Wednesday, August 26, 2009

Sa ne mai destindem

Iata cum pot unii sa rateze conceptul de usa automatica :))



Si cica studiaza sa devina inginer...mult succes!

Tuesday, August 18, 2009

Bucuresti-Cheia

Dragii mei cititori,

Pentru cei care credeau ca am disparut de pe fata blogosferei nu va ingrijorati am revent :))
In scurta mea sedere in tara mea natala am decis sa vizitez si sa petrec cat mai mult timp posibil cu familia mea. Intr-un weekend, mai precis intr-o duminica, am decis ca trebuie sa parasim Bucurestiul. Toate bune si frumoase mai putin partea in care trebuia sa ne hotaram unde exact. Eu plina de entuziasm am votat Slanic Prahova, Baia Baciului, al-treila prosop pe dreapta. Lumea a fost de acord.
Bineinteles ca fiind vorba de mine ceva imprevizibil avea sa se intample. In mijlocul verii toride din Romania in ziua in care diana vroia sa mearga la baia baciului in Romania avea sa fie furtuna. nimic nou...eu si ploaia ne intelegem...
asadar destinatia s a schimbat in Cheia. Mare greseala :))
Drumul pana acolo a fost sa zicem...anevoios...serpentine, diana cu harta (pentru cei care au citit postul cu orientare aflati ca m-am descurcat destul de bine :))) si probabil cel mai important masina noastra prinsa pe serpentine intre doua tiruri. Jur ca stateam si ma gandeam ca unul din tiruri avea sa se opreasca si sa ne ne arunce de pe drum...sau ca un sofer avea sa ne omoare la primul popas...aceste ganduri "optimiste" pe care le aveam au fost intrerupte de un claxon asurzitor si iesirea unuia dintre tiruri de pe sosea intr-o parcare. totul a fost asa rapid ca pun pariu ca insusi schumacher ar fi fost surprins.
Ajunsi la Cheia dezamagirea a fost mare. Numai si numai pensiuni si in rest nimic, un semn vechi, ruginit, din perioada lui nea nicu ne anunta ca aici era manstirea cheia. Dragutza manastirea dar dezamagitor sa mergi 2 ore juma cu masina ca sa vezi o mica bisericuta...(Doamne daca citesti postul asta nu Te supara)
am parcat si am fost sa mancam ceva la un restaurant. vai de servirea de acolo. mancarea a fost buna dar cheleneritele jalnice. in timpul mesei cum ploaia tinea sa o anunte pe diana ca nu a parasit-o a inceput marea furtuna. am plecat din cheia ingropati in apa, cu stergatoare care nu faceau fata, ca sa ajungem aproape de bucuresti si stam mai multe de 2 ore in trafic.
Frustrarile mele sunt multe dar ele nu trbuie luate in seama tot timpul :))exista totusi o parte buna a acestei calatorii...nimic nu m-a putut supara pentru ca eram cu familia mea. furtuna, cheleneritele acre, traficul si politistii din ploiesti care au decis sa ne traga pe dreapta dupa asa o excursie nu puteau sa schimbe cu nimic drumul cu mami si tati :"> *blush*
am ajuns acasa intregi si intr o bucata, un pic uzi dar fericiti.

Wednesday, August 5, 2009

corect din punct de vedere politic

stau si ma uit la realitatea tv la o tanti care ne povesteste despre efectele cutremurului pe litoral. Asa serioasa cum e ea, ne anunta ca telegondola nu s-a oprit din cauza cutremurului, dar ca o cabina s-a oprit pentru ca "un batran sa coboare."
Asta a fost exprimarea...zau? un batran? si de la ce varsta se considera ca esti batran? bine nu ma indoiesc ca dl cu pricina era inaintat in varsta dar ce s-a intamplat cu a fi corect din punct de vedere politic? Putea sa zica si ea: "un om de varsta a treia" sau "domn inaintat in varsta".
Daca eu eram dl despre care dna reporter a vorbit m-as fi simtit prost ca fiind "batranul care coborat din telegondola." si despre care o lume intreaga a aflat ca e mos...

Thursday, July 30, 2009

de la 2 iulie incoa...

Am fost atat de entuziasmata de venirea acasa si de revederea celor dragi ca marturisesc ca am uitat complet de blog...
Am ajuns in Bucuresti pe 2 iulie intr-o bucata.
Cu avionul a fost amuzant ( ca doar e vorba de mine) dar nu foarte amuzant incat sa merite sa fie povestit in intregime. Mi-am amintit cum e sa fii cu romanii intr-un mijloc de transport. Si nu o zic pentru ca as fi dezvoltat genul de fita care m-ar face sa mi dau ochii peste cap si sa zic: "vai aici la voi in romania e naspa/oribil". Sunt romanca si sincer chiar mi-a fost dor sa il aud pe un tip la 20 de ani in JFK zicandu-i altuia: "baaaaaah da prost esti, starbucksu' e aici!". :))
Poate totusi un pic mai putin amuzant a fost decolarea de la NY. Dupa ce stewardesele au anuntat de cel putin 15 ori ca tb sa luam loc pt decolare, fara nici un efect, s-a auzit si o alta voce, de data asta masculina: "Buna ziua! Va vorbeste capitanul...dupa cum ati mai auzit trebuie sa decolam asa ca va rog sa va asezti. Multumesc!"
Ce a fost amuzant e ca un tip de langa mine la vreo 5 minute dupa anunt s-a uitat la mine si cik: "a gata? decolam deja?"
Am ras cu pofta si m-am gandit ca abia astept sa ajung aksa.
Ce nu a fost placut mai deloc...hmmm cel mai probabil faptul ca ultima jumatate de ora a calatoriei a decurs asa:
"Doamnelor si domnilor in 30 de minute vom aterizat in Bucuresti. Va rugam sa nu va ridicati de pe scaune, chiar daca lumina ce semnalizeaza punerea centurilor de siguranta se stinge. Deoarece venim dintr-o tara unde exista gripa porcina, o echipa medicala va urca la bord sa ia declaratiile dv. si sa va examineze"
Mesajul a fost repetat la fiekre 5 minute...si evident acest lucru nu a afectat cu nimic pe nici unul din pasagerii de la bord. In momentul in care am aterizat majoritatea s-au ridicat sa isi ia bagajele. Intr-un final a urcat si echipa medicala la bord.
Aceasta mirifica echipa medicala era formata dintr-o tipa la vreo 35 de ani si un tip tinerel. El prelua declaratiile iar ea repeta fiecarui pasager:
"Buna dimineata, bine ati venit in romania. Febra? Nu? Aveti ochisorii rosii...dar ati stat si sub aerul conditionat atatea ore si nu ati dormit bine. Bine...o zi placuta!" si apoi de la capat: "Buna dimineata, bine ati venit..."
Ca sa nu mai zic ca drumul acestei doctorite era plin de obstacole reprezentate de romanii care injurau si isi luau bagajele.
Eu nedormita de 26 de ore ma uitam la echipa medicala si ma gandeam care e rostul? zau asa...presupunand ca cineva ar fi avut gripa porcina nu ar fi avut mai mult sens sa ne controleze inainte sa plecam din new york si nu dupa 10 ore de stat cu alti 200 de pasageri pe care i-am fi infectat? parerea mea...
macar ei erau echipati: cu manusi, masti, botosei tot ce tb...mi-au adus aminte nazisti...zau ca aratu de parca urmau sa ne gazeze...da asta prob ca era rezultatul imaginatiei mele obosite.
Oricum in timp ce doctorita inainta incet, ajunge la un domn mai plinut cu dubla cetatenie evidentiata prin tinerea lui cu multa mandrie a 2 pasapoarte. Ajunge madam doctorita la el...eu imi blestemam zilele si doream sa ma ridic si sa ajung acasa cand el ce se gandeste?
"buna dim....bla bla...ce faceti dl? toate bune? febra? nu? bine...sa aveti o zi placuta" si da sa plece cand dl cu dubla cetatenie face o "gluma" prefecandu-se ca tuseste.
si in secunda urmatoare exact ca in filme capetele tuturor se intorc catre el la unison facand un zgomot neplacut. El rade si doctorita zambeste zicand ca dl are chef de glume. Eu as fi adaugat ca gluma lui nu a prins dar in fine...
cam asta a fost aventura cu avionul.
de cand am ajuns m-am plimbat de la rude la prieteni si de la prieteni la rude. M-am simtit foarte bine si desi caldura e insuportabila, apreciezi altfel bucurestiul dupa ce ti-a lipsit 6 luni. tin minte ca alexandra conducea si era trafic asa ca un sofer s-a decis sa injure si alexandra a vrut sa inchida geamul dar eu nu am lasat-o...nu mai auzisem demult injuraturi spuse cu sete in romana :))
in rest nimic nou si exciting...pentru cei care au citit posturile mele anterioare am promis ca spun cum m-am schimbat...adica cum cred cei dragi mie ca m-am schimbat.
Iata schimbarile:
-sunt mai inalta (nuj cum dar aparent e posibil)
-sunt mai serioasa
-vorbesc mai putin (mama nu e de acord...dar na :)) )
ma rog nu stiu mai investighez si va anunt.
stiu sigur ca mai sunt lucruri de spus da nu mi vin mie acum pentru ca pe fundal se aude motherwell si steaua si e greu sa t concentrezi :))
cum imi amintesc va mai spun.
Apropo...am vazut o reclama noua la perwoll (o veche frustrare a mea despre care puteti citi aici )...ai fi zis ca cineva s-ar fi sesizat ca nu e posibil sa te plimbi in oras/club cu perwollul in geanta...dar nu...in fine speranta moare ultima

Monday, June 15, 2009

Stereotipuri sau rasism?

Ieri am fost la Biserica Ortodoxa Romana la un picnic in "familie", ziceau afisele lipite pe usa bisericii. Si in timp ce lumea se agita pe langa mici, frigarui, sarmale si fasole ( da stiu si eu am fost surprinsa de intreg conceptul gratar--sarmale, da ma rog nu comentez)eu am stat si am observat ce se intampla in jur.
In timp ce romanul a format o coaaaaada luuunga la mici (pentru ca doar suntem experti la cozi)in fata mea la o masa, doua femei in varsta vorbeau:
"Ai vazut draga aia a lui Albulescu (numele in acest post sunt pur fictionale) a venit... Tz tz tz" si dadeau amandoua din cap dezaprobator.
In timp ce eu incercam sa gasesc un motiv pentru care cuiva ar trebui sa ii fie rusine ca vine in Casa Domnnului, ele au elucidat misterul.
"Saraca de ea, a muncit o viata intreaga si baiatul ei a luat o portoricana."
Ma scarpin la ochi si in urechi si ma uit la ele dar ele continua sa ma surprinda:
"Eh asta e draga, bine ca nu a luat ca ala a lui Popescu o neagra sau mai stiu eu o mexicana si n-a facut inca copii cu ea."
In timp ce eu decideam daca sa ingrijorez de lipsa unora de toleranta sau sa ma amuz, la o alta masa aceiasi conversatie:
"...da mah ala a luat una din... cum naiba ii zice...Peru asa...o peruanca si aia l-a uscat de bani, da pe urma i-a venit mintea la cap si a lasat-o"
"e si ce daca mah, ce alea din Peru nu sunt tot femei?"
"Ba da....sigur, corect nimeni nu e perfect"
"Da asa e"
Apoi discutia a luat ruta tolerantei superficiale si au ajuns la un acord: fiecare padure are uscaturile ei si ca nu trebuie sa fim rai. Involuntar eram atrasa de logica lor, de la toleranta superficiala am ajuns la:
"da...ma rog...daca ei vor sa se casatoreasca cu alte nationalitati nu ai ce sa le faci..." si in tonul vocii lor s-a simtit un mare regret.
Intr-un fel ii inteleg, vor pe cineva care sa vorbeasca limba lor, sa fie la fel ca ei si sa simta ca ii cunosc, mai ales intr-o lume straina cum e America. E aceiasi problema pe care o au machedonii cu romanii si romanii cu rromi si tot asa. Nu stim cum e persoana dar pur si simplu nu o vrem, pentru ca nu e la fel ca noi. Cu gandul asta m-am intors la o alta masa unde se vorbea despre femeile din Puerto Rico ca fiind mai escroace decat alea din Mexic.
Cel mai probabil ca pana la sfarsitul facultatii o sa reusesc sa am un mod de a clasifica femeile vorbtoare de limba spaniola pe o scara a escrocheriei... pana atunci imi vor petrece timpul fiind socata.