I'm back

so dupa o indelunga absenta am revenit. nu intrebati de ce am disparut sau de ce am revenit :)) ca motivele sunt inca obscure.
hmm de ultima de cand n am mai scris s au intamplat unele lucruri care merita sa fie amintite aici:
1. am trecut un semestru de matematica fara sa mor. trebuie notat in istoria vietii mele ca una din cele mai mari reusite ale mele. intentionam sa imi aduc examenele in romania de craciun si sa le inramez, dar am uitat :-"
oricum visul meu e sa le inramez si apoi sa i le dau cadou lui mierlus.
2. am avut un semestru I plin de evenimente si observ ca si semestru II e la fel. Pentru cei care cunosc stiu ca numai mie mi se pot intampla anumite lucruri. si va dau un foarte scurt exemplu. semestrul trecut mi-am luat un curs de arte pentru simplu motiv ca era usor si pentru ca profesorul era cel mai relaxat tip pe care il vazusem vreodata. am decis ca intre filozofie politica si matematica, arte ar fi ceva care sa ma distraga de la frustrarea pe care o creeaza celalalte. cu o luna inainte de incepere sem, un coleg, james, ma intreaba nonsalant daca iau vreun un curs de arte. zambesc, increzatoare si zic mandra de mine: "da". se uita la mine si zice: "sper ca nu iei muzica in film si video....pentru ca profesorul a murit de un infarct saptamana trecuta." sa zic ca am fost socata e prea mult. cred ca am ajuns intr-un stagiu al vietii mele unde unele lucruri nu ma mai surprind. bineinteles ca profesorul pe care vroiam sa il iau avea sa moara cu o luna inainte sa iau eu cursul lui. si evident ca noul profesor a fost cel mai mare comunist si cel mai nasol prof pe care il puteam avea dar nici asta nu ma surprinde. :)) am scapat asa ca ma delcar multumita.

in rest nimic socant.
duminica trecuta am ajuns inapoi in state. si dupa cum am mai zis "norocul" meu m-a urmarit din nou.
m am sculat un pic cam dezamagita de faptul ca vacanta mea luase sfarsit, m am imbracat si impreuna cu familia ne-am indreptat catre otopeni.
ajungem si dorim sa lasam bagajele. dar....nu aveam unde pentru ca zborul meu nu era afisat.
din dorinta de a afla informatii ( ce ideea absurda!) ne-am dus la ghiseul de informatii unde un domn cu un sictir absolut afisat pe fata ne intreaba ce dorim. ii explicam ca zborul meu nu apare pe nicaieri si asteptam o solutie. omul linistit da din cap si ne zice: "mda.... nu e afisat pentru ca a fost anulat." Pauza de soc pentru mama si pt mine. el se uita de parca ne a zis ca nu putem sa mergem la ploiesti. ne intreaba apoi un pic cam surprins ca nu am parasit spatiul din fata ghiseului lui: "altceva?" de parca ar fi fost ocupat la 6 dim cu "altceva".
dupa intrebari lungi din partea noastra si raspunsuri monosilabice din partea lui aflam ca zborul meu fusese anulat din cauza ca nu avea pasageri si ni se spune sa merge la ticketing. Cu acelasi sictiru si lene ne indica cu degetul aratator un ghiseu cu lumina stinsa.
mama il intreaba daca ne poate da un numar de telefon pentru alitalia. el zice ca nu are rost. "de ce?!" simplu: "pentru ca e duminica, doamna, si nu va raspunde nimeni."
logic si simplu :| ne trimite la un alt ghiseu unde tanti aia de acolo, cea mai acra femei pe care vi-o puteti imagina ne spune un pic cam prea iritata ca nu se poate ca dl de la informatii sa ne fi trimis la ea si daca e asa sa demonstram prin a-i spune dl-ului de acolo sa vina el personal si sa ii spuna ei direct asta. conversatia asta a luat sf cu mine spunandu-i din adancul sufeltului meu: "hai sictir".
intr-un final cineva apare la ticketing si ne da ultima solutie la romani: "n-ai bilet? din cauza noastra? cumpara altul! 246 de euro, va rog!"
refuzam frumos si mergem in cautarea unei persoane de la alitalia, desi ideea ca cineva de la ei ar fi in otopeni ne este innabusita de acelasi domn lipsit de viata care ne explica ca cei de la alitalia nu au venit azi "ca s-a anulat zborul si nu are rost". intr-un final cu ajutorul magnificei, superbei, alexandra (aplauze) am gasit un ghiseu mic, ascuns intr-un colt de unde se zarea scafarlia unei tanti. ne apropriem, ii explicam stuatia si ne spune ca da, ma poate pune pe alt zbor. se uita la numele meu si zice: " a da! am incercat sa va sunam, pe numarul asta: 203-551 4158" si se uita la mine intrebator. sub impresia ca proverbiala ultima picatura umpluse paharul ii explic ca nu aveam cum sa raspund pe numarul ala de america, daca eram in romania, si ca ar fi putut sa imi dea un email. nu a parut impresionata si mi a dat o foaie cu noul meu bilet. ai zice ca in epoca tehnologiei, lumea s-ar gandi mai intai la email si abia apoi la tel cu prea multe numere ca sa mearga in romania, si la care casuta vocala e in engleza....dar nu, nu e asa.
in fine tineam sa imi exprim frustrarea si sa exemplific inca o data ca la mine e ca la nimeni altii :))
intr-un final am ajuns cu bine in america pentru cei care se gandeau la mine si am inceput noul semestru.
sunt intr-o bucata deocamdata si intentionez sa raman asa.
am sa incerc sa scriu mai des si sa va amuz cu intamplarile vietii mele.
pana una alta adios!

Sa ne mai destindem

Iata cum pot unii sa rateze conceptul de usa automatica :))



Si cica studiaza sa devina inginer...mult succes!

Bucuresti-Cheia

Dragii mei cititori,

Pentru cei care credeau ca am disparut de pe fata blogosferei nu va ingrijorati am revent :))
In scurta mea sedere in tara mea natala am decis sa vizitez si sa petrec cat mai mult timp posibil cu familia mea. Intr-un weekend, mai precis intr-o duminica, am decis ca trebuie sa parasim Bucurestiul. Toate bune si frumoase mai putin partea in care trebuia sa ne hotaram unde exact. Eu plina de entuziasm am votat Slanic Prahova, Baia Baciului, al-treila prosop pe dreapta. Lumea a fost de acord.
Bineinteles ca fiind vorba de mine ceva imprevizibil avea sa se intample. In mijlocul verii toride din Romania in ziua in care diana vroia sa mearga la baia baciului in Romania avea sa fie furtuna. nimic nou...eu si ploaia ne intelegem...
asadar destinatia s a schimbat in Cheia. Mare greseala :))
Drumul pana acolo a fost sa zicem...anevoios...serpentine, diana cu harta (pentru cei care au citit postul cu orientare aflati ca m-am descurcat destul de bine :))) si probabil cel mai important masina noastra prinsa pe serpentine intre doua tiruri. Jur ca stateam si ma gandeam ca unul din tiruri avea sa se opreasca si sa ne ne arunce de pe drum...sau ca un sofer avea sa ne omoare la primul popas...aceste ganduri "optimiste" pe care le aveam au fost intrerupte de un claxon asurzitor si iesirea unuia dintre tiruri de pe sosea intr-o parcare. totul a fost asa rapid ca pun pariu ca insusi schumacher ar fi fost surprins.
Ajunsi la Cheia dezamagirea a fost mare. Numai si numai pensiuni si in rest nimic, un semn vechi, ruginit, din perioada lui nea nicu ne anunta ca aici era manstirea cheia. Dragutza manastirea dar dezamagitor sa mergi 2 ore juma cu masina ca sa vezi o mica bisericuta...(Doamne daca citesti postul asta nu Te supara)
am parcat si am fost sa mancam ceva la un restaurant. vai de servirea de acolo. mancarea a fost buna dar cheleneritele jalnice. in timpul mesei cum ploaia tinea sa o anunte pe diana ca nu a parasit-o a inceput marea furtuna. am plecat din cheia ingropati in apa, cu stergatoare care nu faceau fata, ca sa ajungem aproape de bucuresti si stam mai multe de 2 ore in trafic.
Frustrarile mele sunt multe dar ele nu trbuie luate in seama tot timpul :))exista totusi o parte buna a acestei calatorii...nimic nu m-a putut supara pentru ca eram cu familia mea. furtuna, cheleneritele acre, traficul si politistii din ploiesti care au decis sa ne traga pe dreapta dupa asa o excursie nu puteau sa schimbe cu nimic drumul cu mami si tati :"> *blush*
am ajuns acasa intregi si intr o bucata, un pic uzi dar fericiti.

corect din punct de vedere politic

stau si ma uit la realitatea tv la o tanti care ne povesteste despre efectele cutremurului pe litoral. Asa serioasa cum e ea, ne anunta ca telegondola nu s-a oprit din cauza cutremurului, dar ca o cabina s-a oprit pentru ca "un batran sa coboare."
Asta a fost exprimarea...zau? un batran? si de la ce varsta se considera ca esti batran? bine nu ma indoiesc ca dl cu pricina era inaintat in varsta dar ce s-a intamplat cu a fi corect din punct de vedere politic? Putea sa zica si ea: "un om de varsta a treia" sau "domn inaintat in varsta".
Daca eu eram dl despre care dna reporter a vorbit m-as fi simtit prost ca fiind "batranul care coborat din telegondola." si despre care o lume intreaga a aflat ca e mos...

de la 2 iulie incoa...

Am fost atat de entuziasmata de venirea acasa si de revederea celor dragi ca marturisesc ca am uitat complet de blog...
Am ajuns in Bucuresti pe 2 iulie intr-o bucata.
Cu avionul a fost amuzant ( ca doar e vorba de mine) dar nu foarte amuzant incat sa merite sa fie povestit in intregime. Mi-am amintit cum e sa fii cu romanii intr-un mijloc de transport. Si nu o zic pentru ca as fi dezvoltat genul de fita care m-ar face sa mi dau ochii peste cap si sa zic: "vai aici la voi in romania e naspa/oribil". Sunt romanca si sincer chiar mi-a fost dor sa il aud pe un tip la 20 de ani in JFK zicandu-i altuia: "baaaaaah da prost esti, starbucksu' e aici!". :))
Poate totusi un pic mai putin amuzant a fost decolarea de la NY. Dupa ce stewardesele au anuntat de cel putin 15 ori ca tb sa luam loc pt decolare, fara nici un efect, s-a auzit si o alta voce, de data asta masculina: "Buna ziua! Va vorbeste capitanul...dupa cum ati mai auzit trebuie sa decolam asa ca va rog sa va asezti. Multumesc!"
Ce a fost amuzant e ca un tip de langa mine la vreo 5 minute dupa anunt s-a uitat la mine si cik: "a gata? decolam deja?"
Am ras cu pofta si m-am gandit ca abia astept sa ajung aksa.
Ce nu a fost placut mai deloc...hmmm cel mai probabil faptul ca ultima jumatate de ora a calatoriei a decurs asa:
"Doamnelor si domnilor in 30 de minute vom aterizat in Bucuresti. Va rugam sa nu va ridicati de pe scaune, chiar daca lumina ce semnalizeaza punerea centurilor de siguranta se stinge. Deoarece venim dintr-o tara unde exista gripa porcina, o echipa medicala va urca la bord sa ia declaratiile dv. si sa va examineze"
Mesajul a fost repetat la fiekre 5 minute...si evident acest lucru nu a afectat cu nimic pe nici unul din pasagerii de la bord. In momentul in care am aterizat majoritatea s-au ridicat sa isi ia bagajele. Intr-un final a urcat si echipa medicala la bord.
Aceasta mirifica echipa medicala era formata dintr-o tipa la vreo 35 de ani si un tip tinerel. El prelua declaratiile iar ea repeta fiecarui pasager:
"Buna dimineata, bine ati venit in romania. Febra? Nu? Aveti ochisorii rosii...dar ati stat si sub aerul conditionat atatea ore si nu ati dormit bine. Bine...o zi placuta!" si apoi de la capat: "Buna dimineata, bine ati venit..."
Ca sa nu mai zic ca drumul acestei doctorite era plin de obstacole reprezentate de romanii care injurau si isi luau bagajele.
Eu nedormita de 26 de ore ma uitam la echipa medicala si ma gandeam care e rostul? zau asa...presupunand ca cineva ar fi avut gripa porcina nu ar fi avut mai mult sens sa ne controleze inainte sa plecam din new york si nu dupa 10 ore de stat cu alti 200 de pasageri pe care i-am fi infectat? parerea mea...
macar ei erau echipati: cu manusi, masti, botosei tot ce tb...mi-au adus aminte nazisti...zau ca aratu de parca urmau sa ne gazeze...da asta prob ca era rezultatul imaginatiei mele obosite.
Oricum in timp ce doctorita inainta incet, ajunge la un domn mai plinut cu dubla cetatenie evidentiata prin tinerea lui cu multa mandrie a 2 pasapoarte. Ajunge madam doctorita la el...eu imi blestemam zilele si doream sa ma ridic si sa ajung acasa cand el ce se gandeste?
"buna dim....bla bla...ce faceti dl? toate bune? febra? nu? bine...sa aveti o zi placuta" si da sa plece cand dl cu dubla cetatenie face o "gluma" prefecandu-se ca tuseste.
si in secunda urmatoare exact ca in filme capetele tuturor se intorc catre el la unison facand un zgomot neplacut. El rade si doctorita zambeste zicand ca dl are chef de glume. Eu as fi adaugat ca gluma lui nu a prins dar in fine...
cam asta a fost aventura cu avionul.
de cand am ajuns m-am plimbat de la rude la prieteni si de la prieteni la rude. M-am simtit foarte bine si desi caldura e insuportabila, apreciezi altfel bucurestiul dupa ce ti-a lipsit 6 luni. tin minte ca alexandra conducea si era trafic asa ca un sofer s-a decis sa injure si alexandra a vrut sa inchida geamul dar eu nu am lasat-o...nu mai auzisem demult injuraturi spuse cu sete in romana :))
in rest nimic nou si exciting...pentru cei care au citit posturile mele anterioare am promis ca spun cum m-am schimbat...adica cum cred cei dragi mie ca m-am schimbat.
Iata schimbarile:
-sunt mai inalta (nuj cum dar aparent e posibil)
-sunt mai serioasa
-vorbesc mai putin (mama nu e de acord...dar na :)) )
ma rog nu stiu mai investighez si va anunt.
stiu sigur ca mai sunt lucruri de spus da nu mi vin mie acum pentru ca pe fundal se aude motherwell si steaua si e greu sa t concentrezi :))
cum imi amintesc va mai spun.
Apropo...am vazut o reclama noua la perwoll (o veche frustrare a mea despre care puteti citi aici )...ai fi zis ca cineva s-ar fi sesizat ca nu e posibil sa te plimbi in oras/club cu perwollul in geanta...dar nu...in fine speranta moare ultima