And thus 10th of October shall be called the Snail day

Astazi America si servicile publice pe care le ofera mi-au pus nervii la mare incercare.
Sa o luam cu inceputul.
Inceputul:
Ne-am trezit la 8 ca sa puteam pleca undeva in jur de 9 sa trecem pe la posta si apoi sa luam autobuzul.
Toate bune si frumoase :d. Costina s-a trezit iar mirosul cremei ei si lupta ei cu dulapul m-au trezit si pe mine. S-au efectuat cele necesare pentru plecare si am fost iesite pe usa.
Am mers repejor la posta unde cos trebuia sa puna un pachet pentru o prietena. N-ar fi fost tragedie daca nu ne-am fi intalnit acolo cu cel mai lent om din istoria postei din lume. Adica eu sunt convinsa ca printre cerintele unei slujbe de relatii cu publicul la posta se numara printre altele sa fii cat se poate de enervant si lent, da parca totusi.......
Costina ii explica ca vrea sa puna pachetul expres. El se uita hipnotizat la ea si ii zice ca expres pana in Romania dureaza 8 zile. Sunt curioasa cat dureaza normal? Un an de caine? In fine, ii da un formular, il completeaza dar Cos ii zice ca parca e cam tarziu 8 zile si daca nu se poate mai devreme. Se uita in calculator, si se uita, si se uita.... si zice in ce oras? Bucharest vine raspunsul prompt si un pic scos din sarite al costinei. Aaaa Bucharest, ce bine ca in alte orase din Romania nu merge. Deci Bucharest...hmmm se mai uita in calculator o juma de an de caine si apasa un buton incontinuu, mai ceva ca picatura chinezeasca pentru mine. Ma uit si apasa pe Tab ca vroia sa ajunga undeva in josul paginii si de ce sa foloseasca mouse-ul ca nah o fi un aparator al drepturilor animalelor si nu foloseste "soricelul" din principiu.
Ni se da un nou formular si incepe sa ne citeasca ce se intampla daca pachetul nu ajunge, daca e retinut de vama si ma uitam la el si mi venea sa il bat, dar ideea mea este intrerupta de tanti de langa el care ii explica ca toate chestiile alea sunt valabile numai dak e o companie care trimite pachetul. Se opreste si eu imi fac o notita mintal sa ii multumesc lui Dumnezeu pentru faptul ca nu lucrez in o posta. Apoi incepe sa scrie in calculator, ca daca putem sa ii zicem cum se scrie Bucuresti, ca ce e in pachet, ce valoare are si tocmai cand credeam ca terminiseram se duce pana la manager sa Il intrebe ceva......si dureaza.....
Se intoarce si iara pleaca dupa nu stiu ce pachet. Vine si costina Il intreaba daca e necesar pentru cel care primeste pachetul sa mai plateasca o taxa? El zice ca nu stie si adauga ca asta depinde de serviciul postal din Romania. Cos insista si el decide ca faptul ca parintii lui au fost in Romania are o relevanta cu pachetul nostru x( in fine, intr-un final dupa ce costina ii da cardul, se uita la el, apasa gresit si intreaba dak vrea cash inapoi ( mare Ti-e gradina Doamne!) plecam de acolo bombanind ca parca in Romania nu e asa greu....parca.... e posibil sa am memoria incetosata :))
Apoi ne ducem in statie la autobuz care teoretic ne duce la gara. Cel mai incet autobuz de pe fata pamantului, pe langa el 143 e un ferrari....
Si stam si nimic, undeva in departare se zareste ceva care merge la fel de repede ca o caruta. Mintea mea isi imagineaza cum iau o franghie o leg de bara din fata si il trag pana in statie, serios ca ar fi mai rapid.... si mai cer si o groaza de bani pe bilet.... in fine ajungem la gara ratasem primu tren asa ca de suparare mergem la Starbucks si na daca toti s-au miscat ca un melc mort de ce ar fi mai diferit aici. Cerem si dureaza....dureaza.....am un deja vu :-< Ne luam comanda si ne indreptam spre statie ca trebuia sa ajungem pe partea cealalta. Evident ca nu au o pasarela ca toate garile civilizate si trebuie sa ajungi la sosea iara. In fata scarilor kre te duc pe partea corecta a garii e un semn mare pe care scrie: Construction...mda ocolim si ratam si al doilea tren asa ca am stat in gara 45 de minute ca normal ca nu vin si trenurile knd ai nevoie de ele. Asadar asa a decurs ziua de azi dar sa tinem in minte ca e abia 12 si 15 mai e timp:)) sa se intample si altceva...o sa va anunt daca mai am intalnire cu stramosul lui road-runner care e prea batran sa faca cv. Ma gandesc serios sa renunt la facultate, sa lucrez la caracterul meu ca sa fiu cat mai imposibila si sa ma angajez la Posta...as lucra spre un nou record mondial: cat de mult poti sa enervezi o persoana care incearca sa cumpere un timbru ( de care vreti? Cu frank sinatra? Cu statuia libertatii? Park e mai frumos asta cu inimioare, da un aspect frumos plicului, da luati-l numai daca scrisoarea e informala,stai sa sun managerul sa vad el ce crede, face 50 de centi, card? Cash? Ambele?)
Sfarsitul:
Mda ... si totusi nu m-a suparat ziua de azi pentru ca am un weekend de 3 zile :d ( e ziua lui columb luni) o sa sun la Guvern sa le zic sa faca si 10 oct liber ca sa nu mai iasa melcii din casa ca e pacat)

Diana "Grigorescu"

Lumea ma intreaba cu ce imi ocup timpul liber in afara de NYC si mers la filme. Iata si raspunsul: DESENEZ :D da stiu...surprinzator, dar tot timpul mi-am dorit sa stiu sa desenez...nu sunt eu inca Van Gogh sau cv da merge :))
SI va dau si voua sa va delectati...sau ma rog sa va amuzati dupa caz :P tineti minte ca sunt incepatoare si feel free sa comentati....

Iata ce e nou

** Am fost in NYC sa ne plimbam, sa facem cumparaturi si sa mergem la un restaurant romanesc cu o colega de a Costinei, Fumi, e din Japonia. Am fost cea mai fericita persoana de pe planeta pamant sa aud vorbindu-se romaneste. Ma uitam la toata lumea, ma apropiam de ei incercand sa aud cat mai clar limba. Acu un an sau 2 daca cineva mi-ar fi zis ca o sa vreau sa aud romana si sa uit engleza le-as fi zis ca sunt nebuni. Dar acum am avut o revelatie, inainte eram cinica:)) Stiu ca multi dintre cei care ma cunosc m-ar caracteriza in multe feluri da sigur nu cinica:)) Si de ce zic cinica? pentru ca imi aduc aminte ca citeam presa sau o carte si mai aparea din cand in cand ideea ca cineva s-a intors in tara si ca i-a fost nespus de dor de patria respectiva si ca de fiecare data knd era in strainatate tresarea cand auzea numele tarii lui. Mi se parea o aberatie:)) auzi sa tresar eu cand aud numele de Romania =)) o da.... Dar mi s-a intamplat si mie si tot ajung la concluzia ca nu poti sa judeci pe cineva pana cand nu esti pus in situatia lui. Desi tin sa adaug ca singura data cand am auzit numele de Romania zilele astea a fost intr-un jurnal de istorie pe care trebuie sa-l citesc si Romania era prezentata ca o tara din europa de Est care isi tortura evreii si ii trimitea in lagare. N-am fost foate incantata da macar stiu ca mai e cineva care isi aduce aminte de tara mea:)) chiar daca nu intr-un mod benefic. Stau si ma gandesc ce parere o sa inceapa sa aiba colegii mei despre mine?:)) Ca sunt anti-semita?=))
**Alta intamplare....aaaa de vreo 2 saptamani sunt suparata ca nimeni nu stie nimic de Romania, daca tot vorbeam de tara mea. Lumea pare sa stie decat numele da nu si locatia, daraminte persoane importante. Intr-o zi in care cursurile ma epuizasera m-am dus la magazinul din coltul strazii unde se afla facultatea mea sa imi cumpar o cartela ca sa sun acasa. Intreb daca au cartele si nenea vanzatoru zice ca da. Intreb daca merge in Europa si zice ca da. Ii dau bani si dau sa ies cand el ma intreaba : "da unde in Europa suni?". Sictirita raspund ca in Romania si ma intrebam daca o sa il bag si pe el in ceata cu numele tarii mele. La care , el surprins, extaziat si cu un zambet plasat de la o ureche la alta zice : "aaaaa fotbalistu ala bun...Hagi! da Hagi!!!!!"
Vreau sa zic ca nu imi venea sa cred, renuntasem de mult la ideea ca cineva ar stii de Hagi, Nadia Comaneci, Ceausescu. Mi-a zis ca el din Maroc (deci bine ca lumea din Africa stie de Romania da nu si lumea din USA :)) ) si ca se uita la toate campionatele mondiale si ca il stie pe Hagi. Ma gandeam sa ii zic ca ma bucur ca il stie pe Hagi, mai ales ca si el e machedon ca mine. Dar ma grabeam si sa ii explic ca defapt sunt aromana si nu romanca ar fi durat mai mult decat timpul pe care mi-l alocasem pana la urmatorul tren.
** Vinerea asta am fost la curs si in fiecare vineri cineva trebuie sa faca o prezentare de o ora despre o carte. (Vreau sa profit de aceasta ocazie si sa zic ca sunt convinsa ca profa de latina din clasa a12a m-a blestemat. Ne zicea de fiekre data sa citim Odiseea, Metamorfozele si alte alea si nu le-am citit. Lasa ca imi trebuie acum pentru cursul de onoare :)) Si prezentarea mea e fix pe Metamorfozele de Ovidiu :)) ) dar revenind....colegul care avea prezentarea saptamana asta a venit mai devreme si cum si eu ajunsesem mai devreme am stat amandoi in clasa de vorba. El, o persoana foarte agreeabila, amuzanta si haioasa. Am vorbit de romania, de cursuri, de nume ciudate :)) a fost foarte distractiv. Oricum la un moment dat mi-a sunat telefonul; era costina...am vorbit cu ea in romaneste si cand am inchis am zis: "te pup, pa!" el a auzit si foarte incantat a repetat : "te pupa?" :)) am ras si i-am explicat ce inseamna si pentru vreo 5 minute a zis "te pupa" (intr-un cuvant) si era foarte incantat de noua lui expresie. Se gandea sa isi termine prezentarea cu te pupa, dar i-am explicat ca ar fi frumos sa ii pupe pe toti si sa zica " va pup, pa!" :)) Nu si- a terminat prezentarea asa da macar a fost un moment care ne-a adus zambetul pe buze amandurora....
** Azi am fost la Biblioteca din Bridgeport si ne-am luat niste DVD uri. Am intrebat daca pot sa imi fac si eu ID, ca il foloseam pe cel al matusii mele dar tipul de casa se uita de sus pana jos la mine si zice : "da , dar trebuie sa ai autorizatie de la parinti, o copie dupa certificatul de nastere si a photo ID." Nedumerita am plecat cu un formular pe care mi-l daduse. Pe formular scria ca trebuia sa faci toate astea daca ai sub 18 ani. Ce naiba? Eu stiu ca e flatant sa pari mai tanara decat esti...da parca totusi:))) Asta imi aduce aminte de Alexandra, sora mea care tot timpul avea probleme cand spunea care era varsta ei. Lumea credea ca e mult mai mica. Tin minte ca intr-o zi oarecum frustrata de chestia asta, ne uitam la tv la o reclama despre creme anti-rid care aparent te intinereau cu 10 ani si ea foarte serioasa si sarcastica a zis: "Da as putea sa ma dau cu ea si sa par de 6 ani " =)) Am ras cu lacrimi:))
Cam atat pe aici, pentru cei interesati mi-am facut cont pe Facebook (aparent daca nu ai Facebook nu existi :)) e un fel de Hi5, da cik asta e mai smecher. Nu vad unde si de ce dar fie....)
Am Skype daca va bate un gand si vreti sa vorbim live si sa ne vedem....si cred ca na cam asta e....daca ma cautati sunt aici ingropata sub teme, carti, filme si coversatii care dau in absurd dar totusi amuzante cu costina...

Unde sunt filmele bune?

De cand am ajuns aici am facut un pact sa mergem la film in fiecare saptamana. Toate bune si frumoase dar din cele 4 filme vazute pana acum nici unul nu a fost bun. Jur, nu stiu poate sunt eu dificila si picky zilele astea da totusi.

Am vazut Mamma Mia! care e undeva intre ridicol si funny, desi eu as opta mai mult pentru ridicol, apoi am vazut Everybody wants to be italian. Nu e cine stie ce, e cum sa zic e facut ca sa nu zica cineva ca nu e facut:)) da ca mesaj transmis cred ca e undeva intre 0 si 1, desi recunosc am zambit in timpul filmului si I had a good time, da asta probabil e o urmarea a numeroaselor discutii cu cos :D Saptamana trecuta am fost sa vedem The Women (:|, am ras si a fost okai, da intreaba-ma peste o saptamana ce s-a intamplat si nu am sa stiu exact pentru ca nu m-a impresionat in nici un fel.

Azi am vazut noul proiect al fratilor Coen. Si anume: Burn after reading cu Brad Pitt si George Clooney. Si parca stiam ca fratii Coen astia fac filme cam idioate :)) Nu de alta da am vazut acasa No country for old men si atunci am considerat ca mi-am irosit 2 ore din viata:p Filmul asta e mai okai dekt No country for.... da mai nimic palpitant. Noroc cu Brad Pitt care se mai prosteste si mai te face sa razi...ca in rest..mort :))

Saptamana viitoare vrem sa merge la the Duchess. Am citit despre ce e vorba, am vazut trailer...pare promitator....sa speram ca o sa sparga gheata si o sa fie primul film care mi-a inspirat ceva de cand sunt pe pamant american.

All in all sunt hard to please:)) da ce sa-i faci :D Astept sa inceapa serialele si sper ca eseurile de miliarde de cuvinte sa ma lase sa mai trag cate un ochi la tv :-$ (da asta e secretu nostru :D).

Daca ati mai vazut vreun film pe care considerati ca ar trebui sa il vad si care m-ar face sa apreciez adevarata arta cinematografica, lasati cate un comment:p

Toate la un loc

M-am gandit sa mai scriu cate ceva pt ca sunt constienta ca nu am mai scris de mult si pt cine ma cunoaste este stiut ca by now ma mustra constiinta :p.

Scoala a inceput de o luna si totul este coplesitor, eseuri de mii de cuvinte, carti care arata ca biblia de citit intr-o saptamana, prezentari de o ora juma de dat si pe deasupra participarea in clasa.

Aici nu te intreaba nimeni ce a zis Maiorescu sau Manolescu, nici macar nu are relevanta ca stii lucruri din astea. Aici tot ce conteaza este propria ta parere despre o carte scrisa acum sute de ani. Si o sa recunosc e ciudat sa incepi un eseu cu altcv care sa nu fie : "Mihai Eminescu este considerat de Zoe Dumitrescu Busulenga cel mai mare.................." (bombonik << profesoara de romana in cls a10a si a11a>> ar fi foarte suparata sa vada ca nu imi amintesc exact citatul, da poate primesc extra points ca mi-am amintit numele acestei tanti critic), aici esurile de 350 de cuvinte ale Olesiei si Ioanei au suferit o moarte subita si precum pasarea Phoenix s-a renascut din cenusa sub forma unor eseuri de 2500-3000 de cuvinte.

Ei sunt obisnuiti sa vorbeasca despre orice, sa-si dea cu parerea despre Homer ca fiind cam idiot sau ca Biblia ar fi fost scrisa de o femeie. Pai in Romania sa fi zis careva ca Eminescu e un idiot, care avea probleme de natura sexuala,cel mai probabil ar fi fost dat afara in timp ce profa de romana ar fi suferit un mini atac cerebral. Poate exagerez dar totul este diferit si eu ma simt ca in zona crepusculara.

Cum probabil multi dintre voi ati citit in postul anterior fac parte din Programul de Onoare al facultatii si asta evident mi-a dat un sentiment de importanta. Dar acest sentiment de importanta a murit deloc eroic la orele de istorie pe care studentii de onoare trebuie sa le ia la un nivel mai ridicat, alaturi de cei din anul IV, unde cunostintele mele de istorie s-au rusinat si s-au ascuns knd i-au auzit pe cei din anul vorbind despre niste lucruri cu totul necunoscute de catre mine. Stiu sunt abia o boboaca si ar trebui sa am rabdare si faptul ca fac fatza la materie de anul IV spune multe despre mine. Dar parca totusi, mi-e frik sa raspund :)) bine nu ma omoram eu cu participarea la clasa nici in Romania da aici aparent conteaza.Nu e deloc usor sa vorbesti engleza(chiar daca ai diplome care atesta ca ai un nivel ridicat) in fata unor oameni care o vorbesc de cand s-au nascut.

Cand vin la facultate, unde toti vb engleza si o mare majoritate se cunosc mi se face dor de casa. De Elena care m-ar suna daca ar fi aici sa imi zica ca ii e somn si nu vine la curs (aici la 3 absente nemotivate pici cursul respectiv), sau de Gaby pe care as suna-o sa ii zic ca tema e o prostie si sa ma ajute, sa imi zica cum a facut ea. Mi-e dor de Bobo, care cerea voie la baie si nu se mai intorcea, de Adi, care desi tacut in cls a12a ne smulgea kte un zambet cu comentariile lui, de toti si mentionez cateva nume from the top of my head : ana, ana stancu, ovi,ana neacsu, visan, suzi, alexandra si multi alti :x

Raspund si eu cand pot, dar nu doar de dragul de a ma face auzita si de a-i onora pe toti cu tonul suav al vocii mele ci pentru a-mi expune punctul de vedere. Aparent profa de engleza e foarte incantata de mine, nu stiu cum o sa se schimbe parerea ei knd o sa ii duc eseul pentru luni de 5 pagini, da sa speram ca in si mai bine :)).
Si imi mai e dor de referat.ro. Aici trebuie sa iti pui eseurile pe un site unde sunt analizate in amanunt si verificate dak nu cumva ai copiat ceva de undeva. Daca plagiezi de 2 ori esti dat afara din facultate.

Stiu ca suna ca si cum as fi eleva la Auschwitz dar dak nu ar avea reguli nu s-ar mai putea lauda cu cel mai bun sistem de invatamant din lume. Ma plang si eu unde pot si sunt inteleasa :)) da sunt convinsa ca am sa ma obisnuiesc, desi marturisesc ca abia astept vacanta de o luna de iarna :d.

Si de ce sa nu fiu corecta si sa recunosc ca si aici am cunoscut oameni de treaba, oameni care m-au impresionat fie pentru felul lor de a fi sau a arata :-". Si ii mentionez pe Heather, Annmarie, Chris si Matt :"> Nu imi permit sa vorbesc despre ei pe blog pentru ca mi-e frica ca vor invata romana si vor afla ce am zis de ei :))

In alta ordine de idei, putinul timp liber pe care il am, il petrec la film sau prin New York.

Evit sa ma repet si sa va mai zic o data ca imi e foarte dor de toti si ca dak si voua va e mai dati kte un email. Nu raspund eu repede ca sunt inca coplesita de teme dar un "buna! Ce faci?" imi va lumina ziua.
Sper ca toti sunteti bine, astept vesti si mai ne "cititm" :))

Scoala, New York, emotii diverse sau altfel zis intrarea in paine

Da, da, da, da stiu n-am mai scris de mult si nimic nu ma poate scuza. Va inteleg si imi prezint cele mai sincere scuze. Dar am avut motive ;;) (oricum si daca nu as fi avut motive tot as fi zis ca am avut :-> avantajul de a fi la km departare :D).
Asa sa o luam cu inceputul. N am mai scris de vreo 3 saptamani :-?
Deci in aceste 3 saptamani, am fost in New York city de 2 ori, la scoala de mai multe ori, crispata de mult prea multe ori ca sa poata fi numarat si un pic mai mult coplesita.
Am vizitat New York, ma rog mai mult magazinele...da nah :-" doar suntem fete (eu si cos :d) Am fost in Empire State Building, am mers pe strazile care apar atat de des la televizor incat aveam impresia ca stiu exact incotro ma indrept (pt cine ma cunoaste mai bine, este stiut ca eu si orientarea suntem paralele, nu avem nici macar un unghi comun altern ori extern).
A fost uimitor, ma uitam numai pe sus, si ma gandeam ca sunt o norocoasa.
Dar visul mi a fost intrerupt de crunta realitate ca incepe scoala.
Asa ca luni, 25 August, Diana s-a trezit dis-de dimineata a luat trenul ( apropo de fiecare cand eu iau trenul ceva mai putin normal se intampla :)) dar o sa vorbim despre asta mai tarziu). Imbracata frumos, aranjata, emotionata ma indreptam spre Iona College.
Dar totul nu a fost peachy pie. Caci asa cum un foarte bun prieten de al meu , Alex, poate sa explice, scorpionii si racii (chiar si pestii, o fi ceva cu semnele de apa :)) ) au un ghinion pur. In momentul in care am iesit din casa am realizat ca mi-am uitat Pasaportul si ma gandeam ca imi trebuie, poate ma intreaba cineva incotro ma duc, de ce...nu stiu poate e vina amprentei comuniste pusa pe copilaria mea, dar a trebuit sa ma intorc din drum impotriva tuturor superstitiilor si sa imi recuperez singurul act care ma identifica. Si ideea nu a fost asa buna, caci mi-a mers extrem de prost.
Sa va explic, in drumul meu spre facultate trebuie sa schimb 2 trenuri (e un drum scurt da trebuie sa schimb expresul cu localul). Ajung unde trebuia sa schimb cu localul si observ ca era cam gol. Ma duc si intreb sus la informatii si o tanti relaxata, plictisita si care habar n-avea ca prin sufletzelul meu treceau valuri de emotii in timp ce eu imi imaginam cum ajung f f f tarziu si toata lumea se uita la mine. In fine ma anunta ca trenul vine peste o juma de ora. Super :| bine ca ma trezisem dimineata ca sa stau in gara:)) ce e drept o gara mai curata decat a vazut vreodata fatza pamantului unde este situat Bucuresti. A venit trenul, am ajuns in oraselul unde este ilustra mea facultate si am fugit ca nebuna la 7:50 dimineata oe strazi. Evident ca am intarziat, mi se stricasera si minunatele bucle :)) ( da da stiu nu are relevanta dar nu stiu daca si voua vi se intampla ca atunci cand trebuie sa fiti undeva important a doua zi va ganditi la toate detaliile: cu ce ma imbrac, machiez, parfumez, incaltz etc) Pentru mine toate detaliile pierisera undeva intre crosul performat de mine si recuperarea aerului pierdut intr-un mod care seamana extraordinar de mult cu un catel extenuat :)).
Am ajuns, mi s-a dat o legitimatie cu numele meu, am intrat peste Decanul care ne tinea o prelegere si m-am asezat. Nu a durat 3 minute si a trebuit sa ma ridic :)) sa ma indrept spre o alta sala unde aveau sa ne arate cum functioneaza intregul sistem aici. Am ajuns in alta cladire, caci campusul facultatii este imeeeeeeeeeeeens si m-am asezat in fata unui calculator. Ni s-a explicat ca fiecare avem cate o adresa de email, unde vom primi teme si anunturi importante de la profesori pe care trebuie sa o verificam periodic. Apoi ni s-a arata un alt site Blackboard un fel de forum, unde iti gasesti materialele daca nu ajungi la curs, notele si alte chestii ajutatoare.
Dar totul nu a mers lin asa cum va asteptati, din 25 de calculatoare si 25 de elevi cu parole si id-uri noi numai al meu nu mergea :|. Am chemat-o pe instructoare si s-a dus la biroul de informatii, m s-a resetat parola si mi s-a zis sa incerc din nou. Si ce credeti? Evident ca nu a mers. Toata lumea invata sa dea mailuri sa verifice teme iar eu stateam. Nu ca m-as fi plans da care erau sansele?! Dupa ce mi s-a resetat parola de vreo 5 ori si i-am bulversat pe cei de la IT mi-a mers si mie. Apoi trebuia sa ne cautam pe site. Ni s-a zis sa il intrebam pe cel de langa noi cum il cheama si sa vedem daca ii gasim adresa de mail pe internet. Intru pe site si se blocheaza, nu stiam daca sa rad sau sa plang asa ca m-am resemnat si admiram peisajul din jur pana cand cei de la IT se intrebau cine mi-a blestemat parola. Tipa de langa mine, care parea foarte culta se uita pe legitimatia care atarna fara chef la gatul meu si zice "Asta e tot numele tau?". Bulversata, "tot?" adica ce? nu inteleg, ma uit pe legitimatie pe care scria asa : Diana Chisis, Bucharest, Gomez, McSpedon 16. Ultimele 2 fiind numele consilierului care se ocupa de mine si sala in care ne aflam. Facea misto de mine? Pun mana si acopar informatia care nu facea parte din numele meu si zic: "Asta e numele meu." si ea scrie, se intoarce si zice: "Dar Bucuresti?" si eu zic "Bucuresti e capitala Romaniei, de unde vin eu...". Si tot ce a zis ea a fost...: "Roamania? Aha..." dar nu parea prea lamurita. Incerc sa uit acest incident si asteptam sa primesc vesti ca ar merge si id-ul meu la care ea se intoarce si zice : "Dar Gomez?". Fac ochii mari si zic: " Gomez e consilierul, vezi scrie si pe legitimatia ta la fel....". Moment in care ea realizeaza, rade si zice ca am dreptate.
Ma gandeam ca poate e emotionata si de aia pune intrebari imbecile. Si zic, "nu te supara...in ce domeniu te specializezi?". Isi da parul pe spate si zice foarte mandra : " Biologie si fizica cuantica." Nu stiu daca mi-a cazut partea de jos a maxilarului ca in Tom si Jerry, dar oare era posibil ca cei care stiu stiinte exacte sa fie dati peste cap de orietarea geografica si logica?
In fine, ne mutam din sala in sala, ne vorbeste iara Decanul, ni se da pranzul, si sunt trimisa la un alt consilier.
Noul consilier, este cel care se ocupa de elevii care faceau parte din Programul de onoare al facultatii. B-) aia mai desteptii :)) O doamna foarte draguta, ne xplica ca fiind la nivel avansat o sa facem cursuri impreuna cu cei din anul IV si ca ea este acolo sa ne ajute. Ni se da orarul, ma deprim cand vad matematica, imi cumpar niste carti, imi uit biletul de tren in masina la matusa mea. O sun, se intoarce, iara il uit, m-am gandit serios daca cinea nu are acasa o papusa Voodoo cu mine pe care o intepa , pentru ca mi-a mers foarte prost.
Undeva pe la ora 3, ni s-a dat iara masa, si am stat la masa fix cu decanul :)) asa s a nimerit. A fost impresionat sa auda ca vin din Romania si mi a zis ca engleza mea e excelenta. Am zambit si am incercat sa uit da toate ghinioanele din ziua aia si m-am indreptat spre casa.
Asta a fost prima mea zi de scoala, ce a urmat au fost schimbari de program, note, cursuri cu oamenii din anul 4 si sentimentul ca sunt mica mica si ca nimeni nu ma vede sau nu ar trebui sa ma vada:))

Miscellaneous

- Dunkin Donuts e asa de bun cum ma asteptam, I love the donuts :-s hopefully asta nu o sa mi afecteze linia :))

- De cand am ajuns ma simt ca Garfield, nu , nu portocaliu, grasa sau pisica ci innebunita dupa Lasagna (stiu mancarea e italiana, si totusi eu m-am intalnit cu ea in America)

-Tv-ul e minunat, are reclame cam dese, da nu exista seara in care sa zici: "of iara n-are nimic"

- Americani au doua ticuri, si anume: "wow! really?" si "oh, ok" @-)

- Americani sunt foarte amabili :) intra in conversatie cu tine, din orice nimic

- Mi s-a pus intrebarea cu un continut intelectual ridicat, de catre romanii de aici: "Esti la college aici?" r:"Da" "wow! si stii engleza?" (comentariile sunt de prisos)

- Cafeua americana sucks, cel putin aia decafeneizata :-& e ca si cum ai bea apa chioara

- Tantarii aici musca rau, nu ca anemicii aia din Bucuresti. Efectiv mi s-a umflat tot piciorul, acum am o compresa cu multe chestii amestecate (don't ask ce chestii, i know i didn't :)) )


-La Biserica aici, lumea chiar se imbraca in rochie/costum si stau jos, mananca si se cunosc toti intre ei @-)

- Sunt efectiv obsedati de aerul conditionat. Daca trece de 25 de grade, hopa dau drumul la aer. Cred ca daca traiau in Roamania isi atasau unul de gat

- Sunt cel mai mare fan Family Guy si The Simpsons, iar Sponge Bob Square Pants is not as bad as I thought

-Spaniola si olimpiadele la care am fost supusa have come in handy, exersez aici pe totul felul de oameni, care se bucura cand aud spaniola in loc de engleza

- Am descoperit ca am o pasiune pentru masini (in Romania nu ma aratam prea interesata), aici dak trec toata ziua pe langa reprezentatnta mercedes, lexus, mazda, bmw, audi, porsche...:X ce sa zic, dar oricum imi voi declara iubirea si pasiunea incheiata in momentul in care imi voi cumpara un Corvette :X:X:X:X

Si marele Dan Spataru :))

Asta m-a atins la inimioara:))

Dan Spataru- Te asteapta un om

Te-asteapta un om, un suflet curat,
Ai spus ca-l iubesti si-ai sa vii, insa l-ai
uitat,
Dintr-un simplu joc, inima lui s-a aprins,
Credeai ca se stinge la loc, nu s-a mai stins!

Te-asteapta un om, zambind rabdator,
El crede tot ce i-ai spus,
Te-asteapta mereu solitar, dar in zadar,
Nu mai vrei sa vii, inima sa-i daruiesti
Mai bine i-ai spune deschis ca nu-l iubesti.

Te-asteapta un om, un suflet curat,
Ai spus ca-l iubesti si-ai sa vii, insa l-ai
uitat,
Dintr-un simplu joc, inima lui s-a aprins,
Credeai ca se stinge la loc, nu s-a mai stins!

Te-asteapta un om, zambind rabdator,
El crede tot ce i-ai spus,
Te-asteapta mereu solitar, dar in zadar,
Nu mai vrei sa vii, inima sa-i daruiesti
Mai bine i-ai spune deschis ca nu-l iubesti,
Mai bine i-ai spune deschis ca nu-l iubesti,
Mai bine i-ai spune deschis ca nu-l iubesti, ca
nu-l iubesti!





Si asta asa ca na, chiar nu m-am gandit

Dan Spataru- Nu m-am gandit la despartire

Faradelege

Sambata seara s-a decis in unanimitate, ca eu trebuie sa ies undeva, sa cunosc mai bine orasul. Dupa indelungi cugetari, s-a votat sa mergem la Casino. Singura problemica era faptul ca dupa legile americane, inca sunt minora ( chiar ma bucur chestia asta...o sa mai am un majorat :)) ). La sfarsitul acestor deczii pline de importanta, ne-am suit in masina si am inceput drumul meu spre ilegalitate.

In drum spre Casino, am ascultat Dan Spataru, si daca radioul nu ma mai iubeste, am gasit o melodie care sa match my feelings :P. Apoi am ajuns in parcare, care era arhiplina si a trebuit sa ne plimbam dupa un loc de parcare, chiar nu m-a deranjat, mi-am adus aminte de acasa. Cautarea nu a durat mult si am iesit in parcare, de unde am luat un autobuz care ne-a dus la intrarea Casinou ului, Doamne fereste sa mearga americanu 100 de m pe jos (*ptiu ptiu [-o<*).

O data intrata in Casiono (Mohegan Sun era numelui lui nenea Casino), un afis foarte mare mi-a izbit vederea centrala si periferica, si zicea asa (adaptat si tradus de mine): "Daca nu ai 21 de ani sau mai multi, taie-o!" Si totusi am decis sa intram, era kinda funny, mintea mea zburda pe un alt canal unde eu eram in Ocean's eleven...8-> Dar revenind, am fost plimbata, mi s-a aratat ce e frumos, mi s-au tras 2-3 poze si am fost dusa sa o vad pe o tanti, care cica era mama prietenelor mele de joaca cand am fost eu in America in 1992. Si la fel ca toate celalalte persoane de origine romana/ aromana, pe care le-am cunoscut de la venirea mea aici cuvintele ei au fost : "Oh , fata lui tanti *ptiu**si putina saliva mi-a sters un pistrui* ce frumoasa esti, vai dar ce mare te-ai facut. Dar esti frumoasa foc. *si o mare ventuza pe ambii obraji*"

Dupa aceasta intalnire, gen Surrprize, Surprize (*ma gandesc foarte serios sa fac si eu una aici, are careva id-ul Andreei Marin, ca am niste nelamuriri?*), dupa ce am fost strecurata si tenul meu masliniu, batea spre galben, am fost dusa in aria jocurilor. Eram fascinata, sa vezi pe de o parte batranele care jucau la Slots si erau foarte calme si pe de o alta parte barbati nervosi care tipau ca nebunii la Poker. O chinezoaica care juca la masa de langa locul unde imi parcasem eu corpul uimit, tipa ca nebuna, ca dealer ul a gresit si sa vina Supervisor ul. A venit nenea ala, s-a uitat cam crucis la ea, a incercat sa ii explice ca nu are dreptatea, dar femeia deja ii adresa cuvinte de "lauda" in chineza. I-a dat banii inapoi si a reinceput jocul....nu am stat sa urmaresc, caci ma gandeam sa fac o poza ilegal :)). Am facut respectiva poza si ca prin minune, (chiar m-am uitat dupa fum sau vreum parf in mana bodyguard ului de langa mine), a aparut un domn inalt, gras si cam suparat care mi-a zis ca nu am voie sa fac poze. Nu mai conta eu aveam dovada ilegalitatii mele, nu ma mai interesa inca una.

Apoi impreuna cu matusa mea, ne-am asezat la un slot si ea a inceput sa joace, chiar ma gandeam ca la 21 de ani, pe 18 Noiembrie 2010, o sa fiu acolo, partying all my money :)). Mi s-a spus sa trag si eu de maneta ca oricum nu era mare lucru, dar pentru mine a fost thrilling :D, am tras si am jucat si eu, n-am castigat mare lucru-$6 :)), da stiu, decat deloc, e ceva. Apoi ma gandeam ca mama nu avea dreptate cand zicea ca sunt norocoasa. Ne-am ridicat de acolo si ne-am asezat la alt Slot Machine si ii zic matusii mele ca aici chiar castigam :D. A tras de 2 ori si castigase fix $2 :)). A treia oara insa, a tras ea si masina a inceput sa scoata sunete:)). Noi ca nebunele, tipam, radeam (puteam sa fi castigat si $100) tot ne bucuram, si cand ne-am apropiat, am observat ca castigasem destul de mult :O, undeva peste $1000. Tipete, bucurii, a venit un angajat, a luat datele si s-a dus dupa bani. A durat ceva pana s-a intors si eu ma gandeam iara la Ocean's Eleven, ca ma vazusera cu camerele de filmat, ca jucasem ilegal, pe cardul de joc al altcuiva si ca acu veneau sa ma dea afara si sa-mi interzica pe veci intrarea in acest Casino (I should really stop watching movies :)) ).

Dupa ce am luat banii, ne-am mai jucat un pic si corpul meu ma anunta ca atata bucurie si faradelege il cam obosise. Am plecat de acolo, mai bucurosi si un pic mai dotati financiar si ilegalitatea mea s-a terminat cu drumul inapoi acasa, cu un blocaj ca la Bucuresti si un pic de somn printre conversatie.

A fost super si m-a distrat, lucrurile incep sa ia un curs mai normal, cd-ul ma iubeste, norocoasa sunt cat de cat plus incep sa revina aventurile prin viata mea.

Asta a fost inceptul, pana trec cei 4 ani, o sa devin James Bond in Casino Royale (care e femininul de la James? :-?)

America mi-a dereglat puterile supranaturale

Astazi una din cunostintele mele al carui blog mi-a oferit multe zambete, a postat pe blog o melodie pe care a auzit-o la radio. Si ma gandeam ca in Romania, radio era prietenul meu cel mai bun. El stia exact cum sa exprime ce simteam eu. Eram trista si daca il deschideam el imi punea Corina-Tears, eram :x dupa cineva si el imi punea Hoobstank-The reason, eram happy si el imi punea Jason Mraz-The remedy, in functie de starea mea se schimba si cateodata chiar ma amuza. Costina, jumatatea mea de portocala, chiar se amuza teribil pe chestia asta. Tin minte ca intr-o zi am primit de la un prieten, melodia Lost a lui Michael Buble si eram in Paris si cautam un cadou pentru fix acel prieten si ii zic Costinei : " Ce ii luam lui Bogo?" si in momentul ala la radio in magazinul respectic a inceput melodia =)), acum nu are la fel de mult haz ca atunci, dar oricum era o chestie a mea, radio ul ma ajuta. Nu stiam cum ma simt era de ajuns sa ii dau drumul. De ziua mea eram in Cora si era numai Rock la radio, cand deodata m-am dus sa imi aleg un tort si a inceput 3SE- Ziua ta :)) In fine, in toata Europa eu si radio ul ne intelegeam.
De cand am ajuns aici insa, radio ul nici makr nu se aude, nu ca nu mi pune melodiile care s ar potrivi cu starea mea, dar nici makr nu l aud. Si dak se intampla sa fie pornit, are stiri. Numai in prima zi am auzit o melodie: Colbie Colliat-Bubbly :-? weird. In fine....oare chestia cu FM si AM, e valabila si pt mn? Nu sunt compatibila decat cu FM? :(( oare imi pierd din puterile paranormale? (da am mai multe:)) vise care se adeveresc, preziceri pe termen lung si chiar bioenergie)....oricum pentru orie eventualitate exista Ipod ul :D

Asta m-a facut studenta

Lumea ma tot cearta de cateva zile ca nu mai scriu nimica pe blog. Am stat si m am gandit si le am zis ca nu s a intamplat nimic socant. Aici totul e peaceful e liniste si cred ca mi s- a dus a frown wrinkle de la sine :))
Unii chiar mi-au zis ca de ce m-am dus in America si nu am ramas in Bucuresti. motivele sunt multe, dar asta e unul din lucrurile principale care m-a adus aici: Application Essay for Iona College

I’ve ignored it, got mad at it, laughed at it and of it but finally I accepted the fact that I had to sit down and write THE essay.
It was clear to me that applying to a University in the States included an essay. The hundred American movies I had seen gave me an insight to American college life, and I had no problem, until the majority of my colleagues which applied to universities in foreign countries started to panic and spread a rumour of how the ‘malefic’ essay had to be a reflection of who you are and of course should resemble a ‘fairytale’ when presenting your personal skills. I started to think about it , and it wasn’t the idea of the essay that made me shiver , but the idea that I was too calm and detached in comparison with the daily environment at school, I felt like Switzerland dragged into a modern World War III and forced to make a decision or else…
I’ve been raised in a country where the shadow of communism still persists like a cheap perfume or better yet like a room that hasn’t been freshened after someone smoked in it…therefore making a change from growing up in a world filled with restricted and fearful thinking, where the innovative and creative have appeared, but are delaying their development, and moving to another country was not easy. But this did not frighten me.
Mostly because in my country, essays have not given hard time to anyone, as a consequence of communist and post communist essays being shape-oriented. And by shape-oriented I mean the IMBC (introduction, main body and conclusion), which although common in all world wide schools, have a specific feature in Romania. All the teachers have taught us children how to think in the “shape” way.
‘An essay should have a short and brief introduction’, they would tell us, like “autumn has come and the leaves on the ground unite themselves in making an universal carpet” something very poetic, much like something William Wordsworth would have said. Then you had the main body where you had to describe the depressing or happy, depending on the theme, actions, and in the end a conclusion meant to make the readers think about the future.
It was as a recipe. I even remember having a special notebook where I used to write certain metaphors to use them in my school compositions: “the trees have all put on their white jackets”- suggesting that snow had come or “the nature has resurrected once again after a vicious winter” which was meant to imply spring’s arrival, and so on. It was crystal clear for all the students in Romanian schools what they had to do until…the creativeness started to show its head, leading to a wonderful transition, which still hasn’t got to its peak but is developing superbly.
However, this transition led to problems for many and I had to make others see that the essay thing was not such a big deal even for a teenager, much like us. Teenagers born in a revolutionary year-1989,a generation meant to make the difference.
I started wondering what would I have done if I had to make a commercial, or a poster on how would I persuade teenagers to give their best in an essay, because as brave as I might think I am the idea of a blank page sometimes makes me want to be a ostrich and burry my head under my desk. I started thinking about the feelings people might pass through when being faced with a writing task and decided that nothing can be more comforting than a sheet of paper which could talk and convince you that it’s all going to be ok.
Most of us are ashamed of showing our writings to other people, the fear of mockery almost always wins and many great writings remain hidden in someone’s closet for ever. But a sheet of paper that would comfort you through the process of writing and encourage you might be the key to success. And in the end the sheet would congratulate the writer and hug him. Brilliant or maybe not…
It is no earth-breaking news to any of us that the human being is hard to satisfy and very unsure about its own strengths. People would then wonder if the hug was a good one or just a consolation one, given while the sheet would think to itself “You poor fool, you just wasted half of a branch, which was used to make the paper you filled with your so-called essay“.
See, no matter how you take it writing something about oneself it’s not as easy as it may seem, we could write stories or a literary comments but writing something that reveals who you truly are is difficult for everybody even more for teenagers considering the fact that most teenagers have no idea, yet, of who they are.

Dai cu pozele

Astazi a fost zi de poze, asa a fost comanda de la Bucuresti si asa s-a lucrat, nu vrem sa nemultumim boss-ii din capitala.

Poze, pozisoare si surprinzator nu destul de multe pentru ca *drums please* pur si simplu nu am fost in the mood pt poze din gama "las' k mi fac singura" *i know shocking* :-??

Explorez, de aia nu mai povestesc minunatele mele aventuri, pentru ca deocamdata nu m-am lovit de nici o situatie care ar avea caracter de "ghinion de scorpion".\

Aici totul este laid back, no worries, fun, peisaje frumoase, oameni amabili si voie buna.

Pana incepe facultate/dramele adolescentei, delectati va cu poza.

Enjoy!

Neville, I hear ya

Acum ca totul este despachetat, pus in dulap si aranjat asa cum vreau eu in camarutza mea pe care o voi imparti cu jumatatea mea de corazon amiganesc, realizez ca sunt multe lucruri pe care le-am uitat acasa. Lucruri, normally fara prea mare importantza, gen agrafele mele colorate :X *cei mai bine investiti 3 euro ai mei:))*, sau niste cd-uri...ma rog lucruri mici.

Problema insa nu e faptul ca le-am uitat, ca problema poate fi rezolvata, lucrurile pot ajunge la mine. Doar ca imi aduc aminte ce am mai uitat seara inainte de nani i-) si zic : "maine dimineata las mesaj si anunt"....si cand ma trezesc a doua zi nu imi aduc aminte decat ca am uitat ce am uitat *does that even make sense?*.

M-am gandit foarte serios ca mi-ar prii un glob din acela cum avea Neville in HP ( da ce sa ii faci pe langa telenovele ma mai uit si l HP -:D-) doar ca cel mai probabil la fel ca el , as vedea ca globul ma anunta ca am uitat ceva, dar nu as stii ce.

Pana una alta, ar fi foarte folositoare niste pijamale pe care ai putea scrie numai gandidu-te si dimineata in oglinda mai mult ca sigur ca ti-ai aduce aminte. 8-> ( o sa vorbesc cu niste oameni de stiinta si o sa le povestesc ideea mea....doar ca nu prea cunosc scientists :-? are careva numarul lui Dexter?)

Aventuri cu Czech Airlines

Aseara, azi, ieri, alataieri, ma rog candva recent (ca fusul orar m-a bulversat @-) ) am plecat spre America si asa cum presupuneam drumul avea sa fie unul pe de o parte amuzant si pe de o parte obositor si cu un iz de frustrare.

Acum ajunsa in America, odihnita (culcata ca pustii de 5 ani d l 8:45 seara si trezita l 10 dimineata) imi permit sa-mi povestesc aventurile si sa mentionez chiar de la inceputul blog-ului ca man I miss all my friends and family si cred ca daca i-as vedea acum as plange mai ceva ca la Surprize, Surprize.(*Andreea Marin, where are you? :(( * )

Dar sa o luam cu inceputul....

Avionul spre Praga, pleca la 6:45 a.m, asa ca trezita dupa 2 ore de somn perturbat de tantari, am plecat spre aeroport cu varul meu, unicul, magnificul, minunatul (asa trebuie prezentat el-cu tag-uri, gen ale Vitoriei Lipan-supranumita femeia literaturii romane :)) ) spre aeroport, unde ma asteptau oamenii mei de corazon, cu care am plans, am ras, am tipat si ne am enervat de aproximativ 8 ani incoace. Jumatatea de ora petrecuta cu ei a fost prea putin, n-am constientizat-o si pana sa zic fish (ca tot sunt America), a trebuit sa-mi incep calatoria.

Dupa mii de controale de la romani, m-am asezat linistita pe o un scaun si ma gandeam cum vocea mea minunata se iroseste, neavand cu cine sa vorbesc. Langa mine in partea stanga o tanti cu pisica dupa ea, care a mieunat atat de ingrozitor si mult incat mintea mea regiza filmulete in care acea pisica era eroina principala dar, cu un final tragic datorat cainilor vagabonti de la mine din cartier 8->. Dar, revenind, incerc sa imi redirectionez atentia spre partea dreapta unde era una bucata nene si doua tanti, una mai urata ca cealalta ( si asta tinand cont ca eu nu consider ca exista persoane cu adevarat urate) care radeau, tipau si comentau exact ca la piata Obor, si mancau la acea ora mult prea matinala pentru corpul meu, care a sters din memoria sa ca s-ar fi trezit in vacanta la ora 4, sandwich uri cu parizer si multe alte chestii urat mirositoare. In fine intr-un final , dupa ce tipicul cetatean roman a intrebat de o mie de ori, pe cei de la control, cand mai plecam, de ce intarzie imbarcarea, unde ajunge si alte intrebari fara rost, ne-am imbarcat. Si exact ca in filmele cu prosti :)) aveam loc exact langa una din acele "distinse" tanti. Cealalta avea loc in spatele meu, iar nu-mi venea sa cred. Dar cred ca ingerasului meu pazitor i s-a facut mila si s-a gandit ca daca as fi stat acolo am fi innebunit amandoi, asa ca tanti din spate m-a rugat sa facem schimb. *Angels singing Halelujah on the background* schimbul de locuri s-a produs si am nimerit langa doua babute foarte linistite.

Bucuresti-Praga

Zborul s-a produs intr-o liniste absoluta, datorata faptului ca cei 3 silence-challenged au adormit, iar eu m-a delectat cu niste reviste si era sa atipesc dar niste turbulente m-au trezit. M-am uitat in jur si ma asteptam ca macar cele 2 babutze sa se alarmeze, dar ele erau mai calme decat o cutie de distolocalm. Mai tarziu , cand m-au rugat sa le traduc ce zicea pilotul, mi-au zis ca sunt din Bucuresti si atunci am dedus ca turbulentele nu erau nimic pe langa gropile din Capitala si ca obisnuinta le-a facut imune.Apoi am coborat...dupa ce ne-a fost oferit un iaurt cu pulpa cica de capsuna, nu stiu , nu am gasit inauntru, da orice e posibil....

Praga-New York

Ajunsa in Praga, misiunea mea cea mai mare era sa gasesc Poarta A6 si, dupa ce m-am invartit un pic , am dat iar de cele doua babutze care cautau Poarta C6, le-am dat directii si am luat si eu agale. Intr-un final am gasit un indicator care zice : Gate A6-8 minutes. Geez, un aeroport mare cat Otopeni de vreo 4 ori :)). M-am plimbat, m-am asezat, iara m-am plimbat si cand m-am asezat, doua pustoaice blonde, vorbeau in engleza despre telefoane si alte chestii scumpe pe care le au, si am decis sa imi mut creierul intr-o zona mai linistita din punct de vedere acustic. Dupa cateva minute, langa mine, s-a asezat o alta babutza si ma gandeam ca trebuie iara sa ma mut ca tipa din fatza mea se uita urat de tot l mine, la un moment dat s-a aplecat sa ia ceva din geanta si eram convinsa ca o sa arunce cu ceva in mine...dar aceste ganduri mi-au fost intrerupte de babutza care cu o voce timida a zis : "nu va suparati...." si pentru a doua oara in acea zi am auzit ingeri cantand pe fundal *romana at last*. Am descoperit multe lucruri despre ea, despre nepotii si fetele ei si mi-am umplut cele 3 ore cu o conversatie foarte interesanta cu accente politice si chiar economice. Apoi a mai trebuit sa astept intr-o alta sala dupa control, facut de niste oameni mai nesimtiti decat la Bucuresti. In sala acea friguroasa (la Praga erau maxim 15 grade, iar eu eram in tricou si pantaloni 3/4), ajutata de un aer conditionat ca sa isi mentina conditia de rece am stat si am analizat persoanele din jur. Nimic palpitant, o familie cu niste copii, un arab cu mult prea multi copii ca sa fie numarati si o fetita in spatele meu cu o obsesie pentru Harry Potter. Avea o papusa Harry Potter, din acelea gen Puppet Show si la fiecare 4 minute zicea "mom, mom, mom ,mom look he is going to bow, look mom, mom...." (mai ceva ca stewie in clipul de pe youtube http://www.youtube.com/watch?v=-s0UuoD_-_A). Apoi ne-am imbarcat si am nimerit in mijlocul a 3 persoane, un cuplu de americani si o tipa de vreo 13 ani din Cehia. Am incercat sa vorbesc cu ea, dar engleza ei nu era prea buna, ea in schimb parea de treaba. Ne-am uitat la niste filme si am incercat sa dorm dar nici lucrul acesta nu a fost posibil, pustiul de vreo 6 ani din spatele meu, avand o alta parere despre orele meu de somn. Incercam sa mi ocup timpu cu ceva, muzica sau citit cand deodata pustoaica de langa mine care parea foarte de treaba, isi scoate un Converse si cu pixul scrie pe el "EMO HEVER" si multe ****** pe langa. Ce naiba e aia "hever"? O fi in limba ei...M-a cam socat dar am trecut peste, m-am conversat si cu americanii si ma gandeam ca Gioga nu mintea cand zicea "Diana o sa vina o vreme cand o sa vrei tu sa alergi si nu o sa mai poti....", bine nu stiu daca se referea la amorteala mea...da fie:)). Am primit si mancare si vreau sa ii zic ca ii dau nota 4, era kinda oki, dar arata nasty rau de tot. Atat de nasty incat, cand tipa din america a primit mancarea ei, socul a fost prea mare si am intrebat : "what is that?" uitandu-ma spre tipa de 13 ani...si ea cica :"I don't know", din pacate m-a auzit si tipa care manca, si nu cred ca i-a picat foarte bine, dar constienta fiind de aspectul estetic al mancarii a zis: "Somekind of beef":)).....si cam asa in avion:))

JFK Airport

Am coborat, am mai trecut prin o mie de controale, mi s-a luat amprenta, mi s-a facut o poza si multe altele, am luat bagajele, care aproape erau sa imi smulga bratul, si ma gandeam ca daca mi-l smulg, nu o sa arat prea bine in tricou si am atins intr-un final beton american. Spre diferenta de taranul roman, Ion, nu am pupat pamantul "ca pe o ibovnica" ci am mers si am zambit usurata.

Acum sunt aici de o zi si cu cat vad mai multe cu atat dau dreptate celor care zic ca America e o tara superba, sunt convinsa ca o sa dau si de idioti dar orice lucru are ups and downs, si ma bucur nespus ca sunt aici dar dorul de familie si prieteni e imens, si daca stau prea mult degeaba ma simt ca alea din telenovelee care plang si pe fundal se vad imagini cu cei dragi ( da recunosc mai trag cate un ochi la telenovele :-"). Oricum so far so good, nu tu manele, motorete, injuraturi sau trafic, aici totul este liber :x. Stiu ca informatia de mai sus e multa, dar nu stiu cat de mult o sa ne gasim pe internet si vreau sa fiti la curent ca si cum as fi acolo si astept mail uri cu ce ati mai facut voi, ca sa am cu ce sa imi umplu dorul de voi.

In and out, Diana