Miscellaneous

- Dunkin Donuts e asa de bun cum ma asteptam, I love the donuts :-s hopefully asta nu o sa mi afecteze linia :))

- De cand am ajuns ma simt ca Garfield, nu , nu portocaliu, grasa sau pisica ci innebunita dupa Lasagna (stiu mancarea e italiana, si totusi eu m-am intalnit cu ea in America)

-Tv-ul e minunat, are reclame cam dese, da nu exista seara in care sa zici: "of iara n-are nimic"

- Americani au doua ticuri, si anume: "wow! really?" si "oh, ok" @-)

- Americani sunt foarte amabili :) intra in conversatie cu tine, din orice nimic

- Mi s-a pus intrebarea cu un continut intelectual ridicat, de catre romanii de aici: "Esti la college aici?" r:"Da" "wow! si stii engleza?" (comentariile sunt de prisos)

- Cafeua americana sucks, cel putin aia decafeneizata :-& e ca si cum ai bea apa chioara

- Tantarii aici musca rau, nu ca anemicii aia din Bucuresti. Efectiv mi s-a umflat tot piciorul, acum am o compresa cu multe chestii amestecate (don't ask ce chestii, i know i didn't :)) )


-La Biserica aici, lumea chiar se imbraca in rochie/costum si stau jos, mananca si se cunosc toti intre ei @-)

- Sunt efectiv obsedati de aerul conditionat. Daca trece de 25 de grade, hopa dau drumul la aer. Cred ca daca traiau in Roamania isi atasau unul de gat

- Sunt cel mai mare fan Family Guy si The Simpsons, iar Sponge Bob Square Pants is not as bad as I thought

-Spaniola si olimpiadele la care am fost supusa have come in handy, exersez aici pe totul felul de oameni, care se bucura cand aud spaniola in loc de engleza

- Am descoperit ca am o pasiune pentru masini (in Romania nu ma aratam prea interesata), aici dak trec toata ziua pe langa reprezentatnta mercedes, lexus, mazda, bmw, audi, porsche...:X ce sa zic, dar oricum imi voi declara iubirea si pasiunea incheiata in momentul in care imi voi cumpara un Corvette :X:X:X:X

Si marele Dan Spataru :))

Asta m-a atins la inimioara:))

Dan Spataru- Te asteapta un om

Te-asteapta un om, un suflet curat,
Ai spus ca-l iubesti si-ai sa vii, insa l-ai
uitat,
Dintr-un simplu joc, inima lui s-a aprins,
Credeai ca se stinge la loc, nu s-a mai stins!

Te-asteapta un om, zambind rabdator,
El crede tot ce i-ai spus,
Te-asteapta mereu solitar, dar in zadar,
Nu mai vrei sa vii, inima sa-i daruiesti
Mai bine i-ai spune deschis ca nu-l iubesti.

Te-asteapta un om, un suflet curat,
Ai spus ca-l iubesti si-ai sa vii, insa l-ai
uitat,
Dintr-un simplu joc, inima lui s-a aprins,
Credeai ca se stinge la loc, nu s-a mai stins!

Te-asteapta un om, zambind rabdator,
El crede tot ce i-ai spus,
Te-asteapta mereu solitar, dar in zadar,
Nu mai vrei sa vii, inima sa-i daruiesti
Mai bine i-ai spune deschis ca nu-l iubesti,
Mai bine i-ai spune deschis ca nu-l iubesti,
Mai bine i-ai spune deschis ca nu-l iubesti, ca
nu-l iubesti!





Si asta asa ca na, chiar nu m-am gandit

Dan Spataru- Nu m-am gandit la despartire

Faradelege

Sambata seara s-a decis in unanimitate, ca eu trebuie sa ies undeva, sa cunosc mai bine orasul. Dupa indelungi cugetari, s-a votat sa mergem la Casino. Singura problemica era faptul ca dupa legile americane, inca sunt minora ( chiar ma bucur chestia asta...o sa mai am un majorat :)) ). La sfarsitul acestor deczii pline de importanta, ne-am suit in masina si am inceput drumul meu spre ilegalitate.

In drum spre Casino, am ascultat Dan Spataru, si daca radioul nu ma mai iubeste, am gasit o melodie care sa match my feelings :P. Apoi am ajuns in parcare, care era arhiplina si a trebuit sa ne plimbam dupa un loc de parcare, chiar nu m-a deranjat, mi-am adus aminte de acasa. Cautarea nu a durat mult si am iesit in parcare, de unde am luat un autobuz care ne-a dus la intrarea Casinou ului, Doamne fereste sa mearga americanu 100 de m pe jos (*ptiu ptiu [-o<*).

O data intrata in Casiono (Mohegan Sun era numelui lui nenea Casino), un afis foarte mare mi-a izbit vederea centrala si periferica, si zicea asa (adaptat si tradus de mine): "Daca nu ai 21 de ani sau mai multi, taie-o!" Si totusi am decis sa intram, era kinda funny, mintea mea zburda pe un alt canal unde eu eram in Ocean's eleven...8-> Dar revenind, am fost plimbata, mi s-a aratat ce e frumos, mi s-au tras 2-3 poze si am fost dusa sa o vad pe o tanti, care cica era mama prietenelor mele de joaca cand am fost eu in America in 1992. Si la fel ca toate celalalte persoane de origine romana/ aromana, pe care le-am cunoscut de la venirea mea aici cuvintele ei au fost : "Oh , fata lui tanti *ptiu**si putina saliva mi-a sters un pistrui* ce frumoasa esti, vai dar ce mare te-ai facut. Dar esti frumoasa foc. *si o mare ventuza pe ambii obraji*"

Dupa aceasta intalnire, gen Surrprize, Surprize (*ma gandesc foarte serios sa fac si eu una aici, are careva id-ul Andreei Marin, ca am niste nelamuriri?*), dupa ce am fost strecurata si tenul meu masliniu, batea spre galben, am fost dusa in aria jocurilor. Eram fascinata, sa vezi pe de o parte batranele care jucau la Slots si erau foarte calme si pe de o alta parte barbati nervosi care tipau ca nebunii la Poker. O chinezoaica care juca la masa de langa locul unde imi parcasem eu corpul uimit, tipa ca nebuna, ca dealer ul a gresit si sa vina Supervisor ul. A venit nenea ala, s-a uitat cam crucis la ea, a incercat sa ii explice ca nu are dreptatea, dar femeia deja ii adresa cuvinte de "lauda" in chineza. I-a dat banii inapoi si a reinceput jocul....nu am stat sa urmaresc, caci ma gandeam sa fac o poza ilegal :)). Am facut respectiva poza si ca prin minune, (chiar m-am uitat dupa fum sau vreum parf in mana bodyguard ului de langa mine), a aparut un domn inalt, gras si cam suparat care mi-a zis ca nu am voie sa fac poze. Nu mai conta eu aveam dovada ilegalitatii mele, nu ma mai interesa inca una.

Apoi impreuna cu matusa mea, ne-am asezat la un slot si ea a inceput sa joace, chiar ma gandeam ca la 21 de ani, pe 18 Noiembrie 2010, o sa fiu acolo, partying all my money :)). Mi s-a spus sa trag si eu de maneta ca oricum nu era mare lucru, dar pentru mine a fost thrilling :D, am tras si am jucat si eu, n-am castigat mare lucru-$6 :)), da stiu, decat deloc, e ceva. Apoi ma gandeam ca mama nu avea dreptate cand zicea ca sunt norocoasa. Ne-am ridicat de acolo si ne-am asezat la alt Slot Machine si ii zic matusii mele ca aici chiar castigam :D. A tras de 2 ori si castigase fix $2 :)). A treia oara insa, a tras ea si masina a inceput sa scoata sunete:)). Noi ca nebunele, tipam, radeam (puteam sa fi castigat si $100) tot ne bucuram, si cand ne-am apropiat, am observat ca castigasem destul de mult :O, undeva peste $1000. Tipete, bucurii, a venit un angajat, a luat datele si s-a dus dupa bani. A durat ceva pana s-a intors si eu ma gandeam iara la Ocean's Eleven, ca ma vazusera cu camerele de filmat, ca jucasem ilegal, pe cardul de joc al altcuiva si ca acu veneau sa ma dea afara si sa-mi interzica pe veci intrarea in acest Casino (I should really stop watching movies :)) ).

Dupa ce am luat banii, ne-am mai jucat un pic si corpul meu ma anunta ca atata bucurie si faradelege il cam obosise. Am plecat de acolo, mai bucurosi si un pic mai dotati financiar si ilegalitatea mea s-a terminat cu drumul inapoi acasa, cu un blocaj ca la Bucuresti si un pic de somn printre conversatie.

A fost super si m-a distrat, lucrurile incep sa ia un curs mai normal, cd-ul ma iubeste, norocoasa sunt cat de cat plus incep sa revina aventurile prin viata mea.

Asta a fost inceptul, pana trec cei 4 ani, o sa devin James Bond in Casino Royale (care e femininul de la James? :-?)

America mi-a dereglat puterile supranaturale

Astazi una din cunostintele mele al carui blog mi-a oferit multe zambete, a postat pe blog o melodie pe care a auzit-o la radio. Si ma gandeam ca in Romania, radio era prietenul meu cel mai bun. El stia exact cum sa exprime ce simteam eu. Eram trista si daca il deschideam el imi punea Corina-Tears, eram :x dupa cineva si el imi punea Hoobstank-The reason, eram happy si el imi punea Jason Mraz-The remedy, in functie de starea mea se schimba si cateodata chiar ma amuza. Costina, jumatatea mea de portocala, chiar se amuza teribil pe chestia asta. Tin minte ca intr-o zi am primit de la un prieten, melodia Lost a lui Michael Buble si eram in Paris si cautam un cadou pentru fix acel prieten si ii zic Costinei : " Ce ii luam lui Bogo?" si in momentul ala la radio in magazinul respectic a inceput melodia =)), acum nu are la fel de mult haz ca atunci, dar oricum era o chestie a mea, radio ul ma ajuta. Nu stiam cum ma simt era de ajuns sa ii dau drumul. De ziua mea eram in Cora si era numai Rock la radio, cand deodata m-am dus sa imi aleg un tort si a inceput 3SE- Ziua ta :)) In fine, in toata Europa eu si radio ul ne intelegeam.
De cand am ajuns aici insa, radio ul nici makr nu se aude, nu ca nu mi pune melodiile care s ar potrivi cu starea mea, dar nici makr nu l aud. Si dak se intampla sa fie pornit, are stiri. Numai in prima zi am auzit o melodie: Colbie Colliat-Bubbly :-? weird. In fine....oare chestia cu FM si AM, e valabila si pt mn? Nu sunt compatibila decat cu FM? :(( oare imi pierd din puterile paranormale? (da am mai multe:)) vise care se adeveresc, preziceri pe termen lung si chiar bioenergie)....oricum pentru orie eventualitate exista Ipod ul :D

Asta m-a facut studenta

Lumea ma tot cearta de cateva zile ca nu mai scriu nimica pe blog. Am stat si m am gandit si le am zis ca nu s a intamplat nimic socant. Aici totul e peaceful e liniste si cred ca mi s- a dus a frown wrinkle de la sine :))
Unii chiar mi-au zis ca de ce m-am dus in America si nu am ramas in Bucuresti. motivele sunt multe, dar asta e unul din lucrurile principale care m-a adus aici: Application Essay for Iona College

I’ve ignored it, got mad at it, laughed at it and of it but finally I accepted the fact that I had to sit down and write THE essay.
It was clear to me that applying to a University in the States included an essay. The hundred American movies I had seen gave me an insight to American college life, and I had no problem, until the majority of my colleagues which applied to universities in foreign countries started to panic and spread a rumour of how the ‘malefic’ essay had to be a reflection of who you are and of course should resemble a ‘fairytale’ when presenting your personal skills. I started to think about it , and it wasn’t the idea of the essay that made me shiver , but the idea that I was too calm and detached in comparison with the daily environment at school, I felt like Switzerland dragged into a modern World War III and forced to make a decision or else…
I’ve been raised in a country where the shadow of communism still persists like a cheap perfume or better yet like a room that hasn’t been freshened after someone smoked in it…therefore making a change from growing up in a world filled with restricted and fearful thinking, where the innovative and creative have appeared, but are delaying their development, and moving to another country was not easy. But this did not frighten me.
Mostly because in my country, essays have not given hard time to anyone, as a consequence of communist and post communist essays being shape-oriented. And by shape-oriented I mean the IMBC (introduction, main body and conclusion), which although common in all world wide schools, have a specific feature in Romania. All the teachers have taught us children how to think in the “shape” way.
‘An essay should have a short and brief introduction’, they would tell us, like “autumn has come and the leaves on the ground unite themselves in making an universal carpet” something very poetic, much like something William Wordsworth would have said. Then you had the main body where you had to describe the depressing or happy, depending on the theme, actions, and in the end a conclusion meant to make the readers think about the future.
It was as a recipe. I even remember having a special notebook where I used to write certain metaphors to use them in my school compositions: “the trees have all put on their white jackets”- suggesting that snow had come or “the nature has resurrected once again after a vicious winter” which was meant to imply spring’s arrival, and so on. It was crystal clear for all the students in Romanian schools what they had to do until…the creativeness started to show its head, leading to a wonderful transition, which still hasn’t got to its peak but is developing superbly.
However, this transition led to problems for many and I had to make others see that the essay thing was not such a big deal even for a teenager, much like us. Teenagers born in a revolutionary year-1989,a generation meant to make the difference.
I started wondering what would I have done if I had to make a commercial, or a poster on how would I persuade teenagers to give their best in an essay, because as brave as I might think I am the idea of a blank page sometimes makes me want to be a ostrich and burry my head under my desk. I started thinking about the feelings people might pass through when being faced with a writing task and decided that nothing can be more comforting than a sheet of paper which could talk and convince you that it’s all going to be ok.
Most of us are ashamed of showing our writings to other people, the fear of mockery almost always wins and many great writings remain hidden in someone’s closet for ever. But a sheet of paper that would comfort you through the process of writing and encourage you might be the key to success. And in the end the sheet would congratulate the writer and hug him. Brilliant or maybe not…
It is no earth-breaking news to any of us that the human being is hard to satisfy and very unsure about its own strengths. People would then wonder if the hug was a good one or just a consolation one, given while the sheet would think to itself “You poor fool, you just wasted half of a branch, which was used to make the paper you filled with your so-called essay“.
See, no matter how you take it writing something about oneself it’s not as easy as it may seem, we could write stories or a literary comments but writing something that reveals who you truly are is difficult for everybody even more for teenagers considering the fact that most teenagers have no idea, yet, of who they are.