Ultima mare romantica

Cei care ma cunosc stiu despre mine ca am credinta in iubirea imposibila, ca in marile romane de dragoste, si ca sunt mare fan Mihai Eminescu. Nu in mod special fan poezia lui, cat fan al principiilor lui de viata si a vietii lui in general. In acest scop am citit recent o carte despre cele 2 mari iubiri ale lui: Mite Kremnitz si Veronica Micle. Nu stiu cat de adevarat e ce scrie in carte dar e o lectura placuta pentru un fan Mihai Eminescu. Ideea lui despre iubire se aseamana cu a mea oarecum si este cel mai bine exemplificata de urmatorul citat.
"...ce faci in fata femeii pe care o iubesti?
...Ingalbenesc, rosesc, imi pierd cumpatul; departe de ea ma zbucium: e prea frumoasa si eu prea urit; e prea sus si eu prea jos ; e prea tanara si eu prea batran; imi creez mereu dificultati: e prea bogata, e prea cinstita, isi iubeste prea mult barbatul, nu pot calca legile prieteniei; intr-un cuvant, scrupule morale, cazuri de constiinta. Ma pun sa-i scriu, rup scrisorile--daca ajung in maini streine? Sufar de insomnie; imi pierd noptile facand poezii; deger prin fata ferestrelor...ma indoiesc, interpretez fiecare gest, imi zic: acum e momentul si apoi amin, nadajduiesc si deznadajduiesc...in timpul asta, satula de atata asteptare si sovairi, doamna visurilor mele se arunca poate, in bratele unui ofitier de rosiori, care nu-face poezii, nu suspina, nu degera pe la ferestre, nu se indoieste de sine..."-"Mite si Balauca"
Ca si mine Eminescu crede intr-un ideal, un gen de Fat-Frumos angelic pe care nu l-a gasit toata viata dar in care a sperat.
De ce am adus aminte de Eminescu? pentru ca recent la unul din cursuri cineva a adus aminte de dragostea in increat. Cum jumatate din americani erau bulversati de ideea dragoste in increat, ca fiind altcv decat o relatie fara sex, eu am incercat sa aduc un pic de lumina asuupra subiectului, explicandu-le ca in trecut cand lumea era romantica si mai putin cinica, oamenii experimentau anumite emotii puternice date de privirea persoanei iubite, de nesiguranta dragostei reciproce. Bucuria aceea care ti-o creeaza un simplu zambet de la persoana pe care o placi dar cu care nu ai schimbat mai mult de 4 replici toata viata te putea aduce pe culmile fericirii...
Nu am avut prea mare succes cu audienta aia asa ca am renuntat. Insa recent in timp ce glumeam cu o prietena despre conceptul Fat-Frumos, ea a zambit si a zis ca mai exista baietii asa.
Si m-am gandit daca asa ceva e posibil. Iata si concluzia:
Este cam absurd sa astepti un barbat cu bucle blonde, calare pe un cal alb sa vina sa te salveze si sa te faca sa te indragostesti orbeste de el.
plus numele e cam absurd: Fat-Frumos...suna ca un id pt chat prost ales...Pretty Boy. Sa fim realisti, daca Fat-Frumos s-ar transporta din povestile lui Eminescu in secolul nostru nu ar avea nici o sansa.
de ce?
simplu...
1. Nimeni nu mai merge pe cal. Decat daca esti carabinier in Italia si nici atunci nu e ceva spectaculos. E cam greu sa salvezi o fata fugind pe cal. Adica un cal putere? Ar avea mai multe sanse cu o Dacia.
2. Blond, brunet sau saten nu prea conteaza in societatea de azi...important e sa ai tupeu, bani, caracter, inteligenta (depinde de la fata la fata)
3. Sa zicem ca te indragostesti de el si incepeti o relatia...cum comunicati? el iti scrie cu pana pe pergament cum ca "in fata ta frumusetea lunii paleste" si tu ii raspunzi prin SMS: " *blush* :"> msms"?
4. Fat-Frumos nu e pregatit pentru piata muncii. Adica ce pregatire are el? sa vedem. Il cheama Fat-Frumos, ceea ce inseamna ca e cel mai frumos fat de prin zona. Posibile cariere? Fotomodel. Creste intr-un an cat altii in 10, ceea ce il face sa fie tinta glumelor celorlati pentru ca imbatraneste mai repede decat ar trebuie. Posibile Cariere? Fotomodel cade si singura posibilitate e sa joace in partea a doua din "the curious case of benjamin button: the reverse of the abnormal". Mai incolo:...este foarte curajos si poate sa bata balauri. Super! Dar balaurii au cam disparut asa ca aptitudinea lui este egal cu 0.
Asadar dupa ce l-am examinat pe Fat-Frumos, stau si ma intreb de ce unele fete inca il asteapta? Pentru ca daca ar veni sa le vada cred ca ar fi un pic dezamagite de el. Mitul "Fat-Frumos" trebuie sa fie uitat si unul nou trebuie adoptat.
Pana una alta Fat-Frumos are nevoie de "an extreme makeover" ca sa fie asteptat si admirat de milioane de fete.

I'm back

so dupa o indelunga absenta am revenit. nu intrebati de ce am disparut sau de ce am revenit :)) ca motivele sunt inca obscure.
hmm de ultima de cand n am mai scris s au intamplat unele lucruri care merita sa fie amintite aici:
1. am trecut un semestru de matematica fara sa mor. trebuie notat in istoria vietii mele ca una din cele mai mari reusite ale mele. intentionam sa imi aduc examenele in romania de craciun si sa le inramez, dar am uitat :-"
oricum visul meu e sa le inramez si apoi sa i le dau cadou lui mierlus.
2. am avut un semestru I plin de evenimente si observ ca si semestru II e la fel. Pentru cei care cunosc stiu ca numai mie mi se pot intampla anumite lucruri. si va dau un foarte scurt exemplu. semestrul trecut mi-am luat un curs de arte pentru simplu motiv ca era usor si pentru ca profesorul era cel mai relaxat tip pe care il vazusem vreodata. am decis ca intre filozofie politica si matematica, arte ar fi ceva care sa ma distraga de la frustrarea pe care o creeaza celalalte. cu o luna inainte de incepere sem, un coleg, james, ma intreaba nonsalant daca iau vreun un curs de arte. zambesc, increzatoare si zic mandra de mine: "da". se uita la mine si zice: "sper ca nu iei muzica in film si video....pentru ca profesorul a murit de un infarct saptamana trecuta." sa zic ca am fost socata e prea mult. cred ca am ajuns intr-un stagiu al vietii mele unde unele lucruri nu ma mai surprind. bineinteles ca profesorul pe care vroiam sa il iau avea sa moara cu o luna inainte sa iau eu cursul lui. si evident ca noul profesor a fost cel mai mare comunist si cel mai nasol prof pe care il puteam avea dar nici asta nu ma surprinde. :)) am scapat asa ca ma delcar multumita.

in rest nimic socant.
duminica trecuta am ajuns inapoi in state. si dupa cum am mai zis "norocul" meu m-a urmarit din nou.
m am sculat un pic cam dezamagita de faptul ca vacanta mea luase sfarsit, m am imbracat si impreuna cu familia ne-am indreptat catre otopeni.
ajungem si dorim sa lasam bagajele. dar....nu aveam unde pentru ca zborul meu nu era afisat.
din dorinta de a afla informatii ( ce ideea absurda!) ne-am dus la ghiseul de informatii unde un domn cu un sictir absolut afisat pe fata ne intreaba ce dorim. ii explicam ca zborul meu nu apare pe nicaieri si asteptam o solutie. omul linistit da din cap si ne zice: "mda.... nu e afisat pentru ca a fost anulat." Pauza de soc pentru mama si pt mine. el se uita de parca ne a zis ca nu putem sa mergem la ploiesti. ne intreaba apoi un pic cam surprins ca nu am parasit spatiul din fata ghiseului lui: "altceva?" de parca ar fi fost ocupat la 6 dim cu "altceva".
dupa intrebari lungi din partea noastra si raspunsuri monosilabice din partea lui aflam ca zborul meu fusese anulat din cauza ca nu avea pasageri si ni se spune sa merge la ticketing. Cu acelasi sictiru si lene ne indica cu degetul aratator un ghiseu cu lumina stinsa.
mama il intreaba daca ne poate da un numar de telefon pentru alitalia. el zice ca nu are rost. "de ce?!" simplu: "pentru ca e duminica, doamna, si nu va raspunde nimeni."
logic si simplu :| ne trimite la un alt ghiseu unde tanti aia de acolo, cea mai acra femei pe care vi-o puteti imagina ne spune un pic cam prea iritata ca nu se poate ca dl de la informatii sa ne fi trimis la ea si daca e asa sa demonstram prin a-i spune dl-ului de acolo sa vina el personal si sa ii spuna ei direct asta. conversatia asta a luat sf cu mine spunandu-i din adancul sufeltului meu: "hai sictir".
intr-un final cineva apare la ticketing si ne da ultima solutie la romani: "n-ai bilet? din cauza noastra? cumpara altul! 246 de euro, va rog!"
refuzam frumos si mergem in cautarea unei persoane de la alitalia, desi ideea ca cineva de la ei ar fi in otopeni ne este innabusita de acelasi domn lipsit de viata care ne explica ca cei de la alitalia nu au venit azi "ca s-a anulat zborul si nu are rost". intr-un final cu ajutorul magnificei, superbei, alexandra (aplauze) am gasit un ghiseu mic, ascuns intr-un colt de unde se zarea scafarlia unei tanti. ne apropriem, ii explicam stuatia si ne spune ca da, ma poate pune pe alt zbor. se uita la numele meu si zice: " a da! am incercat sa va sunam, pe numarul asta: 203-551 4158" si se uita la mine intrebator. sub impresia ca proverbiala ultima picatura umpluse paharul ii explic ca nu aveam cum sa raspund pe numarul ala de america, daca eram in romania, si ca ar fi putut sa imi dea un email. nu a parut impresionata si mi a dat o foaie cu noul meu bilet. ai zice ca in epoca tehnologiei, lumea s-ar gandi mai intai la email si abia apoi la tel cu prea multe numere ca sa mearga in romania, si la care casuta vocala e in engleza....dar nu, nu e asa.
in fine tineam sa imi exprim frustrarea si sa exemplific inca o data ca la mine e ca la nimeni altii :))
intr-un final am ajuns cu bine in america pentru cei care se gandeau la mine si am inceput noul semestru.
sunt intr-o bucata deocamdata si intentionez sa raman asa.
am sa incerc sa scriu mai des si sa va amuz cu intamplarile vietii mele.
pana una alta adios!

Sa ne mai destindem

Iata cum pot unii sa rateze conceptul de usa automatica :))



Si cica studiaza sa devina inginer...mult succes!

Bucuresti-Cheia

Dragii mei cititori,

Pentru cei care credeau ca am disparut de pe fata blogosferei nu va ingrijorati am revent :))
In scurta mea sedere in tara mea natala am decis sa vizitez si sa petrec cat mai mult timp posibil cu familia mea. Intr-un weekend, mai precis intr-o duminica, am decis ca trebuie sa parasim Bucurestiul. Toate bune si frumoase mai putin partea in care trebuia sa ne hotaram unde exact. Eu plina de entuziasm am votat Slanic Prahova, Baia Baciului, al-treila prosop pe dreapta. Lumea a fost de acord.
Bineinteles ca fiind vorba de mine ceva imprevizibil avea sa se intample. In mijlocul verii toride din Romania in ziua in care diana vroia sa mearga la baia baciului in Romania avea sa fie furtuna. nimic nou...eu si ploaia ne intelegem...
asadar destinatia s a schimbat in Cheia. Mare greseala :))
Drumul pana acolo a fost sa zicem...anevoios...serpentine, diana cu harta (pentru cei care au citit postul cu orientare aflati ca m-am descurcat destul de bine :))) si probabil cel mai important masina noastra prinsa pe serpentine intre doua tiruri. Jur ca stateam si ma gandeam ca unul din tiruri avea sa se opreasca si sa ne ne arunce de pe drum...sau ca un sofer avea sa ne omoare la primul popas...aceste ganduri "optimiste" pe care le aveam au fost intrerupte de un claxon asurzitor si iesirea unuia dintre tiruri de pe sosea intr-o parcare. totul a fost asa rapid ca pun pariu ca insusi schumacher ar fi fost surprins.
Ajunsi la Cheia dezamagirea a fost mare. Numai si numai pensiuni si in rest nimic, un semn vechi, ruginit, din perioada lui nea nicu ne anunta ca aici era manstirea cheia. Dragutza manastirea dar dezamagitor sa mergi 2 ore juma cu masina ca sa vezi o mica bisericuta...(Doamne daca citesti postul asta nu Te supara)
am parcat si am fost sa mancam ceva la un restaurant. vai de servirea de acolo. mancarea a fost buna dar cheleneritele jalnice. in timpul mesei cum ploaia tinea sa o anunte pe diana ca nu a parasit-o a inceput marea furtuna. am plecat din cheia ingropati in apa, cu stergatoare care nu faceau fata, ca sa ajungem aproape de bucuresti si stam mai multe de 2 ore in trafic.
Frustrarile mele sunt multe dar ele nu trbuie luate in seama tot timpul :))exista totusi o parte buna a acestei calatorii...nimic nu m-a putut supara pentru ca eram cu familia mea. furtuna, cheleneritele acre, traficul si politistii din ploiesti care au decis sa ne traga pe dreapta dupa asa o excursie nu puteau sa schimbe cu nimic drumul cu mami si tati :"> *blush*
am ajuns acasa intregi si intr o bucata, un pic uzi dar fericiti.

corect din punct de vedere politic

stau si ma uit la realitatea tv la o tanti care ne povesteste despre efectele cutremurului pe litoral. Asa serioasa cum e ea, ne anunta ca telegondola nu s-a oprit din cauza cutremurului, dar ca o cabina s-a oprit pentru ca "un batran sa coboare."
Asta a fost exprimarea...zau? un batran? si de la ce varsta se considera ca esti batran? bine nu ma indoiesc ca dl cu pricina era inaintat in varsta dar ce s-a intamplat cu a fi corect din punct de vedere politic? Putea sa zica si ea: "un om de varsta a treia" sau "domn inaintat in varsta".
Daca eu eram dl despre care dna reporter a vorbit m-as fi simtit prost ca fiind "batranul care coborat din telegondola." si despre care o lume intreaga a aflat ca e mos...