Showing posts with label ce mai face diana. Show all posts
Showing posts with label ce mai face diana. Show all posts

Saturday, January 23, 2010

I'm back

so dupa o indelunga absenta am revenit. nu intrebati de ce am disparut sau de ce am revenit :)) ca motivele sunt inca obscure.
hmm de ultima de cand n am mai scris s au intamplat unele lucruri care merita sa fie amintite aici:
1. am trecut un semestru de matematica fara sa mor. trebuie notat in istoria vietii mele ca una din cele mai mari reusite ale mele. intentionam sa imi aduc examenele in romania de craciun si sa le inramez, dar am uitat :-"
oricum visul meu e sa le inramez si apoi sa i le dau cadou lui mierlus.
2. am avut un semestru I plin de evenimente si observ ca si semestru II e la fel. Pentru cei care cunosc stiu ca numai mie mi se pot intampla anumite lucruri. si va dau un foarte scurt exemplu. semestrul trecut mi-am luat un curs de arte pentru simplu motiv ca era usor si pentru ca profesorul era cel mai relaxat tip pe care il vazusem vreodata. am decis ca intre filozofie politica si matematica, arte ar fi ceva care sa ma distraga de la frustrarea pe care o creeaza celalalte. cu o luna inainte de incepere sem, un coleg, james, ma intreaba nonsalant daca iau vreun un curs de arte. zambesc, increzatoare si zic mandra de mine: "da". se uita la mine si zice: "sper ca nu iei muzica in film si video....pentru ca profesorul a murit de un infarct saptamana trecuta." sa zic ca am fost socata e prea mult. cred ca am ajuns intr-un stagiu al vietii mele unde unele lucruri nu ma mai surprind. bineinteles ca profesorul pe care vroiam sa il iau avea sa moara cu o luna inainte sa iau eu cursul lui. si evident ca noul profesor a fost cel mai mare comunist si cel mai nasol prof pe care il puteam avea dar nici asta nu ma surprinde. :)) am scapat asa ca ma delcar multumita.

in rest nimic socant.
duminica trecuta am ajuns inapoi in state. si dupa cum am mai zis "norocul" meu m-a urmarit din nou.
m am sculat un pic cam dezamagita de faptul ca vacanta mea luase sfarsit, m am imbracat si impreuna cu familia ne-am indreptat catre otopeni.
ajungem si dorim sa lasam bagajele. dar....nu aveam unde pentru ca zborul meu nu era afisat.
din dorinta de a afla informatii ( ce ideea absurda!) ne-am dus la ghiseul de informatii unde un domn cu un sictir absolut afisat pe fata ne intreaba ce dorim. ii explicam ca zborul meu nu apare pe nicaieri si asteptam o solutie. omul linistit da din cap si ne zice: "mda.... nu e afisat pentru ca a fost anulat." Pauza de soc pentru mama si pt mine. el se uita de parca ne a zis ca nu putem sa mergem la ploiesti. ne intreaba apoi un pic cam surprins ca nu am parasit spatiul din fata ghiseului lui: "altceva?" de parca ar fi fost ocupat la 6 dim cu "altceva".
dupa intrebari lungi din partea noastra si raspunsuri monosilabice din partea lui aflam ca zborul meu fusese anulat din cauza ca nu avea pasageri si ni se spune sa merge la ticketing. Cu acelasi sictiru si lene ne indica cu degetul aratator un ghiseu cu lumina stinsa.
mama il intreaba daca ne poate da un numar de telefon pentru alitalia. el zice ca nu are rost. "de ce?!" simplu: "pentru ca e duminica, doamna, si nu va raspunde nimeni."
logic si simplu :| ne trimite la un alt ghiseu unde tanti aia de acolo, cea mai acra femei pe care vi-o puteti imagina ne spune un pic cam prea iritata ca nu se poate ca dl de la informatii sa ne fi trimis la ea si daca e asa sa demonstram prin a-i spune dl-ului de acolo sa vina el personal si sa ii spuna ei direct asta. conversatia asta a luat sf cu mine spunandu-i din adancul sufeltului meu: "hai sictir".
intr-un final cineva apare la ticketing si ne da ultima solutie la romani: "n-ai bilet? din cauza noastra? cumpara altul! 246 de euro, va rog!"
refuzam frumos si mergem in cautarea unei persoane de la alitalia, desi ideea ca cineva de la ei ar fi in otopeni ne este innabusita de acelasi domn lipsit de viata care ne explica ca cei de la alitalia nu au venit azi "ca s-a anulat zborul si nu are rost". intr-un final cu ajutorul magnificei, superbei, alexandra (aplauze) am gasit un ghiseu mic, ascuns intr-un colt de unde se zarea scafarlia unei tanti. ne apropriem, ii explicam stuatia si ne spune ca da, ma poate pune pe alt zbor. se uita la numele meu si zice: " a da! am incercat sa va sunam, pe numarul asta: 203-551 4158" si se uita la mine intrebator. sub impresia ca proverbiala ultima picatura umpluse paharul ii explic ca nu aveam cum sa raspund pe numarul ala de america, daca eram in romania, si ca ar fi putut sa imi dea un email. nu a parut impresionata si mi a dat o foaie cu noul meu bilet. ai zice ca in epoca tehnologiei, lumea s-ar gandi mai intai la email si abia apoi la tel cu prea multe numere ca sa mearga in romania, si la care casuta vocala e in engleza....dar nu, nu e asa.
in fine tineam sa imi exprim frustrarea si sa exemplific inca o data ca la mine e ca la nimeni altii :))
intr-un final am ajuns cu bine in america pentru cei care se gandeau la mine si am inceput noul semestru.
sunt intr-o bucata deocamdata si intentionez sa raman asa.
am sa incerc sa scriu mai des si sa va amuz cu intamplarile vietii mele.
pana una alta adios!

Tuesday, August 18, 2009

Bucuresti-Cheia

Dragii mei cititori,

Pentru cei care credeau ca am disparut de pe fata blogosferei nu va ingrijorati am revent :))
In scurta mea sedere in tara mea natala am decis sa vizitez si sa petrec cat mai mult timp posibil cu familia mea. Intr-un weekend, mai precis intr-o duminica, am decis ca trebuie sa parasim Bucurestiul. Toate bune si frumoase mai putin partea in care trebuia sa ne hotaram unde exact. Eu plina de entuziasm am votat Slanic Prahova, Baia Baciului, al-treila prosop pe dreapta. Lumea a fost de acord.
Bineinteles ca fiind vorba de mine ceva imprevizibil avea sa se intample. In mijlocul verii toride din Romania in ziua in care diana vroia sa mearga la baia baciului in Romania avea sa fie furtuna. nimic nou...eu si ploaia ne intelegem...
asadar destinatia s a schimbat in Cheia. Mare greseala :))
Drumul pana acolo a fost sa zicem...anevoios...serpentine, diana cu harta (pentru cei care au citit postul cu orientare aflati ca m-am descurcat destul de bine :))) si probabil cel mai important masina noastra prinsa pe serpentine intre doua tiruri. Jur ca stateam si ma gandeam ca unul din tiruri avea sa se opreasca si sa ne ne arunce de pe drum...sau ca un sofer avea sa ne omoare la primul popas...aceste ganduri "optimiste" pe care le aveam au fost intrerupte de un claxon asurzitor si iesirea unuia dintre tiruri de pe sosea intr-o parcare. totul a fost asa rapid ca pun pariu ca insusi schumacher ar fi fost surprins.
Ajunsi la Cheia dezamagirea a fost mare. Numai si numai pensiuni si in rest nimic, un semn vechi, ruginit, din perioada lui nea nicu ne anunta ca aici era manstirea cheia. Dragutza manastirea dar dezamagitor sa mergi 2 ore juma cu masina ca sa vezi o mica bisericuta...(Doamne daca citesti postul asta nu Te supara)
am parcat si am fost sa mancam ceva la un restaurant. vai de servirea de acolo. mancarea a fost buna dar cheleneritele jalnice. in timpul mesei cum ploaia tinea sa o anunte pe diana ca nu a parasit-o a inceput marea furtuna. am plecat din cheia ingropati in apa, cu stergatoare care nu faceau fata, ca sa ajungem aproape de bucuresti si stam mai multe de 2 ore in trafic.
Frustrarile mele sunt multe dar ele nu trbuie luate in seama tot timpul :))exista totusi o parte buna a acestei calatorii...nimic nu m-a putut supara pentru ca eram cu familia mea. furtuna, cheleneritele acre, traficul si politistii din ploiesti care au decis sa ne traga pe dreapta dupa asa o excursie nu puteau sa schimbe cu nimic drumul cu mami si tati :"> *blush*
am ajuns acasa intregi si intr o bucata, un pic uzi dar fericiti.

Thursday, July 30, 2009

de la 2 iulie incoa...

Am fost atat de entuziasmata de venirea acasa si de revederea celor dragi ca marturisesc ca am uitat complet de blog...
Am ajuns in Bucuresti pe 2 iulie intr-o bucata.
Cu avionul a fost amuzant ( ca doar e vorba de mine) dar nu foarte amuzant incat sa merite sa fie povestit in intregime. Mi-am amintit cum e sa fii cu romanii intr-un mijloc de transport. Si nu o zic pentru ca as fi dezvoltat genul de fita care m-ar face sa mi dau ochii peste cap si sa zic: "vai aici la voi in romania e naspa/oribil". Sunt romanca si sincer chiar mi-a fost dor sa il aud pe un tip la 20 de ani in JFK zicandu-i altuia: "baaaaaah da prost esti, starbucksu' e aici!". :))
Poate totusi un pic mai putin amuzant a fost decolarea de la NY. Dupa ce stewardesele au anuntat de cel putin 15 ori ca tb sa luam loc pt decolare, fara nici un efect, s-a auzit si o alta voce, de data asta masculina: "Buna ziua! Va vorbeste capitanul...dupa cum ati mai auzit trebuie sa decolam asa ca va rog sa va asezti. Multumesc!"
Ce a fost amuzant e ca un tip de langa mine la vreo 5 minute dupa anunt s-a uitat la mine si cik: "a gata? decolam deja?"
Am ras cu pofta si m-am gandit ca abia astept sa ajung aksa.
Ce nu a fost placut mai deloc...hmmm cel mai probabil faptul ca ultima jumatate de ora a calatoriei a decurs asa:
"Doamnelor si domnilor in 30 de minute vom aterizat in Bucuresti. Va rugam sa nu va ridicati de pe scaune, chiar daca lumina ce semnalizeaza punerea centurilor de siguranta se stinge. Deoarece venim dintr-o tara unde exista gripa porcina, o echipa medicala va urca la bord sa ia declaratiile dv. si sa va examineze"
Mesajul a fost repetat la fiekre 5 minute...si evident acest lucru nu a afectat cu nimic pe nici unul din pasagerii de la bord. In momentul in care am aterizat majoritatea s-au ridicat sa isi ia bagajele. Intr-un final a urcat si echipa medicala la bord.
Aceasta mirifica echipa medicala era formata dintr-o tipa la vreo 35 de ani si un tip tinerel. El prelua declaratiile iar ea repeta fiecarui pasager:
"Buna dimineata, bine ati venit in romania. Febra? Nu? Aveti ochisorii rosii...dar ati stat si sub aerul conditionat atatea ore si nu ati dormit bine. Bine...o zi placuta!" si apoi de la capat: "Buna dimineata, bine ati venit..."
Ca sa nu mai zic ca drumul acestei doctorite era plin de obstacole reprezentate de romanii care injurau si isi luau bagajele.
Eu nedormita de 26 de ore ma uitam la echipa medicala si ma gandeam care e rostul? zau asa...presupunand ca cineva ar fi avut gripa porcina nu ar fi avut mai mult sens sa ne controleze inainte sa plecam din new york si nu dupa 10 ore de stat cu alti 200 de pasageri pe care i-am fi infectat? parerea mea...
macar ei erau echipati: cu manusi, masti, botosei tot ce tb...mi-au adus aminte nazisti...zau ca aratu de parca urmau sa ne gazeze...da asta prob ca era rezultatul imaginatiei mele obosite.
Oricum in timp ce doctorita inainta incet, ajunge la un domn mai plinut cu dubla cetatenie evidentiata prin tinerea lui cu multa mandrie a 2 pasapoarte. Ajunge madam doctorita la el...eu imi blestemam zilele si doream sa ma ridic si sa ajung acasa cand el ce se gandeste?
"buna dim....bla bla...ce faceti dl? toate bune? febra? nu? bine...sa aveti o zi placuta" si da sa plece cand dl cu dubla cetatenie face o "gluma" prefecandu-se ca tuseste.
si in secunda urmatoare exact ca in filme capetele tuturor se intorc catre el la unison facand un zgomot neplacut. El rade si doctorita zambeste zicand ca dl are chef de glume. Eu as fi adaugat ca gluma lui nu a prins dar in fine...
cam asta a fost aventura cu avionul.
de cand am ajuns m-am plimbat de la rude la prieteni si de la prieteni la rude. M-am simtit foarte bine si desi caldura e insuportabila, apreciezi altfel bucurestiul dupa ce ti-a lipsit 6 luni. tin minte ca alexandra conducea si era trafic asa ca un sofer s-a decis sa injure si alexandra a vrut sa inchida geamul dar eu nu am lasat-o...nu mai auzisem demult injuraturi spuse cu sete in romana :))
in rest nimic nou si exciting...pentru cei care au citit posturile mele anterioare am promis ca spun cum m-am schimbat...adica cum cred cei dragi mie ca m-am schimbat.
Iata schimbarile:
-sunt mai inalta (nuj cum dar aparent e posibil)
-sunt mai serioasa
-vorbesc mai putin (mama nu e de acord...dar na :)) )
ma rog nu stiu mai investighez si va anunt.
stiu sigur ca mai sunt lucruri de spus da nu mi vin mie acum pentru ca pe fundal se aude motherwell si steaua si e greu sa t concentrezi :))
cum imi amintesc va mai spun.
Apropo...am vazut o reclama noua la perwoll (o veche frustrare a mea despre care puteti citi aici )...ai fi zis ca cineva s-ar fi sesizat ca nu e posibil sa te plimbi in oras/club cu perwollul in geanta...dar nu...in fine speranta moare ultima

Saturday, May 16, 2009

Gata

S-a terminat si primul an de studenta...am trecut prin multe: emotiile primei zile la o facultate straina, o lumea noua in care nu cunosteam pe nimeni si aventurile mele cu trenul :)). Acum dupa 10 luni luni de America cu o intrerupere de 3 saptamani de Craciun pot s zic ca practic mi-am schimbat viata cu totul. Cunostiinte noi, obligatii noi si o educatie valoroasa. Scriu pentru revista, sunt presedintele clubului studentilor internationali si o sa incerc s scriu pentru ziar. Dar toate astea sunt fapte...cineva m-a intrebat daca ma simt diferit. Si sincer nu am stiut ce sa zic. Nu ma simt diferit, sunt tot Diana Chisis, cu un an mai mare dar tot bruneta cu ochi caprui careia ii plac comediile romantice, discutiile despre istorie, salata cu pui de la McDonald si sucul de mere. Suna ciudat stiu si foarte probabil ca m-am schimbat. Am sa realizez schimbare cand am sa fiu pusa fata in fata cu prieteni din Romania.Altii or sa observe schimbare cand ma intorc si promit ca dupa ce mi se spune cum anume m-am schimbat am sa revin cu un post.
............
............
In alta ordine de idei ieri Alexandra mi-a trimis link-ul la reclama asta care mi se pare geniala.

Monday, April 20, 2009

Paste strain

Anul acesta am sarbatorit Pastele pe taramuri indepartate...a fost diferit evident dar romanii sunt romani peste tot.
Vineri seara am fost la noua biserica romaneasca din Connecticut unde am asistat la slujba si am trecut pe sub masa. Toate bune si frumoase. Romani si machedoni care sunt stabiliti in state de ani de zile m-au intrebat cum e in tara, cum e cu economia si evident nelipsita intrebare: "dar ce exact se intampla cu becali?". Nimeni dar absolut nimeni nu a intrebat de Moldova...dar asta e frustrarea mea pentru alt post.
A fost frumos, chiar daca nu ii cunosteam...era romana, si asta e intotdeauna binevenit cand esti plecat de acasa.
Sambata a fost o pregatire continua...matusa mea a facut nu unul, nu 2 ci 9 cozonaci, drob, placinta, prajitura, miel, bors...de toate :)) miroasea super in casa. Pe seara a venit Costina si am mai barfit un pic pana la 11 juma cand trebuia sa mergem la biserica. O data ajunse acolo a fost ceva foarte frumos. Oamenii erau aranjati, nu ca in Baicului :)), si asteptau toti marea sarbatoare. Biserica noua arata ca o mini-manastire. Au fost peste 800 de persoane, era plin. Apoi luminile s-au stins peste tot si a avut un efect foarte tare pentru ca biserica este oarecum plasata in mijlocul pustietatii si era bezna peste tot...deodata parintele a iesit din altar cu Lumina si cum nu se vedea nimic am putut sa observ decat lumanarile credinciosilor care se aprindeau una cate una. Semana cu cerul cand se umple de stele...numai luminite care sa intindeau pana afara. Apoi parintele a iesit si dupa el corul fredonand...am inconjurat biserica o data si o data ajunsi din nou in fata ei usa era inchisa. Parintele a batut in usa si de pe partea cealalta a fost intrebat cine bate. Parintele i-a raspunsul ca Domnul si ma rog a avut el un intreg discurs pe care eu nu stiu sa il reproduc. A fost foarte interesanta aceasta mica sceneta...nu mai vazusem...bine probabil si din cauza ca la noi biserica din cartier era prea mica ca sa faca asa ceva. Apoi au cantat Hristos a inviat! Si a fost o experienta sa aud 800 de persoane cantand in cor....si se auzea si ecoul. Nu numai ca au cantat dar era bilingv pentru ca erau romani nascuti aici care nu au invatat destula romana incat sa participe la o slujba oficiata numai in romana si erau si americani ortodocsi si alte neamuri. Oricum foarte frumos si linistit si elegant.
Apoi am ajuns acasa si am ciocnit tranditionalul ou!
Hristos a Inviat!

Saturday, January 17, 2009

My bloody Valentine




Azi 17 ianuarie 2009 plictiseala si lipsa de orice alta preocupare le-au facut pe Diana si Costina sa se gandeasca la posibilitatea vizionarii unui film. Filmul pe care se gandeau ca aveau sa il vada era The Reader, dar ora la care acel film era difuzat nu se potrivea cu programul celor doua fete. Asa ca Diana a decis sa mearga la My Bloody Valentine, un horror 3D, gandindu-se ca avea sa fie o experienta interesanta...si a fost.
Filmul incepea la 7:35 asa ca pana atunci cele doua fete au purtat discutii mai mult sau mai putin filozofice care aproape le-au facut sa rateze filmul. Repede, repede s-au imbracat corespunzator celor -16 grade de afara si au fugit la coltul strazii unde se afla cinematograful. Ca niciodata coada era imensa la bilete si la mancare, asa ca fetele si-au impartit responsabilitatile. Dupa ce au luat bilete, ochelarii 3D si mancarea s-au indreptat spre sala de cinema.
Pentru ca aceasta poveste sa para mai veridica vom auzi direct gandurile si discutia celor doua fete:
Diana: "Unde sa stam?"
Costina: "Umm...unde vrei tu..."
Diana:" Hai acolo pe stanga..."
Costina:"Ok"
Diana: (Gandindu-se) " Da-i Doamne sa nu ma impiedic cu tot popcornul asta in brate!"
Se aseaza ele...si in fata lor doua adolescente afro-americane care vorbeau destul de tare...dar diana si costina au crezut ca aveau sa se opreasca o data ce filmul incepea....s-au inselat.
Apar reclamele la alte filme dintre care cele mai multe erau de groaza...de prisos sa zic ca cele doua fete din fata personajelor noastre principale tipau ca nebunele si se dadeau pe spate la fiecare scena. Nu era infricosatoare reclama pentru fete cat tipetele celorlalte care pareau ca erau taiate in acel moment. Cireasa de pe tort a fost reclama la un film de groaza care se numea " Haunting in Connecticut". Coincidenta a facut ca fetele sa locuiasca in acest stat, dar diana si costina erau destul de rationale incat sa realizez ca e vorba de un film si nu de realitate. Cele doua fete din fata insa nu...
Fata 1: " Oh my God! Oh my God! Oh my God! damn..this is right here...in connecticut" (pentru cei care nu sunt fluenti in engleza....oh my god repetat de 3 ori e o marca tipic fetelor americane care simt nevoia sa zica aceste 3 cuvinte la orice s ar intampla...de parca O Dumnezeul meu! are sa le ajute sa nu se mai sperie de reclame la filme...dimpotriva cel mai probabil Dumnezeul lor se amuza cand le vede :))...si faptul ca statul in care se petrece actiunea filmului e acelasi cu cel in care el locuiesc nu inseamna ca imediat ce vor ajunge acasa vor suferi o moarte lenta si dureroasa...dar trecand peste)
Incepe filmul...toata lumea pune ochelarii...liniste totala....atentia sporita...ecranul e negru...apare niste date despre un macel...ecranul devine din nou negru si...."AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!"...moment in care diana si costina sar de pe scaun...se uita la ecran sa vada ce le-a speriat pe cele doua mai slabe de inger si vede ca elementul infricosator..era scrisul :| "My Bloody Valentine". E clar daca scrisul le-a speriat...restul filmul avea sa fie promitator...
Filmul este destul de sangeros..ma rog te anunta si titlul..dar parca totusi. Evident ca la orice faza, macel, omor, tortura cele doua tipau si nu numai asta da ii dadeau si sfaturi personajului " Nu te du acolo", "Ce proasta esti, o sa te omoare!", "Oh my god" x 100000...lucruri care fac un film de groaza mult mai placut de observat...mdea.
Apoi spre marea multumire a dianei si costinei a caror conversatie decursese in acest mod:
Diana: "astea doua sunt chiar proaste...ma scot din minti...nu ma sperie filmul cat ele doua."
Costina: "da frate jur..."
cele doua se muta in fata...depaaaarte de diana si costina. Desi le puteai auzi si de acolo, cea mai amuzanta faza a fost cand falca unuia a zburat si efectul 3D te facea sa crezi ca vine spre tine...alea doua tipau ca nebunele :)) de cred ca se auzeau si din bucuresti daca faceai liniste.
Spre sfarsitul filmului diana ii zice costinei: " sa vezi ce nu o sa mai radem noi singure in drumul spre casa ...hahahaha"...costina inghite in sec si zice : " oh da..." dar gandul le cam amutise pe amandoua :))
Ies ele din cinematograf...radeau, comentau filmul si la un moment dat o masina se aproprie silentios de ele si o voce zice:
"Excuse me...excuse me..."
Diana si costina ingheata...strada era goala...filmul le daduse idei...daca...
dar saracul sofer nu vroia decat sa stie unde e o strada...phew...fetele au scapt si de asta :)) Au ras, au decis ca filmul a fost cam aiurea da a reusit sa transmita un mesaj si au plecat fericite spre casa...

Tuesday, January 6, 2009

din octombrie si pana in decembrie.

Asa fugitiv m am gandit sa trec in revista ce s a mai intamplat de cand n am mai scris pentru ca aseara m a sunat blogul meu si mi a zis ca e cam singurel, cik e ger si frig si aici pe internet si are nevoie de mine. mi s a parut un pic cam disperat asa ca m am gandit sa l ajut.
-pai din octombrie am trecut prin multe. Am dat ceea ce americanu numeste mid terms un fel de teze de mijloc de semestru :| si supriza aceste "teze" nu numai ca trebuie date, prezentate sau invatate (depinde sub ce forma se prezinta) dar au si familii mari. Terminam cu una la engleza de exemplu cand profa ne trimitea mail cu urmatoarea tema. in fine nu ma plang, m am descurcat, s au terminat :d
-Nu stiu daca am mentionat dar am trimis niste povestioare , creatii proprii, la revista literara a campusului si am fost publicata (eu sunt viitoarea edgar allan poe..numai ca ceva mai vesela :)) ).



-Am participat la un writing workshop cu un poet american care aparent e foarte faimos...nu prea ma omor eu cu poezia da a mers si a fost o onaore sa fiu aleasa printre cei 15 norocosi.
-Si pentru cei care mi-au citi regular blog ul (in primul rand imi cer scuze ca nu am mai scris) si in al doilea rand tin sa va anunt ca am rezistat eroic la prezentarea de o ora despre ovidiu si am luat si o nota foarte buna. de prisos sa zic ca mi a stat ceasu in loc si am crezut ca o sa mor pana la sfarsitul orei dar nu...aparent profelor ( da am 2 pt materia asta :)) ) le a placut. M au chemat in birou sa mi dea nota si sa vb despre preznetarea mea ( nu ca la mate in clasele 5-8 cand mierlus tipa ca sa auda si bodyguard ul de jos: "chisis: 5,50 adica 6" dupa care imi arunca o privire dezamagitoare) aici te cheama in birou si iti spune ce a fost bine sau rau si cum ai putea sa faci data viitoare. Eu oricum nu imi mai aduceam aminte nimic din ora aceea, creierul meu a fost in transa si a sters orice amintire dar lor le a placut si m au invitat sa prezint din nou toata "smecheria" la conferinta studentilor. a fost intr-adevar o realizare sa aud ca ma considera pe mine, dar vedem noi dupa ce voi prezenta pe 7 februarie si voi suferi o moarte lenta pe scena in fata vizitatorilor, parintilor, profilor si studentilor :) pana atunci insa toate bune.
-umm a fost ziua mea:D m am plimbat in New York City, am fost sa l vad pe james bond :X, a nins si am facut niste shoppong. Simplu dar superb.
-Am fost la petrecerea de lansare a revstei de care va ziceam, unde am ras cu lacrimi la spectacolul oferit: stand up comedy, muzica buna si glume.
si in sfarsit am terminat semestrul I de boboaca cu brio :D
-Dar cel mai important e ca am venit acasa, nu va mai povestesc de aventura cu avionul pentru ca asa cum va imaginati, evident, ca la norocul meu am trecut prin toate fazele imposibile....dar tin sa mentionez pentru cei de la aeroportul din frankfurt ca "praful" de pe geamantanul meu nu e cupru :-w si NU, nu fac bombe in timpul liber si NU, nu vreau sa fac un mic test chimic ca sa validez toate astea ...geeeez :-w
-Important e ca sunt de 2 saptamani acasa, cu cei dragi, pe care i am pupat de i am albit. Ca ma bucur sa ma duc pana la colt sau sa aud oameni vorbind in romana, chiar si injuratul ma binedispune :d nu vreau sa ma gandesc la plecare da tin sa le multumesc tuturor pentru ca s au vazut cu mine, am povestit, am ras si mi au daruit niste clipe minunate. Multumesc! va pup si cel mai probabil ne auzim/citim din state.

Saturday, October 4, 2008

Iata ce e nou

** Am fost in NYC sa ne plimbam, sa facem cumparaturi si sa mergem la un restaurant romanesc cu o colega de a Costinei, Fumi, e din Japonia. Am fost cea mai fericita persoana de pe planeta pamant sa aud vorbindu-se romaneste. Ma uitam la toata lumea, ma apropiam de ei incercand sa aud cat mai clar limba. Acu un an sau 2 daca cineva mi-ar fi zis ca o sa vreau sa aud romana si sa uit engleza le-as fi zis ca sunt nebuni. Dar acum am avut o revelatie, inainte eram cinica:)) Stiu ca multi dintre cei care ma cunosc m-ar caracteriza in multe feluri da sigur nu cinica:)) Si de ce zic cinica? pentru ca imi aduc aminte ca citeam presa sau o carte si mai aparea din cand in cand ideea ca cineva s-a intors in tara si ca i-a fost nespus de dor de patria respectiva si ca de fiecare data knd era in strainatate tresarea cand auzea numele tarii lui. Mi se parea o aberatie:)) auzi sa tresar eu cand aud numele de Romania =)) o da.... Dar mi s-a intamplat si mie si tot ajung la concluzia ca nu poti sa judeci pe cineva pana cand nu esti pus in situatia lui. Desi tin sa adaug ca singura data cand am auzit numele de Romania zilele astea a fost intr-un jurnal de istorie pe care trebuie sa-l citesc si Romania era prezentata ca o tara din europa de Est care isi tortura evreii si ii trimitea in lagare. N-am fost foate incantata da macar stiu ca mai e cineva care isi aduce aminte de tara mea:)) chiar daca nu intr-un mod benefic. Stau si ma gandesc ce parere o sa inceapa sa aiba colegii mei despre mine?:)) Ca sunt anti-semita?=))
**Alta intamplare....aaaa de vreo 2 saptamani sunt suparata ca nimeni nu stie nimic de Romania, daca tot vorbeam de tara mea. Lumea pare sa stie decat numele da nu si locatia, daraminte persoane importante. Intr-o zi in care cursurile ma epuizasera m-am dus la magazinul din coltul strazii unde se afla facultatea mea sa imi cumpar o cartela ca sa sun acasa. Intreb daca au cartele si nenea vanzatoru zice ca da. Intreb daca merge in Europa si zice ca da. Ii dau bani si dau sa ies cand el ma intreaba : "da unde in Europa suni?". Sictirita raspund ca in Romania si ma intrebam daca o sa il bag si pe el in ceata cu numele tarii mele. La care , el surprins, extaziat si cu un zambet plasat de la o ureche la alta zice : "aaaaa fotbalistu ala bun...Hagi! da Hagi!!!!!"
Vreau sa zic ca nu imi venea sa cred, renuntasem de mult la ideea ca cineva ar stii de Hagi, Nadia Comaneci, Ceausescu. Mi-a zis ca el din Maroc (deci bine ca lumea din Africa stie de Romania da nu si lumea din USA :)) ) si ca se uita la toate campionatele mondiale si ca il stie pe Hagi. Ma gandeam sa ii zic ca ma bucur ca il stie pe Hagi, mai ales ca si el e machedon ca mine. Dar ma grabeam si sa ii explic ca defapt sunt aromana si nu romanca ar fi durat mai mult decat timpul pe care mi-l alocasem pana la urmatorul tren.
** Vinerea asta am fost la curs si in fiecare vineri cineva trebuie sa faca o prezentare de o ora despre o carte. (Vreau sa profit de aceasta ocazie si sa zic ca sunt convinsa ca profa de latina din clasa a12a m-a blestemat. Ne zicea de fiekre data sa citim Odiseea, Metamorfozele si alte alea si nu le-am citit. Lasa ca imi trebuie acum pentru cursul de onoare :)) Si prezentarea mea e fix pe Metamorfozele de Ovidiu :)) ) dar revenind....colegul care avea prezentarea saptamana asta a venit mai devreme si cum si eu ajunsesem mai devreme am stat amandoi in clasa de vorba. El, o persoana foarte agreeabila, amuzanta si haioasa. Am vorbit de romania, de cursuri, de nume ciudate :)) a fost foarte distractiv. Oricum la un moment dat mi-a sunat telefonul; era costina...am vorbit cu ea in romaneste si cand am inchis am zis: "te pup, pa!" el a auzit si foarte incantat a repetat : "te pupa?" :)) am ras si i-am explicat ce inseamna si pentru vreo 5 minute a zis "te pupa" (intr-un cuvant) si era foarte incantat de noua lui expresie. Se gandea sa isi termine prezentarea cu te pupa, dar i-am explicat ca ar fi frumos sa ii pupe pe toti si sa zica " va pup, pa!" :)) Nu si- a terminat prezentarea asa da macar a fost un moment care ne-a adus zambetul pe buze amandurora....
** Azi am fost la Biblioteca din Bridgeport si ne-am luat niste DVD uri. Am intrebat daca pot sa imi fac si eu ID, ca il foloseam pe cel al matusii mele dar tipul de casa se uita de sus pana jos la mine si zice : "da , dar trebuie sa ai autorizatie de la parinti, o copie dupa certificatul de nastere si a photo ID." Nedumerita am plecat cu un formular pe care mi-l daduse. Pe formular scria ca trebuia sa faci toate astea daca ai sub 18 ani. Ce naiba? Eu stiu ca e flatant sa pari mai tanara decat esti...da parca totusi:))) Asta imi aduce aminte de Alexandra, sora mea care tot timpul avea probleme cand spunea care era varsta ei. Lumea credea ca e mult mai mica. Tin minte ca intr-o zi oarecum frustrata de chestia asta, ne uitam la tv la o reclama despre creme anti-rid care aparent te intinereau cu 10 ani si ea foarte serioasa si sarcastica a zis: "Da as putea sa ma dau cu ea si sa par de 6 ani " =)) Am ras cu lacrimi:))
Cam atat pe aici, pentru cei interesati mi-am facut cont pe Facebook (aparent daca nu ai Facebook nu existi :)) e un fel de Hi5, da cik asta e mai smecher. Nu vad unde si de ce dar fie....)
Am Skype daca va bate un gand si vreti sa vorbim live si sa ne vedem....si cred ca na cam asta e....daca ma cautati sunt aici ingropata sub teme, carti, filme si coversatii care dau in absurd dar totusi amuzante cu costina...

Saturday, September 20, 2008

Unde sunt filmele bune?

De cand am ajuns aici am facut un pact sa mergem la film in fiecare saptamana. Toate bune si frumoase dar din cele 4 filme vazute pana acum nici unul nu a fost bun. Jur, nu stiu poate sunt eu dificila si picky zilele astea da totusi.

Am vazut Mamma Mia! care e undeva intre ridicol si funny, desi eu as opta mai mult pentru ridicol, apoi am vazut Everybody wants to be italian. Nu e cine stie ce, e cum sa zic e facut ca sa nu zica cineva ca nu e facut:)) da ca mesaj transmis cred ca e undeva intre 0 si 1, desi recunosc am zambit in timpul filmului si I had a good time, da asta probabil e o urmarea a numeroaselor discutii cu cos :D Saptamana trecuta am fost sa vedem The Women (:|, am ras si a fost okai, da intreaba-ma peste o saptamana ce s-a intamplat si nu am sa stiu exact pentru ca nu m-a impresionat in nici un fel.

Azi am vazut noul proiect al fratilor Coen. Si anume: Burn after reading cu Brad Pitt si George Clooney. Si parca stiam ca fratii Coen astia fac filme cam idioate :)) Nu de alta da am vazut acasa No country for old men si atunci am considerat ca mi-am irosit 2 ore din viata:p Filmul asta e mai okai dekt No country for.... da mai nimic palpitant. Noroc cu Brad Pitt care se mai prosteste si mai te face sa razi...ca in rest..mort :))

Saptamana viitoare vrem sa merge la the Duchess. Am citit despre ce e vorba, am vazut trailer...pare promitator....sa speram ca o sa sparga gheata si o sa fie primul film care mi-a inspirat ceva de cand sunt pe pamant american.

All in all sunt hard to please:)) da ce sa-i faci :D Astept sa inceapa serialele si sper ca eseurile de miliarde de cuvinte sa ma lase sa mai trag cate un ochi la tv :-$ (da asta e secretu nostru :D).

Daca ati mai vazut vreun film pe care considerati ca ar trebui sa il vad si care m-ar face sa apreciez adevarata arta cinematografica, lasati cate un comment:p

Thursday, September 18, 2008

Toate la un loc

M-am gandit sa mai scriu cate ceva pt ca sunt constienta ca nu am mai scris de mult si pt cine ma cunoaste este stiut ca by now ma mustra constiinta :p.

Scoala a inceput de o luna si totul este coplesitor, eseuri de mii de cuvinte, carti care arata ca biblia de citit intr-o saptamana, prezentari de o ora juma de dat si pe deasupra participarea in clasa.

Aici nu te intreaba nimeni ce a zis Maiorescu sau Manolescu, nici macar nu are relevanta ca stii lucruri din astea. Aici tot ce conteaza este propria ta parere despre o carte scrisa acum sute de ani. Si o sa recunosc e ciudat sa incepi un eseu cu altcv care sa nu fie : "Mihai Eminescu este considerat de Zoe Dumitrescu Busulenga cel mai mare.................." (bombonik << profesoara de romana in cls a10a si a11a>> ar fi foarte suparata sa vada ca nu imi amintesc exact citatul, da poate primesc extra points ca mi-am amintit numele acestei tanti critic), aici esurile de 350 de cuvinte ale Olesiei si Ioanei au suferit o moarte subita si precum pasarea Phoenix s-a renascut din cenusa sub forma unor eseuri de 2500-3000 de cuvinte.

Ei sunt obisnuiti sa vorbeasca despre orice, sa-si dea cu parerea despre Homer ca fiind cam idiot sau ca Biblia ar fi fost scrisa de o femeie. Pai in Romania sa fi zis careva ca Eminescu e un idiot, care avea probleme de natura sexuala,cel mai probabil ar fi fost dat afara in timp ce profa de romana ar fi suferit un mini atac cerebral. Poate exagerez dar totul este diferit si eu ma simt ca in zona crepusculara.

Cum probabil multi dintre voi ati citit in postul anterior fac parte din Programul de Onoare al facultatii si asta evident mi-a dat un sentiment de importanta. Dar acest sentiment de importanta a murit deloc eroic la orele de istorie pe care studentii de onoare trebuie sa le ia la un nivel mai ridicat, alaturi de cei din anul IV, unde cunostintele mele de istorie s-au rusinat si s-au ascuns knd i-au auzit pe cei din anul vorbind despre niste lucruri cu totul necunoscute de catre mine. Stiu sunt abia o boboaca si ar trebui sa am rabdare si faptul ca fac fatza la materie de anul IV spune multe despre mine. Dar parca totusi, mi-e frik sa raspund :)) bine nu ma omoram eu cu participarea la clasa nici in Romania da aici aparent conteaza.Nu e deloc usor sa vorbesti engleza(chiar daca ai diplome care atesta ca ai un nivel ridicat) in fata unor oameni care o vorbesc de cand s-au nascut.

Cand vin la facultate, unde toti vb engleza si o mare majoritate se cunosc mi se face dor de casa. De Elena care m-ar suna daca ar fi aici sa imi zica ca ii e somn si nu vine la curs (aici la 3 absente nemotivate pici cursul respectiv), sau de Gaby pe care as suna-o sa ii zic ca tema e o prostie si sa ma ajute, sa imi zica cum a facut ea. Mi-e dor de Bobo, care cerea voie la baie si nu se mai intorcea, de Adi, care desi tacut in cls a12a ne smulgea kte un zambet cu comentariile lui, de toti si mentionez cateva nume from the top of my head : ana, ana stancu, ovi,ana neacsu, visan, suzi, alexandra si multi alti :x

Raspund si eu cand pot, dar nu doar de dragul de a ma face auzita si de a-i onora pe toti cu tonul suav al vocii mele ci pentru a-mi expune punctul de vedere. Aparent profa de engleza e foarte incantata de mine, nu stiu cum o sa se schimbe parerea ei knd o sa ii duc eseul pentru luni de 5 pagini, da sa speram ca in si mai bine :)).
Si imi mai e dor de referat.ro. Aici trebuie sa iti pui eseurile pe un site unde sunt analizate in amanunt si verificate dak nu cumva ai copiat ceva de undeva. Daca plagiezi de 2 ori esti dat afara din facultate.

Stiu ca suna ca si cum as fi eleva la Auschwitz dar dak nu ar avea reguli nu s-ar mai putea lauda cu cel mai bun sistem de invatamant din lume. Ma plang si eu unde pot si sunt inteleasa :)) da sunt convinsa ca am sa ma obisnuiesc, desi marturisesc ca abia astept vacanta de o luna de iarna :d.

Si de ce sa nu fiu corecta si sa recunosc ca si aici am cunoscut oameni de treaba, oameni care m-au impresionat fie pentru felul lor de a fi sau a arata :-". Si ii mentionez pe Heather, Annmarie, Chris si Matt :"> Nu imi permit sa vorbesc despre ei pe blog pentru ca mi-e frica ca vor invata romana si vor afla ce am zis de ei :))

In alta ordine de idei, putinul timp liber pe care il am, il petrec la film sau prin New York.

Evit sa ma repet si sa va mai zic o data ca imi e foarte dor de toti si ca dak si voua va e mai dati kte un email. Nu raspund eu repede ca sunt inca coplesita de teme dar un "buna! Ce faci?" imi va lumina ziua.
Sper ca toti sunteti bine, astept vesti si mai ne "cititm" :))

Sunday, September 7, 2008

Scoala, New York, emotii diverse sau altfel zis intrarea in paine

Da, da, da, da stiu n-am mai scris de mult si nimic nu ma poate scuza. Va inteleg si imi prezint cele mai sincere scuze. Dar am avut motive ;;) (oricum si daca nu as fi avut motive tot as fi zis ca am avut :-> avantajul de a fi la km departare :D).
Asa sa o luam cu inceputul. N am mai scris de vreo 3 saptamani :-?
Deci in aceste 3 saptamani, am fost in New York city de 2 ori, la scoala de mai multe ori, crispata de mult prea multe ori ca sa poata fi numarat si un pic mai mult coplesita.
Am vizitat New York, ma rog mai mult magazinele...da nah :-" doar suntem fete (eu si cos :d) Am fost in Empire State Building, am mers pe strazile care apar atat de des la televizor incat aveam impresia ca stiu exact incotro ma indrept (pt cine ma cunoaste mai bine, este stiut ca eu si orientarea suntem paralele, nu avem nici macar un unghi comun altern ori extern).
A fost uimitor, ma uitam numai pe sus, si ma gandeam ca sunt o norocoasa.
Dar visul mi a fost intrerupt de crunta realitate ca incepe scoala.
Asa ca luni, 25 August, Diana s-a trezit dis-de dimineata a luat trenul ( apropo de fiecare cand eu iau trenul ceva mai putin normal se intampla :)) dar o sa vorbim despre asta mai tarziu). Imbracata frumos, aranjata, emotionata ma indreptam spre Iona College.
Dar totul nu a fost peachy pie. Caci asa cum un foarte bun prieten de al meu , Alex, poate sa explice, scorpionii si racii (chiar si pestii, o fi ceva cu semnele de apa :)) ) au un ghinion pur. In momentul in care am iesit din casa am realizat ca mi-am uitat Pasaportul si ma gandeam ca imi trebuie, poate ma intreaba cineva incotro ma duc, de ce...nu stiu poate e vina amprentei comuniste pusa pe copilaria mea, dar a trebuit sa ma intorc din drum impotriva tuturor superstitiilor si sa imi recuperez singurul act care ma identifica. Si ideea nu a fost asa buna, caci mi-a mers extrem de prost.
Sa va explic, in drumul meu spre facultate trebuie sa schimb 2 trenuri (e un drum scurt da trebuie sa schimb expresul cu localul). Ajung unde trebuia sa schimb cu localul si observ ca era cam gol. Ma duc si intreb sus la informatii si o tanti relaxata, plictisita si care habar n-avea ca prin sufletzelul meu treceau valuri de emotii in timp ce eu imi imaginam cum ajung f f f tarziu si toata lumea se uita la mine. In fine ma anunta ca trenul vine peste o juma de ora. Super :| bine ca ma trezisem dimineata ca sa stau in gara:)) ce e drept o gara mai curata decat a vazut vreodata fatza pamantului unde este situat Bucuresti. A venit trenul, am ajuns in oraselul unde este ilustra mea facultate si am fugit ca nebuna la 7:50 dimineata oe strazi. Evident ca am intarziat, mi se stricasera si minunatele bucle :)) ( da da stiu nu are relevanta dar nu stiu daca si voua vi se intampla ca atunci cand trebuie sa fiti undeva important a doua zi va ganditi la toate detaliile: cu ce ma imbrac, machiez, parfumez, incaltz etc) Pentru mine toate detaliile pierisera undeva intre crosul performat de mine si recuperarea aerului pierdut intr-un mod care seamana extraordinar de mult cu un catel extenuat :)).
Am ajuns, mi s-a dat o legitimatie cu numele meu, am intrat peste Decanul care ne tinea o prelegere si m-am asezat. Nu a durat 3 minute si a trebuit sa ma ridic :)) sa ma indrept spre o alta sala unde aveau sa ne arate cum functioneaza intregul sistem aici. Am ajuns in alta cladire, caci campusul facultatii este imeeeeeeeeeeeens si m-am asezat in fata unui calculator. Ni s-a explicat ca fiecare avem cate o adresa de email, unde vom primi teme si anunturi importante de la profesori pe care trebuie sa o verificam periodic. Apoi ni s-a arata un alt site Blackboard un fel de forum, unde iti gasesti materialele daca nu ajungi la curs, notele si alte chestii ajutatoare.
Dar totul nu a mers lin asa cum va asteptati, din 25 de calculatoare si 25 de elevi cu parole si id-uri noi numai al meu nu mergea :|. Am chemat-o pe instructoare si s-a dus la biroul de informatii, m s-a resetat parola si mi s-a zis sa incerc din nou. Si ce credeti? Evident ca nu a mers. Toata lumea invata sa dea mailuri sa verifice teme iar eu stateam. Nu ca m-as fi plans da care erau sansele?! Dupa ce mi s-a resetat parola de vreo 5 ori si i-am bulversat pe cei de la IT mi-a mers si mie. Apoi trebuia sa ne cautam pe site. Ni s-a zis sa il intrebam pe cel de langa noi cum il cheama si sa vedem daca ii gasim adresa de mail pe internet. Intru pe site si se blocheaza, nu stiam daca sa rad sau sa plang asa ca m-am resemnat si admiram peisajul din jur pana cand cei de la IT se intrebau cine mi-a blestemat parola. Tipa de langa mine, care parea foarte culta se uita pe legitimatia care atarna fara chef la gatul meu si zice "Asta e tot numele tau?". Bulversata, "tot?" adica ce? nu inteleg, ma uit pe legitimatie pe care scria asa : Diana Chisis, Bucharest, Gomez, McSpedon 16. Ultimele 2 fiind numele consilierului care se ocupa de mine si sala in care ne aflam. Facea misto de mine? Pun mana si acopar informatia care nu facea parte din numele meu si zic: "Asta e numele meu." si ea scrie, se intoarce si zice: "Dar Bucuresti?" si eu zic "Bucuresti e capitala Romaniei, de unde vin eu...". Si tot ce a zis ea a fost...: "Roamania? Aha..." dar nu parea prea lamurita. Incerc sa uit acest incident si asteptam sa primesc vesti ca ar merge si id-ul meu la care ea se intoarce si zice : "Dar Gomez?". Fac ochii mari si zic: " Gomez e consilierul, vezi scrie si pe legitimatia ta la fel....". Moment in care ea realizeaza, rade si zice ca am dreptate.
Ma gandeam ca poate e emotionata si de aia pune intrebari imbecile. Si zic, "nu te supara...in ce domeniu te specializezi?". Isi da parul pe spate si zice foarte mandra : " Biologie si fizica cuantica." Nu stiu daca mi-a cazut partea de jos a maxilarului ca in Tom si Jerry, dar oare era posibil ca cei care stiu stiinte exacte sa fie dati peste cap de orietarea geografica si logica?
In fine, ne mutam din sala in sala, ne vorbeste iara Decanul, ni se da pranzul, si sunt trimisa la un alt consilier.
Noul consilier, este cel care se ocupa de elevii care faceau parte din Programul de onoare al facultatii. B-) aia mai desteptii :)) O doamna foarte draguta, ne xplica ca fiind la nivel avansat o sa facem cursuri impreuna cu cei din anul IV si ca ea este acolo sa ne ajute. Ni se da orarul, ma deprim cand vad matematica, imi cumpar niste carti, imi uit biletul de tren in masina la matusa mea. O sun, se intoarce, iara il uit, m-am gandit serios daca cinea nu are acasa o papusa Voodoo cu mine pe care o intepa , pentru ca mi-a mers foarte prost.
Undeva pe la ora 3, ni s-a dat iara masa, si am stat la masa fix cu decanul :)) asa s a nimerit. A fost impresionat sa auda ca vin din Romania si mi a zis ca engleza mea e excelenta. Am zambit si am incercat sa uit da toate ghinioanele din ziua aia si m-am indreptat spre casa.
Asta a fost prima mea zi de scoala, ce a urmat au fost schimbari de program, note, cursuri cu oamenii din anul 4 si sentimentul ca sunt mica mica si ca nimeni nu ma vede sau nu ar trebui sa ma vada:))

Tuesday, August 19, 2008

Miscellaneous

- Dunkin Donuts e asa de bun cum ma asteptam, I love the donuts :-s hopefully asta nu o sa mi afecteze linia :))

- De cand am ajuns ma simt ca Garfield, nu , nu portocaliu, grasa sau pisica ci innebunita dupa Lasagna (stiu mancarea e italiana, si totusi eu m-am intalnit cu ea in America)

-Tv-ul e minunat, are reclame cam dese, da nu exista seara in care sa zici: "of iara n-are nimic"

- Americani au doua ticuri, si anume: "wow! really?" si "oh, ok" @-)

- Americani sunt foarte amabili :) intra in conversatie cu tine, din orice nimic

- Mi s-a pus intrebarea cu un continut intelectual ridicat, de catre romanii de aici: "Esti la college aici?" r:"Da" "wow! si stii engleza?" (comentariile sunt de prisos)

- Cafeua americana sucks, cel putin aia decafeneizata :-& e ca si cum ai bea apa chioara

- Tantarii aici musca rau, nu ca anemicii aia din Bucuresti. Efectiv mi s-a umflat tot piciorul, acum am o compresa cu multe chestii amestecate (don't ask ce chestii, i know i didn't :)) )


-La Biserica aici, lumea chiar se imbraca in rochie/costum si stau jos, mananca si se cunosc toti intre ei @-)

- Sunt efectiv obsedati de aerul conditionat. Daca trece de 25 de grade, hopa dau drumul la aer. Cred ca daca traiau in Roamania isi atasau unul de gat

- Sunt cel mai mare fan Family Guy si The Simpsons, iar Sponge Bob Square Pants is not as bad as I thought

-Spaniola si olimpiadele la care am fost supusa have come in handy, exersez aici pe totul felul de oameni, care se bucura cand aud spaniola in loc de engleza

- Am descoperit ca am o pasiune pentru masini (in Romania nu ma aratam prea interesata), aici dak trec toata ziua pe langa reprezentatnta mercedes, lexus, mazda, bmw, audi, porsche...:X ce sa zic, dar oricum imi voi declara iubirea si pasiunea incheiata in momentul in care imi voi cumpara un Corvette :X:X:X:X