie deja plecat cand eu ajung, sau sa fie anulat.
-Cand totusi reusesc sa fiu atenta la urcare si sa ma urc in tren, aventura mea ia cu totul alta intorsatura. In prima mea zi de cursuri, trenul a avut 20 de minute intarziere (Sincer eu cred ca fortele supernaturale au o copie dupa programul meu si in functie de cat de importanta e ziua respectiva asa calculeaza intarzierea). Trebuia sa cobor la Harrison si sa schimb trenul. Cand au anuntat ca urmatoarea statie e Harrison m am dus la usa ca sa fiu prima care coboara.Gresit! Trenul a oprit intr-adevar la Harrison dar usa nu s a deschis (deobicei anunta cand una din usi nu se deschide, dar nu de data asta) m am uitat in jur si am vazut prin geamul care dadea in urmatorul vagon, un om care dadea din maini, isi misca gura si arata catre usa din vagonul respectiv. Am fugit realizand ca aia era unica mea metoda de a cobori din tren. Am ajuns in vagonul respectiv am strigat ca trebuia sa cobor dar ce credeti? trenul deja plecase. Era pe punctul de a o suna pe mama mea sa o intreb pe cine a suparat cand era gravida cu mine, dar controlorul a apasat un buton, trenul s a oprit si mi s a permis sa cobor la Harrison da cativa metri mai inainte fata de unde era normal.
-Dar asta nu e nici macar jumatate din poveste. Inainte de sesiune semestrul trecut eram in trenul local, invatam, cand se anunta ca urmatoarea statie e Riverside. Chiar ma gandeam ca eram in tren de 30 de minute si nimic iesit din normal nu se intamplase. Ma inselam. Anunta Riverside si decid sa iau o pauza si sa ma uit pe geam. Trenul mergea cu viteza maxima si totul era linistit....ciudat a fost insa ca geamul mi a aratat ca am trecut de statia de la Riverside si trenul nu se oprise deloc....mergea full speed in necunoscut.Incercand sa ma gandesc ce se intamplase exact..aud controlorul care anunta: "Ne pare rau...am uitat sa oprim *rade* ne intoarcem ca sa putem sa oprim la Riverside. *inca radea* Urmeaza Riverside!". Stiu, ciudat si chiar daca si mie mi s a parut amuzant nu stiu cat de mult as fi ras daca trebuia sa cobor la Riverside. Noul meu motto este: nu intreba de ce cand e vorba de trenuri, ia le asa cum vin. Nu ma mai chinui sa gasesc o logica.
-O data asteptam trenul spre New Haven, citeam o carte si ma gandeam ca sunt norocoasa pentru ca trenul meu venea la timp. In timp ce eu eram pe partea spre New Haven, pe partea spre New York vine trenul. Absorbita fiind de cartea mea nu am observat nimic dar un zgomot asemanator unui BOOM mi a cam atras atentia. Cand mi am ridicat privirea una din antenele trenului avea probleme electrice, un scurt circuit sau ceva asa si tot sistemul electric a cazut. Si exact asa cum ati presuspus trenul meu avea sa intarzie inca o data.
Toate astea sunt in topul meu de lucruri ciudate care ti se pot intampla in gara. Am mai multe: gen oamenii din tren, conversatiilor lor telefonice ( acestea sunt obligatorii oentru ca involuntar auzi cum cineva a uitat sa si sune mama, e indragostit de altcineva sau cum ceva foarte important s a intamplat-asta din pacate ramane un mister pentru ca respectiva conversatie e compusa numai din 'Oh my God! Oh my God! NU o sa ti vina sa crezi!" si apoi se repeta dar niciodata nu afli exact ce s a intamplat pentru ca in momentul in care se decide sa zica, trebuie sa cobori-Presupun ca asta e una din legile nescrise a lui Murphy)
Asa ca morala pentru toti cei care citesc este: MERGETI SI PUPATI VA MASINA, SPUNETI-I CAT DE MULT TINETI LA EA...pentru ca nu se stie niciodata cand va trebui sa fiti atenti la urcare.
Wednesday, February 11, 2009
MIND THE GAP
When I first got accepted at Iona I thought that being in another country, in college, would be a daunting challenge. I was soon to find out it was not college that made my days harder, it was the commute. For those of you who will be reading this piece of writing before I say where I commute for please feel free to say: Wow! and be amazed. Yes, ladies and gentlemen, I commute all the way from Fairfield, Connecticut and it normally was not supposed to be such a weird and long way. However my life experiences have taught me that normal is not the thing to expect. My first few months of going back and forth by train were the delight and amusement of my family at night. What might have been funny for them was not as entertaining to me. To give you a feeling of what I went through, here are some random happenings over the fall semester.
-My best friend for nine years will most definitely refuse to go with me at the train station. Why you ask? It’s not that she is a bad friend, it’s because every single time I place foot on the platform there is an announcement at the station. This is how my mornings start: “Attention at Fairfield! The 7:50 train to New York will be approximately 5 minutes late!”. The delay differs depending on how much I have offended the Divine forces that say. However, as frustrating as this may seem, there is a lesson I have learned. I never, ever, arrive at the train station more than 5 minutes before the train leaves, hoping that I will be there on the exact same time as the train. As you may assume my precautions have not stopped the Divine forces to play around and make the train arrive earlier or get cancelled.
- When I do manage to mind the gap and make it successfully in the train my adventure takes a whole new turn. On my first day of classes, the train was late 20 minutes ( I honestly believe that the supernatural forces have a copy of my agenda and depending on how important my day is, that is how they calculate the delay). I had to get off at Harrison and change the train. When the conductor announced Harrison as the next stop I went by the door so I could be the first one to get out. Wrong! The train did stop at Harrison but the door did not open (they usually announce when a door does not open, but not this time around) I looked around and saw through the window that in the next cart a man was waving, moving his mouth and pointing out to the door in that cart. I ran, realizing that was the only way out of the train. I made it to that second cart, yelled that I had to get out but what do you know? the train had already left. On the verge of wanting to call my mom and ask who had she pissed when I was born, the conductor pushes a button, the train stops and I am allowed to get off at Harrison only a few feet farther than I was normally supposed to.
-This is not even the half of it. Before the finals last semester I was in the local train studying, when the conductor announces Riverside as the next stop. I was actually thinking that I was in the train for almost 30 minutes and nothing unusual had happened. I was wrong though. They announce Riverside and I decide to take a break and look through the window, The train was going with full speed ahead and I was peaceful…however the window showed me the Riverside station and the train did not stop…it actually wandered off in the unknown…Still trying to make sense of the whole thing, I hear the conductor announcing: “We’re sorry we forgot to stop *laughing* we’re going back so we can stop at Riverside. *still laughing* Riverside next stop!” I know, weird and although I also found it funny, I sure bet it wouldn’t have been as funny if I had to get off at Riverside. However, my new prerogative with trains is: do not question the trains, take them as they come. I don’t even try to make sense out of the whole thing.
-Once I was waiting for the train to New Haven, enjoying a book and thinking I was actually lucky because it was not late. While I was on the side going to New Haven on the other side the train to New York arrived. Being absorbed by my book I did not notice anything. But a BOOOOM! sound sort of got my attention. When I looked up, one of the antennas of the train had an electrical problem, it short circuited or something and the whole electrical system went down, meaning exactly what you thought- that my train was late, once again.
All these are in my top ten weird things at the train station. I do have more; like people in the train, an insight into their phone conversations (this is compulsory as involuntarily one will hear the conversation of how somebody forgot to call their mom, is in love with someone else, how something really important happened –this however is a mystery, because the conversation has only two lines: ‘oh my God! Oh my God! You are not going to believe it!” and then it repeats itself but you never find out what exactly happened because when the person actually decides to say it, you have to get off-I am assuming this is one of Murphy’s u unwritten laws), and weird reactions.
So the lesson for all you reading this: GO AND KISS YOUR CAR AND TELL IT HOW MUCH IT MEANS TO YOU! You never know when one of you will have to mind the gap.
-My best friend for nine years will most definitely refuse to go with me at the train station. Why you ask? It’s not that she is a bad friend, it’s because every single time I place foot on the platform there is an announcement at the station. This is how my mornings start: “Attention at Fairfield! The 7:50 train to New York will be approximately 5 minutes late!”. The delay differs depending on how much I have offended the Divine forces that say. However, as frustrating as this may seem, there is a lesson I have learned. I never, ever, arrive at the train station more than 5 minutes before the train leaves, hoping that I will be there on the exact same time as the train. As you may assume my precautions have not stopped the Divine forces to play around and make the train arrive earlier or get cancelled.
- When I do manage to mind the gap and make it successfully in the train my adventure takes a whole new turn. On my first day of classes, the train was late 20 minutes ( I honestly believe that the supernatural forces have a copy of my agenda and depending on how important my day is, that is how they calculate the delay). I had to get off at Harrison and change the train. When the conductor announced Harrison as the next stop I went by the door so I could be the first one to get out. Wrong! The train did stop at Harrison but the door did not open (they usually announce when a door does not open, but not this time around) I looked around and saw through the window that in the next cart a man was waving, moving his mouth and pointing out to the door in that cart. I ran, realizing that was the only way out of the train. I made it to that second cart, yelled that I had to get out but what do you know? the train had already left. On the verge of wanting to call my mom and ask who had she pissed when I was born, the conductor pushes a button, the train stops and I am allowed to get off at Harrison only a few feet farther than I was normally supposed to.
-This is not even the half of it. Before the finals last semester I was in the local train studying, when the conductor announces Riverside as the next stop. I was actually thinking that I was in the train for almost 30 minutes and nothing unusual had happened. I was wrong though. They announce Riverside and I decide to take a break and look through the window, The train was going with full speed ahead and I was peaceful…however the window showed me the Riverside station and the train did not stop…it actually wandered off in the unknown…Still trying to make sense of the whole thing, I hear the conductor announcing: “We’re sorry we forgot to stop *laughing* we’re going back so we can stop at Riverside. *still laughing* Riverside next stop!” I know, weird and although I also found it funny, I sure bet it wouldn’t have been as funny if I had to get off at Riverside. However, my new prerogative with trains is: do not question the trains, take them as they come. I don’t even try to make sense out of the whole thing.
-Once I was waiting for the train to New Haven, enjoying a book and thinking I was actually lucky because it was not late. While I was on the side going to New Haven on the other side the train to New York arrived. Being absorbed by my book I did not notice anything. But a BOOOOM! sound sort of got my attention. When I looked up, one of the antennas of the train had an electrical problem, it short circuited or something and the whole electrical system went down, meaning exactly what you thought- that my train was late, once again.
All these are in my top ten weird things at the train station. I do have more; like people in the train, an insight into their phone conversations (this is compulsory as involuntarily one will hear the conversation of how somebody forgot to call their mom, is in love with someone else, how something really important happened –this however is a mystery, because the conversation has only two lines: ‘oh my God! Oh my God! You are not going to believe it!” and then it repeats itself but you never find out what exactly happened because when the person actually decides to say it, you have to get off-I am assuming this is one of Murphy’s u unwritten laws), and weird reactions.
So the lesson for all you reading this: GO AND KISS YOUR CAR AND TELL IT HOW MUCH IT MEANS TO YOU! You never know when one of you will have to mind the gap.
Saturday, January 17, 2009
My bloody Valentine
Azi 17 ianuarie 2009 plictiseala si lipsa de orice alta preocupare le-au facut pe Diana si Costina sa se gandeasca la posibilitatea vizionarii unui film. Filmul pe care se gandeau ca aveau sa il vada era The Reader, dar ora la care acel film era difuzat nu se potrivea cu programul celor doua fete. Asa ca Diana a decis sa mearga la My Bloody Valentine, un horror 3D, gandindu-se ca avea sa fie o experienta interesanta...si a fost.
Filmul incepea la 7:35 asa ca pana atunci cele doua fete au purtat discutii mai mult sau mai putin filozofice care aproape le-au facut sa rateze filmul. Repede, repede s-au imbracat corespunzator celor -16 grade de afara si au fugit la coltul strazii unde se afla cinematograful. Ca niciodata coada era imensa la bilete si la mancare, asa ca fetele si-au impartit responsabilitatile. Dupa ce au luat bilete, ochelarii 3D si mancarea s-au indreptat spre sala de cinema.
Pentru ca aceasta poveste sa para mai veridica vom auzi direct gandurile si discutia celor doua fete:
Diana: "Unde sa stam?"
Costina: "Umm...unde vrei tu..."
Diana:" Hai acolo pe stanga..."
Costina:"Ok"
Diana: (Gandindu-se) " Da-i Doamne sa nu ma impiedic cu tot popcornul asta in brate!"
Se aseaza ele...si in fata lor doua adolescente afro-americane care vorbeau destul de tare...dar diana si costina au crezut ca aveau sa se opreasca o data ce filmul incepea....s-au inselat.
Apar reclamele la alte filme dintre care cele mai multe erau de groaza...de prisos sa zic ca cele doua fete din fata personajelor noastre principale tipau ca nebunele si se dadeau pe spate la fiecare scena. Nu era infricosatoare reclama pentru fete cat tipetele celorlalte care pareau ca erau taiate in acel moment. Cireasa de pe tort a fost reclama la un film de groaza care se numea " Haunting in Connecticut". Coincidenta a facut ca fetele sa locuiasca in acest stat, dar diana si costina erau destul de rationale incat sa realizez ca e vorba de un film si nu de realitate. Cele doua fete din fata insa nu...
Fata 1: " Oh my God! Oh my God! Oh my God! damn..this is right here...in connecticut" (pentru cei care nu sunt fluenti in engleza....oh my god repetat de 3 ori e o marca tipic fetelor americane care simt nevoia sa zica aceste 3 cuvinte la orice s ar intampla...de parca O Dumnezeul meu! are sa le ajute sa nu se mai sperie de reclame la filme...dimpotriva cel mai probabil Dumnezeul lor se amuza cand le vede :))...si faptul ca statul in care se petrece actiunea filmului e acelasi cu cel in care el locuiesc nu inseamna ca imediat ce vor ajunge acasa vor suferi o moarte lenta si dureroasa...dar trecand peste)
Incepe filmul...toata lumea pune ochelarii...liniste totala....atentia sporita...ecranul e negru...apare niste date despre un macel...ecranul devine din nou negru si...."AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!"...moment in care diana si costina sar de pe scaun...se uita la ecran sa vada ce le-a speriat pe cele doua mai slabe de inger si vede ca elementul infricosator..era scrisul :| "My Bloody Valentine". E clar daca scrisul le-a speriat...restul filmul avea sa fie promitator...
Filmul este destul de sangeros..ma rog te anunta si titlul..dar parca totusi. Evident ca la orice faza, macel, omor, tortura cele doua tipau si nu numai asta da ii dadeau si sfaturi personajului " Nu te du acolo", "Ce proasta esti, o sa te omoare!", "Oh my god" x 100000...lucruri care fac un film de groaza mult mai placut de observat...mdea.
Apoi spre marea multumire a dianei si costinei a caror conversatie decursese in acest mod:
Diana: "astea doua sunt chiar proaste...ma scot din minti...nu ma sperie filmul cat ele doua."
Costina: "da frate jur..."
cele doua se muta in fata...depaaaarte de diana si costina. Desi le puteai auzi si de acolo, cea mai amuzanta faza a fost cand falca unuia a zburat si efectul 3D te facea sa crezi ca vine spre tine...alea doua tipau ca nebunele :)) de cred ca se auzeau si din bucuresti daca faceai liniste.
Spre sfarsitul filmului diana ii zice costinei: " sa vezi ce nu o sa mai radem noi singure in drumul spre casa ...hahahaha"...costina inghite in sec si zice : " oh da..." dar gandul le cam amutise pe amandoua :))
Ies ele din cinematograf...radeau, comentau filmul si la un moment dat o masina se aproprie silentios de ele si o voce zice:
"Excuse me...excuse me..."
Diana si costina ingheata...strada era goala...filmul le daduse idei...daca...
dar saracul sofer nu vroia decat sa stie unde e o strada...phew...fetele au scapt si de asta :)) Au ras, au decis ca filmul a fost cam aiurea da a reusit sa transmita un mesaj si au plecat fericite spre casa...
Monday, January 12, 2009
"Culori stralucitoare ca noi"
De cand am ajuns in Romania ma bucur de lucrurile mici cat pot de mult. Televizorul, desi element de maxima frustrare pentru unii sau de dependenta pentru alti mie mi a redat cateva clipe de bucurie cand am urmarit, nu foarte des din pacate, cateva seriale si emisiuni pur romanesti :x. Cum televiziunea romaneasca nu se poate numi televiziune daca nu e intrerupta de o juma de ora de reclame..am inceput sa le observ si sa ma bucur de ele ( televiziunea americana nu stie conceptul de reclama frustranta/amuzanta...dar despre asta o sa vb alta data). Asa ca dat fiind faptu ca majorul meu e publicitate...am stat si am observat cu foarte mare atentie mesajul transimis si forma in care e transmis.
Azi cum ma uitam eu la "cutia cu imagini" apare reclama la Perwoll Magic. Aceeasi tema si mesaj de ultima oara cand am vazut-o dar alta variatie. Fie e un dansator, o tanti pe strada sau mai nou o tipa in club care arata super si cineva observa cu admiratie ca arata nemaipomenit in hainele lui/ei care neaparat trebuie sa fie noi. Persoana de langa adauga insa ca haina nu e noua. Raspuns care evident este urmat de intrebarea: "De unde stii?" (sau cv asemanator). Ii se spune (sau se subintelege...in fine) ca e mama/prietena/sora respectivului/ei si ca persoana admirata foloseste Perwoll Magic. Insa frustrarea mea nu e asta ci faptul ca atunci, in momentul revelator, cand telespectatorul afla ca Perwoll Magic e cel responsabil de aceasta minune, mama/prietena/sora/purcelul etc scoate din geanta, de sub haine, din neant o sticla de Perwoll Magic.
Stiu ca multe reclame au greseli sau sunt exagerate da asta e cireasa de pe tort pt mine. Adica macar celalalte recunosc ca sunt absurde si macar de la bun inceput stii ca ceea ce vezi e o situatie cu care rar te ai lovi in viata...dar nuuuu Perwoll Magic e asa subtil ... iti zice ca e Perwoll..tu esti uimit de actiunile acestui produs minunat, te uiti la cei din familia ta si anunti ca "trebuie numaidecat sa cumparam si noi acest Perwoll!" incat nu mai te gandesti ce face o persoana normala la cap cu sticla de detergent lichid in geanta in club/oras etc?!
E foarte posibil sa fiu eu plictisita sau sa bat campii da parca nu e normal ca din vara lui 2008 si pana in ianuarie 2009 publicului sa i se bage pe gat ideea ca detergentul asta lichid trebuie carat cu tine ca sa te poti lauda prietenilor cu minunea de produs.
...Sau deasemenea e foarte posibil (acu daca stau sa ma gandesc) ca Magic ul din numele produsului sa se refere la faptu ca detergentul apare de te miri unde. Cel mai probabil cand ai o discutie in club despre haine si detergent si zici numele produsului *puf* apare Perwoll Magic. O sa incerc si eu data viitoare dar in caz ca nu merge am sa am sticla in geanta...acu inteleg de ce sunt la moda gentile mari...
Azi cum ma uitam eu la "cutia cu imagini" apare reclama la Perwoll Magic. Aceeasi tema si mesaj de ultima oara cand am vazut-o dar alta variatie. Fie e un dansator, o tanti pe strada sau mai nou o tipa in club care arata super si cineva observa cu admiratie ca arata nemaipomenit in hainele lui/ei care neaparat trebuie sa fie noi. Persoana de langa adauga insa ca haina nu e noua. Raspuns care evident este urmat de intrebarea: "De unde stii?" (sau cv asemanator). Ii se spune (sau se subintelege...in fine) ca e mama/prietena/sora respectivului/ei si ca persoana admirata foloseste Perwoll Magic. Insa frustrarea mea nu e asta ci faptul ca atunci, in momentul revelator, cand telespectatorul afla ca Perwoll Magic e cel responsabil de aceasta minune, mama/prietena/sora/purcelul etc scoate din geanta, de sub haine, din neant o sticla de Perwoll Magic.
Stiu ca multe reclame au greseli sau sunt exagerate da asta e cireasa de pe tort pt mine. Adica macar celalalte recunosc ca sunt absurde si macar de la bun inceput stii ca ceea ce vezi e o situatie cu care rar te ai lovi in viata...dar nuuuu Perwoll Magic e asa subtil ... iti zice ca e Perwoll..tu esti uimit de actiunile acestui produs minunat, te uiti la cei din familia ta si anunti ca "trebuie numaidecat sa cumparam si noi acest Perwoll!" incat nu mai te gandesti ce face o persoana normala la cap cu sticla de detergent lichid in geanta in club/oras etc?!
E foarte posibil sa fiu eu plictisita sau sa bat campii da parca nu e normal ca din vara lui 2008 si pana in ianuarie 2009 publicului sa i se bage pe gat ideea ca detergentul asta lichid trebuie carat cu tine ca sa te poti lauda prietenilor cu minunea de produs.
...Sau deasemenea e foarte posibil (acu daca stau sa ma gandesc) ca Magic ul din numele produsului sa se refere la faptu ca detergentul apare de te miri unde. Cel mai probabil cand ai o discutie in club despre haine si detergent si zici numele produsului *puf* apare Perwoll Magic. O sa incerc si eu data viitoare dar in caz ca nu merge am sa am sticla in geanta...acu inteleg de ce sunt la moda gentile mari...
Tuesday, January 6, 2009
din octombrie si pana in decembrie.
Asa fugitiv m am gandit sa trec in revista ce s a mai intamplat de cand n am mai scris pentru ca aseara m a sunat blogul meu si mi a zis ca e cam singurel, cik e ger si frig si aici pe internet si are nevoie de mine. mi s a parut un pic cam disperat asa ca m am gandit sa l ajut.
-pai din octombrie am trecut prin multe. Am dat ceea ce americanu numeste mid terms un fel de teze de mijloc de semestru :| si supriza aceste "teze" nu numai ca trebuie date, prezentate sau invatate (depinde sub ce forma se prezinta) dar au si familii mari. Terminam cu una la engleza de exemplu cand profa ne trimitea mail cu urmatoarea tema. in fine nu ma plang, m am descurcat, s au terminat :d
-Nu stiu daca am mentionat dar am trimis niste povestioare , creatii proprii, la revista literara a campusului si am fost publicata (eu sunt viitoarea edgar allan poe..numai ca ceva mai vesela :)) ).
-Am participat la un writing workshop cu un poet american care aparent e foarte faimos...nu prea ma omor eu cu poezia da a mers si a fost o onaore sa fiu aleasa printre cei 15 norocosi.
-Si pentru cei care mi-au citi regular blog ul (in primul rand imi cer scuze ca nu am mai scris) si in al doilea rand tin sa va anunt ca am rezistat eroic la prezentarea de o ora despre ovidiu si am luat si o nota foarte buna. de prisos sa zic ca mi a stat ceasu in loc si am crezut ca o sa mor pana la sfarsitul orei dar nu...aparent profelor ( da am 2 pt materia asta :)) ) le a placut. M au chemat in birou sa mi dea nota si sa vb despre preznetarea mea ( nu ca la mate in clasele 5-8 cand mierlus tipa ca sa auda si bodyguard ul de jos: "chisis: 5,50 adica 6" dupa care imi arunca o privire dezamagitoare) aici te cheama in birou si iti spune ce a fost bine sau rau si cum ai putea sa faci data viitoare. Eu oricum nu imi mai aduceam aminte nimic din ora aceea, creierul meu a fost in transa si a sters orice amintire dar lor le a placut si m au invitat sa prezint din nou toata "smecheria" la conferinta studentilor. a fost intr-adevar o realizare sa aud ca ma considera pe mine, dar vedem noi dupa ce voi prezenta pe 7 februarie si voi suferi o moarte lenta pe scena in fata vizitatorilor, parintilor, profilor si studentilor :) pana atunci insa toate bune.
-umm a fost ziua mea:D m am plimbat in New York City, am fost sa l vad pe james bond :X, a nins si am facut niste shoppong. Simplu dar superb.
-Am fost la petrecerea de lansare a revstei de care va ziceam, unde am ras cu lacrimi la spectacolul oferit: stand up comedy, muzica buna si glume.
si in sfarsit am terminat semestrul I de boboaca cu brio :D
-Dar cel mai important e ca am venit acasa, nu va mai povestesc de aventura cu avionul pentru ca asa cum va imaginati, evident, ca la norocul meu am trecut prin toate fazele imposibile....dar tin sa mentionez pentru cei de la aeroportul din frankfurt ca "praful" de pe geamantanul meu nu e cupru :-w si NU, nu fac bombe in timpul liber si NU, nu vreau sa fac un mic test chimic ca sa validez toate astea ...geeeez :-w
-Important e ca sunt de 2 saptamani acasa, cu cei dragi, pe care i am pupat de i am albit. Ca ma bucur sa ma duc pana la colt sau sa aud oameni vorbind in romana, chiar si injuratul ma binedispune :d nu vreau sa ma gandesc la plecare da tin sa le multumesc tuturor pentru ca s au vazut cu mine, am povestit, am ras si mi au daruit niste clipe minunate. Multumesc! va pup si cel mai probabil ne auzim/citim din state.
-pai din octombrie am trecut prin multe. Am dat ceea ce americanu numeste mid terms un fel de teze de mijloc de semestru :| si supriza aceste "teze" nu numai ca trebuie date, prezentate sau invatate (depinde sub ce forma se prezinta) dar au si familii mari. Terminam cu una la engleza de exemplu cand profa ne trimitea mail cu urmatoarea tema. in fine nu ma plang, m am descurcat, s au terminat :d
-Nu stiu daca am mentionat dar am trimis niste povestioare , creatii proprii, la revista literara a campusului si am fost publicata (eu sunt viitoarea edgar allan poe..numai ca ceva mai vesela :)) ).
-Am participat la un writing workshop cu un poet american care aparent e foarte faimos...nu prea ma omor eu cu poezia da a mers si a fost o onaore sa fiu aleasa printre cei 15 norocosi.
-Si pentru cei care mi-au citi regular blog ul (in primul rand imi cer scuze ca nu am mai scris) si in al doilea rand tin sa va anunt ca am rezistat eroic la prezentarea de o ora despre ovidiu si am luat si o nota foarte buna. de prisos sa zic ca mi a stat ceasu in loc si am crezut ca o sa mor pana la sfarsitul orei dar nu...aparent profelor ( da am 2 pt materia asta :)) ) le a placut. M au chemat in birou sa mi dea nota si sa vb despre preznetarea mea ( nu ca la mate in clasele 5-8 cand mierlus tipa ca sa auda si bodyguard ul de jos: "chisis: 5,50 adica 6" dupa care imi arunca o privire dezamagitoare) aici te cheama in birou si iti spune ce a fost bine sau rau si cum ai putea sa faci data viitoare. Eu oricum nu imi mai aduceam aminte nimic din ora aceea, creierul meu a fost in transa si a sters orice amintire dar lor le a placut si m au invitat sa prezint din nou toata "smecheria" la conferinta studentilor. a fost intr-adevar o realizare sa aud ca ma considera pe mine, dar vedem noi dupa ce voi prezenta pe 7 februarie si voi suferi o moarte lenta pe scena in fata vizitatorilor, parintilor, profilor si studentilor :) pana atunci insa toate bune.
-umm a fost ziua mea:D m am plimbat in New York City, am fost sa l vad pe james bond :X, a nins si am facut niste shoppong. Simplu dar superb.
-Am fost la petrecerea de lansare a revstei de care va ziceam, unde am ras cu lacrimi la spectacolul oferit: stand up comedy, muzica buna si glume.
si in sfarsit am terminat semestrul I de boboaca cu brio :D
-Dar cel mai important e ca am venit acasa, nu va mai povestesc de aventura cu avionul pentru ca asa cum va imaginati, evident, ca la norocul meu am trecut prin toate fazele imposibile....dar tin sa mentionez pentru cei de la aeroportul din frankfurt ca "praful" de pe geamantanul meu nu e cupru :-w si NU, nu fac bombe in timpul liber si NU, nu vreau sa fac un mic test chimic ca sa validez toate astea ...geeeez :-w
-Important e ca sunt de 2 saptamani acasa, cu cei dragi, pe care i am pupat de i am albit. Ca ma bucur sa ma duc pana la colt sau sa aud oameni vorbind in romana, chiar si injuratul ma binedispune :d nu vreau sa ma gandesc la plecare da tin sa le multumesc tuturor pentru ca s au vazut cu mine, am povestit, am ras si mi au daruit niste clipe minunate. Multumesc! va pup si cel mai probabil ne auzim/citim din state.
Subscribe to:
Posts (Atom)
