Codename: USA

iarna sau nu?

2010-02-02T08:17:00.002-05:00

Azi e groundhog day! Adica ce inseamna asta? Inseamna ca iese un animal din gaura lui si toata lumea asteapta sa vada daca isi vede umbra cand iese. Legenda zice ca daca isi vede umbra si se sperie mai avem 6 saptamani de iarna. Daca nu si-o vede mai avem doar 2 saptamani.
Lumea nu pare asa entuziasmata ca anul trecut. Nimeni nu a mentionat nimic.
Eu sunt cat se poate de entuzismata, astept sa ne zica daca imi mai ingheata sufletul pana la facultate sau nu.
Si animalul asta...nu stie ca e foarte greu sa dormi pe tine in drum spre facultate, pe ger. Tu incerci sa inchizi ochii dar frigul ti-a uscat retina si este practic imposibil. S-a gasit el fix sa isi vada umbra si sa se sperie. Traim intr-o lume cinica...sa se prefaca si el ca restul lumii ca nu a vazut nimic si sa isi continue viata.

Later edit: Al naibii animal....si-a vazut umbra....inca 6 saptamani de ger :(

Tehnologia bat-o vina

2010-01-31T23:34:00.003-05:00

Azi toata ziua m-am luptat cu tehnologia. In principal cu emailul meu de la facultate. Pt un motiv anume Outlook-ul nu prea m-a iubit azi. A trebuit sa sun la help desk si sa ii explic uneia care a raspuns ca Outlook s-a despartit de mine. Dupa o scurta conversatie, ma intreba numele. Tot timpul ma distrez cand tb sa mi zic numele. In romania tin minte ca in clasele 5-8 cand aveam profesori noi, toata lumea se amuza cand trebuiau sa imi citesca numele. Tin minte si acum: "shhhhh ca ajunge la diana, sa vezi ca nu poate sa il citeasca...". profesorii primeau puncte pt profesionalism in functie de cum imi citeau numele.. Dar revenind...am renuntat sa ii mai corectez pe americani. Ei zic cum pot si eu zic ca da asa e pentru ca oricum cursul viitor il zic altfel:))
in fine, ii zic tipei de la telefon ca ma cheama Diana si numele de familie nu mi-l zic niciodata. Spun Diana si apoi C-H-I-S-I-S :)) Azi ca niciodata dupa ce ca eram un pic ingrijorata pentru ca emailul meu nu ma mai iubea, tipa ma opreste si zice: "Could you repeat that please?" Ete ce sa vezi, ii repet si astept sa zica ceva, dupa care se aude vocea ei: "Could you spell that again, slower?" hahha hai ca asta nu am mai fost intrebata :)) dupa ce ii repet imi explica ca mi-a resetat emailul si ca e bine acuma
Incerc ...si tot nu merge :( am decis ca nu ma mai iubeste asa ca am renuntat. Acu vreo 15 min inainte sa ma culc, am incercat inca o data. MERGE!!!! Si ca supriza ca nu a vorbit cu mine mi-a aratat un email de la profa mea de maine de la primul curs, care anuleaza cursu!!!
asadar, draga email te iert si...si eu te iubesc :"> <3!

:D

2010-01-26T09:34:00.002-05:00

da de ce?

2010-01-25T08:08:00.001-05:00

Am si eu o nelamurire. De ce? Dar de ce lunea trebuie sa fie urata? Nu ma refer la faptul ca tb sa ma duc la scoala sau altcv...dar de ce de fiecare data cand te trezesti luni dimineata si te gandesti: "offf nu mi vine sa cred ca e luni..." trebuie sa ploua sau sa ninga sau sa fie vreun eveniment care sa amplifice sentimentul de nefericire pe care deja il ai?
E vreun plan machiavelic? Fortele divine se gandesc: "mama iara e luni ce nasol...hai sa le trimitem o ploaie si niste ger ca sa inceapa saptamana bine >:)"
Pe bune semestrul trecut nu aveam cursuri lunea si niciodata martea nu a fost o zi de rahat. E pur si simplu lunea? Cand s-au impartit zilele, lunea a primit ploaie si ger?

Ultima mare romantica

2010-01-23T14:35:00.004-05:00

Cei care ma cunosc stiu despre mine ca am credinta in iubirea imposibila, ca in marile romane de dragoste, si ca sunt mare fan Mihai Eminescu. Nu in mod special fan poezia lui, cat fan al principiilor lui de viata si a vietii lui in general. In acest scop am citit recent o carte despre cele 2 mari iubiri ale lui: Mite Kremnitz si Veronica Micle. Nu stiu cat de adevarat e ce scrie in carte dar e o lectura placuta pentru un fan Mihai Eminescu. Ideea lui despre iubire se aseamana cu a mea oarecum si este cel mai bine exemplificata de urmatorul citat.
"...ce faci in fata femeii pe care o iubesti?
...Ingalbenesc, rosesc, imi pierd cumpatul; departe de ea ma zbucium: e prea frumoasa si eu prea urit; e prea sus si eu prea jos ; e prea tanara si eu prea batran; imi creez mereu dificultati: e prea bogata, e prea cinstita, isi iubeste prea mult barbatul, nu pot calca legile prieteniei; intr-un cuvant, scrupule morale, cazuri de constiinta. Ma pun sa-i scriu, rup scrisorile--daca ajung in maini streine? Sufar de insomnie; imi pierd noptile facand poezii; deger prin fata ferestrelor...ma indoiesc, interpretez fiecare gest, imi zic: acum e momentul si apoi amin, nadajduiesc si deznadajduiesc...in timpul asta, satula de atata asteptare si sovairi, doamna visurilor mele se arunca poate, in bratele unui ofitier de rosiori, care nu-face poezii, nu suspina, nu degera pe la ferestre, nu se indoieste de sine..."-"Mite si Balauca"
Ca si mine Eminescu crede intr-un ideal, un gen de Fat-Frumos angelic pe care nu l-a gasit toata viata dar in care a sperat.
De ce am adus aminte de Eminescu? pentru ca recent la unul din cursuri cineva a adus aminte de dragostea in increat. Cum jumatate din americani erau bulversati de ideea dragoste in increat, ca fiind altcv decat o relatie fara sex, eu am incercat sa aduc un pic de lumina asuupra subiectului, explicandu-le ca in trecut cand lumea era romantica si mai putin cinica, oamenii experimentau anumite emotii puternice date de privirea persoanei iubite, de nesiguranta dragostei reciproce. Bucuria aceea care ti-o creeaza un simplu zambet de la persoana pe care o placi dar cu care nu ai schimbat mai mult de 4 replici toata viata te putea aduce pe culmile fericirii...
Nu am avut prea mare succes cu audienta aia asa ca am renuntat. Insa recent in timp ce glumeam cu o prietena despre conceptul Fat-Frumos, ea a zambit si a zis ca mai exista baietii asa.
Si m-am gandit daca asa ceva e posibil. Iata si concluzia:
Este cam absurd sa astepti un barbat cu bucle blonde, calare pe un cal alb sa vina sa te salveze si sa te faca sa te indragostesti orbeste de el.
plus numele e cam absurd: Fat-Frumos...suna ca un id pt chat prost ales...Pretty Boy. Sa fim realisti, daca Fat-Frumos s-ar transporta din povestile lui Eminescu in secolul nostru nu ar avea nici o sansa.
de ce?
simplu...
1. Nimeni nu mai merge pe cal. Decat daca esti carabinier in Italia si nici atunci nu e ceva spectaculos. E cam greu sa salvezi o fata fugind pe cal. Adica un cal putere? Ar avea mai multe sanse cu o Dacia.
2. Blond, brunet sau saten nu prea conteaza in societatea de azi...important e sa ai tupeu, bani, caracter, inteligenta (depinde de la fata la fata)
3. Sa zicem ca te indragostesti de el si incepeti o relatia...cum comunicati? el iti scrie cu pana pe pergament cum ca "in fata ta frumusetea lunii paleste" si tu ii raspunzi prin SMS: " *blush* :"> msms"?
4. Fat-Frumos nu e pregatit pentru piata muncii. Adica ce pregatire are el? sa vedem. Il cheama Fat-Frumos, ceea ce inseamna ca e cel mai frumos fat de prin zona. Posibile cariere? Fotomodel. Creste intr-un an cat altii in 10, ceea ce il face sa fie tinta glumelor celorlati pentru ca imbatraneste mai repede decat ar trebuie. Posibile Cariere? Fotomodel cade si singura posibilitate e sa joace in partea a doua din "the curious case of benjamin button: the reverse of the abnormal". Mai incolo:...este foarte curajos si poate sa bata balauri. Super! Dar balaurii au cam disparut asa ca aptitudinea lui este egal cu 0.
Asadar dupa ce l-am examinat pe Fat-Frumos, stau si ma intreb de ce unele fete inca il asteapta? Pentru ca daca ar veni sa le vada cred ca ar fi un pic dezamagite de el. Mitul "Fat-Frumos" trebuie sa fie uitat si unul nou trebuie adoptat.
Pana una alta Fat-Frumos are nevoie de "an extreme makeover" ca sa fie asteptat si admirat de milioane de fete.

I'm back

2010-01-23T13:38:00.003-05:00

so dupa o indelunga absenta am revenit. nu intrebati de ce am disparut sau de ce am revenit :)) ca motivele sunt inca obscure.
hmm de ultima de cand n am mai scris s au intamplat unele lucruri care merita sa fie amintite aici:
1. am trecut un semestru de matematica fara sa mor. trebuie notat in istoria vietii mele ca una din cele mai mari reusite ale mele. intentionam sa imi aduc examenele in romania de craciun si sa le inramez, dar am uitat :-"
oricum visul meu e sa le inramez si apoi sa i le dau cadou lui mierlus.
2. am avut un semestru I plin de evenimente si observ ca si semestru II e la fel. Pentru cei care cunosc stiu ca numai mie mi se pot intampla anumite lucruri. si va dau un foarte scurt exemplu. semestrul trecut mi-am luat un curs de arte pentru simplu motiv ca era usor si pentru ca profesorul era cel mai relaxat tip pe care il vazusem vreodata. am decis ca intre filozofie politica si matematica, arte ar fi ceva care sa ma distraga de la frustrarea pe care o creeaza celalalte. cu o luna inainte de incepere sem, un coleg, james, ma intreaba nonsalant daca iau vreun un curs de arte. zambesc, increzatoare si zic mandra de mine: "da". se uita la mine si zice: "sper ca nu iei muzica in film si video....pentru ca profesorul a murit de un infarct saptamana trecuta." sa zic ca am fost socata e prea mult. cred ca am ajuns intr-un stagiu al vietii mele unde unele lucruri nu ma mai surprind. bineinteles ca profesorul pe care vroiam sa il iau avea sa moara cu o luna inainte sa iau eu cursul lui. si evident ca noul profesor a fost cel mai mare comunist si cel mai nasol prof pe care il puteam avea dar nici asta nu ma surprinde. :)) am scapat asa ca ma delcar multumita.

in rest nimic socant.
duminica trecuta am ajuns inapoi in state. si dupa cum am mai zis "norocul" meu m-a urmarit din nou.
m am sculat un pic cam dezamagita de faptul ca vacanta mea luase sfarsit, m am imbracat si impreuna cu familia ne-am indreptat catre otopeni.
ajungem si dorim sa lasam bagajele. dar....nu aveam unde pentru ca zborul meu nu era afisat.
din dorinta de a afla informatii ( ce ideea absurda!) ne-am dus la ghiseul de informatii unde un domn cu un sictir absolut afisat pe fata ne intreaba ce dorim. ii explicam ca zborul meu nu apare pe nicaieri si asteptam o solutie. omul linistit da din cap si ne zice: "mda.... nu e afisat pentru ca a fost anulat." Pauza de soc pentru mama si pt mine. el se uita de parca ne a zis ca nu putem sa mergem la ploiesti. ne intreaba apoi un pic cam surprins ca nu am parasit spatiul din fata ghiseului lui: "altceva?" de parca ar fi fost ocupat la 6 dim cu "altceva".
dupa intrebari lungi din partea noastra si raspunsuri monosilabice din partea lui aflam ca zborul meu fusese anulat din cauza ca nu avea pasageri si ni se spune sa merge la ticketing. Cu acelasi sictiru si lene ne indica cu degetul aratator un ghiseu cu lumina stinsa.
mama il intreaba daca ne poate da un numar de telefon pentru alitalia. el zice ca nu are rost. "de ce?!" simplu: "pentru ca e duminica, doamna, si nu va raspunde nimeni."
logic si simplu :| ne trimite la un alt ghiseu unde tanti aia de acolo, cea mai acra femei pe care vi-o puteti imagina ne spune un pic cam prea iritata ca nu se poate ca dl de la informatii sa ne fi trimis la ea si daca e asa sa demonstram prin a-i spune dl-ului de acolo sa vina el personal si sa ii spuna ei direct asta. conversatia asta a luat sf cu mine spunandu-i din adancul sufeltului meu: "hai sictir".
intr-un final cineva apare la ticketing si ne da ultima solutie la romani: "n-ai bilet? din cauza noastra? cumpara altul! 246 de euro, va rog!"
refuzam frumos si mergem in cautarea unei persoane de la alitalia, desi ideea ca cineva de la ei ar fi in otopeni ne este innabusita de acelasi domn lipsit de viata care ne explica ca cei de la alitalia nu au venit azi "ca s-a anulat zborul si nu are rost". intr-un final cu ajutorul magnificei, superbei, alexandra (aplauze) am gasit un ghiseu mic, ascuns intr-un colt de unde se zarea scafarlia unei tanti. ne apropriem, ii explicam stuatia si ne spune ca da, ma poate pune pe alt zbor. se uita la numele meu si zice: " a da! am incercat sa va sunam, pe numarul asta: 203-551 4158" si se uita la mine intrebator. sub impresia ca proverbiala ultima picatura umpluse paharul ii explic ca nu aveam cum sa raspund pe numarul ala de america, daca eram in romania, si ca ar fi putut sa imi dea un email. nu a parut impresionata si mi a dat o foaie cu noul meu bilet. ai zice ca in epoca tehnologiei, lumea s-ar gandi mai intai la email si abia apoi la tel cu prea multe numere ca sa mearga in romania, si la care casuta vocala e in engleza....dar nu, nu e asa.
in fine tineam sa imi exprim frustrarea si sa exemplific inca o data ca la mine e ca la nimeni altii :))
intr-un final am ajuns cu bine in america pentru cei care se gandeau la mine si am inceput noul semestru.
sunt intr-o bucata deocamdata si intentionez sa raman asa.
am sa incerc sa scriu mai des si sa va amuz cu intamplarile vietii mele.
pana una alta adios!

Sa ne mai destindem

2009-08-26T20:25:00.004-04:00

Iata cum pot unii sa rateze conceptul de usa automatica :))

Si cica studiaza sa devina inginer...mult succes!

Bucuresti-Cheia

2009-08-18T07:28:00.004-04:00

Dragii mei cititori,

Pentru cei care credeau ca am disparut de pe fata blogosferei nu va ingrijorati am revent :))
In scurta mea sedere in tara mea natala am decis sa vizitez si sa petrec cat mai mult timp posibil cu familia mea. Intr-un weekend, mai precis intr-o duminica, am decis ca trebuie sa parasim Bucurestiul. Toate bune si frumoase mai putin partea in care trebuia sa ne hotaram unde exact. Eu plina de entuziasm am votat Slanic Prahova, Baia Baciului, al-treila prosop pe dreapta. Lumea a fost de acord.
Bineinteles ca fiind vorba de mine ceva imprevizibil avea sa se intample. In mijlocul verii toride din Romania in ziua in care diana vroia sa mearga la baia baciului in Romania avea sa fie furtuna. nimic nou...eu si ploaia ne intelegem...
asadar destinatia s a schimbat in Cheia. Mare greseala :))
Drumul pana acolo a fost sa zicem...anevoios...serpentine, diana cu harta (pentru cei care au citit postul cu orientare aflati ca m-am descurcat destul de bine :))) si probabil cel mai important masina noastra prinsa pe serpentine intre doua tiruri. Jur ca stateam si ma gandeam ca unul din tiruri avea sa se opreasca si sa ne ne arunce de pe drum...sau ca un sofer avea sa ne omoare la primul popas...aceste ganduri "optimiste" pe care le aveam au fost intrerupte de un claxon asurzitor si iesirea unuia dintre tiruri de pe sosea intr-o parcare. totul a fost asa rapid ca pun pariu ca insusi schumacher ar fi fost surprins.
Ajunsi la Cheia dezamagirea a fost mare. Numai si numai pensiuni si in rest nimic, un semn vechi, ruginit, din perioada lui nea nicu ne anunta ca aici era manstirea cheia. Dragutza manastirea dar dezamagitor sa mergi 2 ore juma cu masina ca sa vezi o mica bisericuta...(Doamne daca citesti postul asta nu Te supara)
am parcat si am fost sa mancam ceva la un restaurant. vai de servirea de acolo. mancarea a fost buna dar cheleneritele jalnice. in timpul mesei cum ploaia tinea sa o anunte pe diana ca nu a parasit-o a inceput marea furtuna. am plecat din cheia ingropati in apa, cu stergatoare care nu faceau fata, ca sa ajungem aproape de bucuresti si stam mai multe de 2 ore in trafic.
Frustrarile mele sunt multe dar ele nu trbuie luate in seama tot timpul :))exista totusi o parte buna a acestei calatorii...nimic nu m-a putut supara pentru ca eram cu familia mea. furtuna, cheleneritele acre, traficul si politistii din ploiesti care au decis sa ne traga pe dreapta dupa asa o excursie nu puteau sa schimbe cu nimic drumul cu mami si tati :"> *blush*
am ajuns acasa intregi si intr o bucata, un pic uzi dar fericiti.

corect din punct de vedere politic

2009-08-05T06:02:00.003-04:00

stau si ma uit la realitatea tv la o tanti care ne povesteste despre efectele cutremurului pe litoral. Asa serioasa cum e ea, ne anunta ca telegondola nu s-a oprit din cauza cutremurului, dar ca o cabina s-a oprit pentru ca "un batran sa coboare."
Asta a fost exprimarea...zau? un batran? si de la ce varsta se considera ca esti batran? bine nu ma indoiesc ca dl cu pricina era inaintat in varsta dar ce s-a intamplat cu a fi corect din punct de vedere politic? Putea sa zica si ea: "un om de varsta a treia" sau "domn inaintat in varsta".
Daca eu eram dl despre care dna reporter a vorbit m-as fi simtit prost ca fiind "batranul care coborat din telegondola." si despre care o lume intreaga a aflat ca e mos...

de la 2 iulie incoa...

2009-07-30T14:22:00.004-04:00

Am fost atat de entuziasmata de venirea acasa si de revederea celor dragi ca marturisesc ca am uitat complet de blog...
Am ajuns in Bucuresti pe 2 iulie intr-o bucata.
Cu avionul a fost amuzant ( ca doar e vorba de mine) dar nu foarte amuzant incat sa merite sa fie povestit in intregime. Mi-am amintit cum e sa fii cu romanii intr-un mijloc de transport. Si nu o zic pentru ca as fi dezvoltat genul de fita care m-ar face sa mi dau ochii peste cap si sa zic: "vai aici la voi in romania e naspa/oribil". Sunt romanca si sincer chiar mi-a fost dor sa il aud pe un tip la 20 de ani in JFK zicandu-i altuia: "baaaaaah da prost esti, starbucksu' e aici!". :))
Poate totusi un pic mai putin amuzant a fost decolarea de la NY. Dupa ce stewardesele au anuntat de cel putin 15 ori ca tb sa luam loc pt decolare, fara nici un efect, s-a auzit si o alta voce, de data asta masculina: "Buna ziua! Va vorbeste capitanul...dupa cum ati mai auzit trebuie sa decolam asa ca va rog sa va asezti. Multumesc!"
Ce a fost amuzant e ca un tip de langa mine la vreo 5 minute dupa anunt s-a uitat la mine si cik: "a gata? decolam deja?"
Am ras cu pofta si m-am gandit ca abia astept sa ajung aksa.
Ce nu a fost placut mai deloc...hmmm cel mai probabil faptul ca ultima jumatate de ora a calatoriei a decurs asa:
"Doamnelor si domnilor in 30 de minute vom aterizat in Bucuresti. Va rugam sa nu va ridicati de pe scaune, chiar daca lumina ce semnalizeaza punerea centurilor de siguranta se stinge. Deoarece venim dintr-o tara unde exista gripa porcina, o echipa medicala va urca la bord sa ia declaratiile dv. si sa va examineze"
Mesajul a fost repetat la fiekre 5 minute...si evident acest lucru nu a afectat cu nimic pe nici unul din pasagerii de la bord. In momentul in care am aterizat majoritatea s-au ridicat sa isi ia bagajele. Intr-un final a urcat si echipa medicala la bord.
Aceasta mirifica echipa medicala era formata dintr-o tipa la vreo 35 de ani si un tip tinerel. El prelua declaratiile iar ea repeta fiecarui pasager:
"Buna dimineata, bine ati venit in romania. Febra? Nu? Aveti ochisorii rosii...dar ati stat si sub aerul conditionat atatea ore si nu ati dormit bine. Bine...o zi placuta!" si apoi de la capat: "Buna dimineata, bine ati venit..."
Ca sa nu mai zic ca drumul acestei doctorite era plin de obstacole reprezentate de romanii care injurau si isi luau bagajele.
Eu nedormita de 26 de ore ma uitam la echipa medicala si ma gandeam care e rostul? zau asa...presupunand ca cineva ar fi avut gripa porcina nu ar fi avut mai mult sens sa ne controleze inainte sa plecam din new york si nu dupa 10 ore de stat cu alti 200 de pasageri pe care i-am fi infectat? parerea mea...
macar ei erau echipati: cu manusi, masti, botosei tot ce tb...mi-au adus aminte nazisti...zau ca aratu de parca urmau sa ne gazeze...da asta prob ca era rezultatul imaginatiei mele obosite.
Oricum in timp ce doctorita inainta incet, ajunge la un domn mai plinut cu dubla cetatenie evidentiata prin tinerea lui cu multa mandrie a 2 pasapoarte. Ajunge madam doctorita la el...eu imi blestemam zilele si doream sa ma ridic si sa ajung acasa cand el ce se gandeste?
"buna dim....bla bla...ce faceti dl? toate bune? febra? nu? bine...sa aveti o zi placuta" si da sa plece cand dl cu dubla cetatenie face o "gluma" prefecandu-se ca tuseste.
si in secunda urmatoare exact ca in filme capetele tuturor se intorc catre el la unison facand un zgomot neplacut. El rade si doctorita zambeste zicand ca dl are chef de glume. Eu as fi adaugat ca gluma lui nu a prins dar in fine...
cam asta a fost aventura cu avionul.
de cand am ajuns m-am plimbat de la rude la prieteni si de la prieteni la rude. M-am simtit foarte bine si desi caldura e insuportabila, apreciezi altfel bucurestiul dupa ce ti-a lipsit 6 luni. tin minte ca alexandra conducea si era trafic asa ca un sofer s-a decis sa injure si alexandra a vrut sa inchida geamul dar eu nu am lasat-o...nu mai auzisem demult injuraturi spuse cu sete in romana :))
in rest nimic nou si exciting...pentru cei care au citit posturile mele anterioare am promis ca spun cum m-am schimbat...adica cum cred cei dragi mie ca m-am schimbat.
Iata schimbarile:
-sunt mai inalta (nuj cum dar aparent e posibil)
-sunt mai serioasa
-vorbesc mai putin (mama nu e de acord...dar na :)) )
ma rog nu stiu mai investighez si va anunt.
stiu sigur ca mai sunt lucruri de spus da nu mi vin mie acum pentru ca pe fundal se aude motherwell si steaua si e greu sa t concentrezi :))
cum imi amintesc va mai spun.
Apropo...am vazut o reclama noua la perwoll (o veche frustrare a mea despre care puteti citi aici )...ai fi zis ca cineva s-ar fi sesizat ca nu e posibil sa te plimbi in oras/club cu perwollul in geanta...dar nu...in fine speranta moare ultima

Stereotipuri sau rasism?

2009-06-15T23:50:00.008-04:00

Ieri am fost la Biserica Ortodoxa Romana la un picnic in "familie", ziceau afisele lipite pe usa bisericii. Si in timp ce lumea se agita pe langa mici, frigarui, sarmale si fasole ( da stiu si eu am fost surprinsa de intreg conceptul gratar--sarmale, da ma rog nu comentez)eu am stat si am observat ce se intampla in jur.
In timp ce romanul a format o coaaaaada luuunga la mici (pentru ca doar suntem experti la cozi)in fata mea la o masa, doua femei in varsta vorbeau:
"Ai vazut draga aia a lui Albulescu (numele in acest post sunt pur fictionale) a venit... Tz tz tz" si dadeau amandoua din cap dezaprobator.
In timp ce eu incercam sa gasesc un motiv pentru care cuiva ar trebui sa ii fie rusine ca vine in Casa Domnnului, ele au elucidat misterul.
"Saraca de ea, a muncit o viata intreaga si baiatul ei a luat o portoricana."
Ma scarpin la ochi si in urechi si ma uit la ele dar ele continua sa ma surprinda:
"Eh asta e draga, bine ca nu a luat ca ala a lui Popescu o neagra sau mai stiu eu o mexicana si n-a facut inca copii cu ea."
In timp ce eu decideam daca sa ingrijorez de lipsa unora de toleranta sau sa ma amuz, la o alta masa aceiasi conversatie:
"...da mah ala a luat una din... cum naiba ii zice...Peru asa...o peruanca si aia l-a uscat de bani, da pe urma i-a venit mintea la cap si a lasat-o"
"e si ce daca mah, ce alea din Peru nu sunt tot femei?"
"Ba da....sigur, corect nimeni nu e perfect"
"Da asa e"
Apoi discutia a luat ruta tolerantei superficiale si au ajuns la un acord: fiecare padure are uscaturile ei si ca nu trebuie sa fim rai. Involuntar eram atrasa de logica lor, de la toleranta superficiala am ajuns la:
"da...ma rog...daca ei vor sa se casatoreasca cu alte nationalitati nu ai ce sa le faci..." si in tonul vocii lor s-a simtit un mare regret.
Intr-un fel ii inteleg, vor pe cineva care sa vorbeasca limba lor, sa fie la fel ca ei si sa simta ca ii cunosc, mai ales intr-o lume straina cum e America. E aceiasi problema pe care o au machedonii cu romanii si romanii cu rromi si tot asa. Nu stim cum e persoana dar pur si simplu nu o vrem, pentru ca nu e la fel ca noi. Cu gandul asta m-am intors la o alta masa unde se vorbea despre femeile din Puerto Rico ca fiind mai escroace decat alea din Mexic.
Cel mai probabil ca pana la sfarsitul facultatii o sa reusesc sa am un mod de a clasifica femeile vorbtoare de limba spaniola pe o scara a escrocheriei... pana atunci imi vor petrece timpul fiind socata.

Ca un facut

2009-06-09T09:31:00.004-04:00

Unele lucruri despre mine se schimba ca urmare a cresterii mele ca om pe aceasta planeta minunata. Dar aparent altele nu...pentru cei cativa care au citit un post mai vechi despre puterile mele supernaturale vreau sa va spun ca incep sa ma gandesc daca nu cumva sunt blestemata. Nu in sensul de "prafu sa se aleaga de mine" sau "sa dea Domnul sa-mi cada mana stanga" ci in sensul ca ma simt ca un personaj din Familia Adams. Nu stiu daca va uitati cand erati mici, dar era un personaj care avea deasupra lui un nor si tot timpul ploua, chiar daca afara era frumos pe el il ploua.
Ma simt ca personajul asta de fiecare data cand ma duc in New York City. Aseara a fost minunat pana tarziu (pentru ca insomniile mele m-au tinut treaza pana la 3) iar azi de dimineata cand m-am trezit afara ploua...si cand zic ploua vreau sa zic tunete, fulgere, o galeata de apa pe metru, vant si intunecat de parca e Halloween in mijlocul lui Iunie. Si fiindca azi ploua in halul asta, si tinand cont ca ieri a fost frumos, ca maine e frumos, ghiciti unde trebuie sa ajung eu azi? dap...la NY
p.s. abia astept aventura cu trenul wooohooo

Update: Tin sa zic ca desi a plouat mai toata ziua, am reusit sa ma bucur de maxim 25 de minute de soare in NY si am fost multumita si ca surprinzator nu am avut parte de nimic "interesant" in tren

Sensul Directiei

2009-06-01T11:53:00.003-04:00

Cei care ma cunosc si au iesit cu mine in oras sau au mers cu mine undeva au invatat un frustrant singur lucru: nu am avut,nu am si nu voi avea un sens al directiei. De ce? Sincer nu cred ca sunt incapabila sa ma orientez (desi asta e inca sub dezbatere) motivul este simplu: sunt cu capul in nori. De fiecare data cand ma duc undeva nou cu cineva sunt mult prea entuzismata de aventura; vorbesc, gesticulez, meditez si nici macar nu arunc un ochi drumului pentru ca nu imi place sa mimez interesul. Inainte sa vin in America am avut o revelatie si anume ca fusesem in aeroport numai acompaniata de o alta persoana, nu fusesem niciodata singura in aeroport... mi-am dat seama ca persoana respectiva se orienta in timp ce eu debitam si parlamentam. Cu inima mai mica decat deobicei m-am dus anul trecut la aeroport, am schimbat in Praga, am dat directii unor babutze si am ajuns intr-o bucata la JFK. Si stiu ca acum Mama ar zice: "vezi ca se poate". Da mama stiu...si totusi presupun ca nu imi place responsabilitatea.
Recent am fost sa alerg la ocean...aicilea aproape de casa. Toate bune si frumoase, m-am trezit dimineata si matusa mea m-a lasat la ocean pentru ca tot pleca la servici. Cand am iesit din masina mi-a zis si citez: "cand te intorci te duci pana in capat de tot si apoi dreapta" am dat din cap fara sa procesez niciun cuvant si entuziasmata de abilitatea mea de a ma trezi la 6 fara sa fiu nemultumita de nedreptatea vietii am alergat...dupa o perioada de timp a venit vremea sa ma duc acasa...ce a urmat a fost o aventura. Nu stiu daca stiati, adica probabil ca nu, din moment ce eu am fost uimita...dar toate casele in America arata la fel...jur bleo, maro sau albe, cu garaj si o curte mica. M-am invartit pe niste stradute obscure in speranta ca inspiratia divina avea sa ma loveasca si as fi nimerit drumul dar fara prea mare succes.
Am uitat sa mentionez ca matusa mea mi-a mai dat un sfat inainte sa ma lase in lumea caselor facute la indigo: "daca te incurci suna-ma", lucru pe care l-as fi facut cu pasiune daca nu in obsesia mea pentru alergat si integrarea mea in randul americanilor "cool" care alearga nu mi-as fi lasat telefonul acasa. N-am intrat in panica nici dupa ce ma plimbam pe o strada intunecata si trecusera 45 de minute de cand se terminase sesiunea mea de alergat. Intr-un final am decis ca nu mai merge, m-am intors la ocean (da am stiut sa ma intorc pentru ca acum eram sa zicem...un pic mai atenta :)) ) si de acolo am luat-o pe drumul opus...dupa multe multe multe minute am cedat nervos si eram decisa sa intreb pe cineva cum ies la sosea....cand deodata raiul a coborat pe pamant iar eu am avut o revelatie nemaipomenita manifestata de mine in acel moment prin: "ahaaaaaa evident" in fata mea...era soseaua:| no comment...am ajuns acasa o ora si 30 de minute mai tarziu decat ar fi trebuit dar nu mi-a parut rau....mai mult am mers pe jos decat am alergat dar ce conta a fost ca a doua zi am ajuns la ocean si inapoi intr-o clipita fara sa ma ametesc, desi la un moment dat am gasit o casa veche rau si mintea mea a produs un filmulet de cateva secunde in care in acea casa traiau doamne cu rochii lungi si servitoare si acolo la usa aia mica crapata venea iubitul fetei stapanilor si acolo unde cresc trandafirii s-au...dar gandurile mi-au fost intrerupte de un claxon si un american care se uita ciudat la mine ca si cum nu as fi fost o alergatoare demna...auzi tupeu...daca ar stii el ca eu ma uitam la Gabi Szabo cand eram mica...

UPDATE: de azi intr-o luna fix voi fi din nou in aeroport...singura...dar macar nu mai schimb la praga lol

Ai grija ce ceri ca s-ar putea sa primesti

2009-05-23T10:13:00.007-04:00

Zilele astea vorbeam cu o colega si nu stiu cum am ajuns sa vorbim despre Obama, ma rog aici totul este despre Obama, de la politica la chilotei rosii cu fata lui Obama pe ei...dar trecand peste intrebarea de ce ar vrea cineva sa poate chiloti/tricou/sutien/pantaloni/geaca cu sclipici pe care sa scrie I love Obama! sau Gobama! sau Obama Mama! si intorcandu-ne la discutia mea.
Multi studenti de aici sunt foarte implicati in politica si au convingeri puternice. Am asistat de mai multe ori la adevarate conflicte intre cine e mai bun: partidul republican sau cel democrat. Colega de care vorbesc imi povestea ca iubitul ei era foarte sceptic in legatura cu Obama si ca ar fi zis inainte de alegeri ca Obama o sa iasa presedinte atunci cand o sa zboare porcii. Acum, 257 de cazuri de gripa porcina si o moarte mai tarziu se gandeste ca poate nu a fost o idee asa buna sa se ia de porci...
Am stat si m-am gandit...ce ar fi daca si in Romania s-ar intampla asa ceva...si am ajuns la concluzia ca nu e posibil. De ce? Chiar daca eu cand am auzit prima oara expresia "cand or zbura porcii" mi-am imaginat porcii cu aripi pe cer si de fiecare data cand mama imi zicea expresia asta eu pierdeam timpu uitandu-ma pe cer; "cand or zbura porcii" nu e ceva ce romanii mai folosesc in ziua de azi.
Cel mai des, cel putin in Bucuresti, am auzit "cand mi-oi vedea eu ceafa". Daca asta ar fi sa se intample,teoretic nu am mai arata uman avand capul rasucit. Si oricum romanul si politica nu se iubesc, ca nu are rost sa investesti pasiune in politicienii nostri care mint. Am citit pe un alt blog ca un candidat la primaria unui oras din Croatia are sloganul: “Totul pentru mine, nimic pentru voi” si "a promis ca o sa fure cat poate". Macar omul e sincer :))
De ce mentionez cazul cu porcii ? Pentru ca ma gandeam la cine as fi eu sceptica ca intra in politica. Bine dupa Oana Zavoreanu, cam greu sa mai fi surprins...dar am citit ca Monica Columbeanu vrea sa fie intr-un viitor apropriat Ministrul Turismului. Presupun ca fiind manechin stie sa isi promoveze imaginea....dar ma bucur ca nu am zis: "O sa fie Monica Columbeanu ministru cand mi-oi vedea eu ceafa..."

Slt ptr Crz

2009-05-16T18:49:00.004-04:00

Azi am vazut pe blogul cuiva ceva ce m-a distrat foarte mult. Ca sa nu fiu eu singura care se amuza, have fun!!!

Gata

2009-05-16T10:05:00.007-04:00

S-a terminat si primul an de studenta...am trecut prin multe: emotiile primei zile la o facultate straina, o lumea noua in care nu cunosteam pe nimeni si aventurile mele cu trenul :)). Acum dupa 10 luni luni de America cu o intrerupere de 3 saptamani de Craciun pot s zic ca practic mi-am schimbat viata cu totul. Cunostiinte noi, obligatii noi si o educatie valoroasa. Scriu pentru revista, sunt presedintele clubului studentilor internationali si o sa incerc s scriu pentru ziar. Dar toate astea sunt fapte...cineva m-a intrebat daca ma simt diferit. Si sincer nu am stiut ce sa zic. Nu ma simt diferit, sunt tot Diana Chisis, cu un an mai mare dar tot bruneta cu ochi caprui careia ii plac comediile romantice, discutiile despre istorie, salata cu pui de la McDonald si sucul de mere. Suna ciudat stiu si foarte probabil ca m-am schimbat. Am sa realizez schimbare cand am sa fiu pusa fata in fata cu prieteni din Romania.Altii or sa observe schimbare cand ma intorc si promit ca dupa ce mi se spune cum anume m-am schimbat am sa revin cu un post.
............
............
In alta ordine de idei ieri Alexandra mi-a trimis link-ul la reclama asta care mi se pare geniala.

Oricand poate fi mai rau...

2009-05-01T21:31:00.002-04:00

Credeati ca deja mi s-a intamplat tot ce este posibil in tren? Gresit!
Astazi am stat 35 de minute intr-o statie pentru ca o persoana a lesinat in tren si a trebuit sa asteptam ambulanta. Au fost cele mai lungi 35 de minute din viata mea...

Presa bat-o vina

2009-04-24T19:02:00.006-04:00

Azi am decis dintr-un motiv necunoscut ( ma rog evitarea temelor ar fi motivul, dar evit sa fac public acest lucru) sa deschid pagina web a ziarului Libertatea. Stiu ca jurnalismul practicat acolo e sub mediocru, dar eram curioasa ce mai zic.
Stirea esentiala de azi dupa Libertatea este ca Ramona Gabor nu mai are aceiasi relatie de iubire si intelegere cu sora ei Monica. E o situatie foarte trista, va zic. Te trezesti dimineata, cumperi ziarul si nici nu dai banii bine ca te gandesti: "Oare MoniCA COlumbeanu sau oricine altcineva care are vreo legatura cu ea a mai facut ceva??? Aia astept sa citesc in drum spre serviciu ca sa am despre ce vorbi la pauza de pranz". Eu inteleg aceasta obsesie pentru vedete, naiba stau in America si nu poti sa te duci pana la baie ca Brad Pitt/ Angelina/ amandoi/ catelul lui Obama a facut ceva care trebuie mentionat fix in timpul serialului meu preferat. Dar Monica C.? In afara ca e sotia lui ala mic de respira greu...ce altceva a facut? a da parca era fotomodel...sau cv asa, nu stiu ca am vazut o decat cand si-a pus o geanta in cap. Si nu am nimica cu ea, treaba ei sa fie fericita dar zau ca as vrea sa citesc si altceva in ziar. Stiu ca toata lumea are o parere despre Monica/Becali/Elena Basescu s.a.m.d., si in mod normal as condamna asta si mi-ar fi rusine si mie sa vorbesc despre ei, dar cand ii vezi peste tot e cam greu sa nu iti exprimi frustrarea...
Ah m-a distrat si articolul cu Principele Radu care a mintit ca a absolvit la Havard, cand defapt a facut un curs de o saptamana sau doua. Zau asa si el si Basescu au mintit. Presedintele a spus ca minunata lui fiica a facut facultatea in state. Zi frate ca a facut un curs in State, nu ca a absolvit facultatea. Si un curs e esential daca l-ai facut, dar nu exagera 2-3-4 saptamani in 4 ani de munca. Minte in asa fel incat sa fie credibil daca tot minti. Adevarat ca prostul pana nu e fudul, parca nu e prost destul ...

Sa vezi si sa nu crezi

2009-04-23T18:05:00.002-04:00

Azi drumul meu cu trenul pe langa obisnuita agitatie ( de data asta s-a stricat fix intre statii si pentru 15 minute ne-au zis ca va trebui sa asteptam acolo pana vine o locomotiva sa traga trenul...*nervi, oameni frustrati, diana care ar fi tb sa ajunga la examen....*) apoi s-au linistit apele.
Eu am crezut toata viata mea ca poti invata foarte multe observand comportamentul celorlalti. Se numeste invatare observationala si ideea a fost dezvoltata de Albert Bandura (sigur careva o sa dea search pe google, antonio banderas si o sa ajunga aici :)) ). Deobicei in tren "invat" cum sa fii arogant. Americanu' care se trezeste la 6 sa ia trenul sa ajunga la new york este imbracat la costum , gelat si nu se suporta nici pe el insusi. Cu new york times intr-o mana si cafeaua in cealalta si blackberry ul pe undeva pe acolo acest american este prea ocupat sa vada pe altcineva.
Apoi exista imigrantul care munceste ilegal si are blugi plini de vopsea, haine tocite si doarme in picioare. Fiecare cu treaba lui; exista si exceptii dar iata ce m a dat un pic peste cap la 7 dimineata azi.
O americanca, imbracata bine, se aseaza pe scaun, pe care il verifica inainte sa vada daca nu cumva e murdar si astfel evita riscul de a-si murdari haina alba. Se aseaza, se machiaza un pic, ca acasa nu a avut timp si restul oamenilor din vagon trebuie sa asiste la schimonisiturile feteii ei care incearca sa arate mai bine cu ruj si fard de pleoape. Pana aici nimic palpitant. Am vazut eu in 85 si 69 tantii care nu numai ca se machiau dar se dadeau si cu parfum...pentru ca nu exista idee mai buna decat sa combini mirosul de ratb cu parfum...
Cand deodata aceasta distinsa tanti cauta in geanta ei sic si scoate o forfecuta. Eu, una m-am gandit la milioanele de filme difuzate pe protv in care unu cu un briceag ia control asupra unui intreg avion. Pai una cu o forfecutza cine naiba stie ce poate sa faca...am vazut si eu McGiver cand eram mica...
In soc si cu gura cascata ma uit la ea si astept sa il omoare pe domnul de langa ea care dormea cu gura deschisa si ne arata toate maselele. Dar nu, ea ia forfecutza si incepe sa isi taie unghiile. Cred ca preferam sa ne omoare :)) ma uitam la unghiile ei care sareau :)) si jur ca nu imi venea sa cred. Eu pariasem in secret ca una din unghii avea sa cada in gura vecinului...din pacate/fericire pt el nu a fost cazul.
Cobor din tren si ma gandeam ca mare e gradina lui Dumnezeu si ii laudam pe imigranti ca asa amarati cum sunt ei macar nu au apucaturi de genul. Gresit! In gara la stamford unul statea rezemat de un stalp cu forfecuta si taia de zor. Pe bune acuma ce a fost azi?Sf. Ghoerghe...da ce relevanta are asta cu unghiile. Ma gandesc ca poate azi toate locurile de munca au inspectie la unghiutze ca la gradinita cand scoteai batistuta si aratai unghiutzele dnei invatatoare. Eu stiu....lumea aici e plina de surprize...
Nici in 143 (si cei care au fost in 143 stiu despre ce vorbesc) nu am vazut asa ceva.
Am uitat sa zic ca tanti aia nu numai ca le-a taiat si ca s-a gandit de acasa sa isi ia forfecutza cu ea dar avea si pila....
In fine nimic nu ma mai surprinde...decat poate daca in una din zilele asta vad pe cineva ca scoate ceara/crema depilatoare si incepe sa isi faca picioarele...daca se intampla asta vin acasa !!!! :))

Paste strain

2009-04-20T15:13:00.002-04:00

Anul acesta am sarbatorit Pastele pe taramuri indepartate...a fost diferit evident dar romanii sunt romani peste tot.
Vineri seara am fost la noua biserica romaneasca din Connecticut unde am asistat la slujba si am trecut pe sub masa. Toate bune si frumoase. Romani si machedoni care sunt stabiliti in state de ani de zile m-au intrebat cum e in tara, cum e cu economia si evident nelipsita intrebare: "dar ce exact se intampla cu becali?". Nimeni dar absolut nimeni nu a intrebat de Moldova...dar asta e frustrarea mea pentru alt post.
A fost frumos, chiar daca nu ii cunosteam...era romana, si asta e intotdeauna binevenit cand esti plecat de acasa.
Sambata a fost o pregatire continua...matusa mea a facut nu unul, nu 2 ci 9 cozonaci, drob, placinta, prajitura, miel, bors...de toate :)) miroasea super in casa. Pe seara a venit Costina si am mai barfit un pic pana la 11 juma cand trebuia sa mergem la biserica. O data ajunse acolo a fost ceva foarte frumos. Oamenii erau aranjati, nu ca in Baicului :)), si asteptau toti marea sarbatoare. Biserica noua arata ca o mini-manastire. Au fost peste 800 de persoane, era plin. Apoi luminile s-au stins peste tot si a avut un efect foarte tare pentru ca biserica este oarecum plasata in mijlocul pustietatii si era bezna peste tot...deodata parintele a iesit din altar cu Lumina si cum nu se vedea nimic am putut sa observ decat lumanarile credinciosilor care se aprindeau una cate una. Semana cu cerul cand se umple de stele...numai luminite care sa intindeau pana afara. Apoi parintele a iesit si dupa el corul fredonand...am inconjurat biserica o data si o data ajunsi din nou in fata ei usa era inchisa. Parintele a batut in usa si de pe partea cealalta a fost intrebat cine bate. Parintele i-a raspunsul ca Domnul si ma rog a avut el un intreg discurs pe care eu nu stiu sa il reproduc. A fost foarte interesanta aceasta mica sceneta...nu mai vazusem...bine probabil si din cauza ca la noi biserica din cartier era prea mica ca sa faca asa ceva. Apoi au cantat Hristos a inviat! Si a fost o experienta sa aud 800 de persoane cantand in cor....si se auzea si ecoul. Nu numai ca au cantat dar era bilingv pentru ca erau romani nascuti aici care nu au invatat destula romana incat sa participe la o slujba oficiata numai in romana si erau si americani ortodocsi si alte neamuri. Oricum foarte frumos si linistit si elegant.
Apoi am ajuns acasa si am ciocnit tranditionalul ou!
Hristos a Inviat!

to gamble or not to gamble

2009-04-20T07:04:00.002-04:00

Adevarat ca nu trece o zi fara sa inveti ceva. Zilele astea am avut timpul sa observ comportamentul unei persoane care joaca lotto si cumpara lozuri compulsiv. Nu e ceva foarte serios si totusi am fost surprinsa. Stiam ca dorinta de a castiga e foarte mare si adrenalina de dinainte de a auzi ce numere au iesit sau de dinainte de a razui lozul poate fi destul de mare incat sa te faca foarte nervos, daca nu ai castigat, sau sa te trimita aproape involuntar si fara sa realizezi la magazin sa mai cumperi. Dar iata ce nu stiam: psihologia dupa care merge chestia asta.
Pasul 1: lozul este cumparat
Pasul 2: lozul nu se razuieste sub nicio forma pe drum. Se lasa adrenalina sa creasca pana se ajunge acasa. Adrenalina creste si mai mult daca pe drum spre casa te gandesti ce ai face cu banii castigati. Ganduri precum: "imi iau o casa", "ultimul telefon mobil" si poate cel mai important lucru: "sa vezi ce le dau peste nas la toti. Sa moara de oftica ca am castigat". Acest ultim gand poate duce la palpitatii serioase ale inimii.
Pasul 3: se ajunge acasa, lozul este plasat pe masa. Se fac pregatiri: o moneda langa el si se inspira adanc dupa care esti prins fara scapare in lumea unei bucati de carton care te poate face bogat sau iti poate cauza ulcer.
Dar nu asta m-a surprins. Sa explic: majoritatea lozurilor aici au urmatorul mecanism: lozul iti da intre 3 si 5 numere pe care ar trebui sa le gasesti in lozul tau dupa ce ai razuit. Daca de exemplu ai gasit unul din numerele cu pricina, suma inscriptionata sub el reprezinta suma pe care o vei folosi sa "le dai peste nas celorlati".
Ce am observat eu este comportamentul persoanei respective puse in fata unei schimbari de destin pe care o sa o numim: "Bate lozul viata?".
Am observat urmatorul comportament.
"Deci lozul vrea sa gasesc 13, 12 si 46....hmm ia sa vedem...razuiesc...numai un pic...prima cifra e 1....opaaaa...inca un pic...ah la naiba e 17....sa-l razuiesc pe urmatorul? Nu sa vezi ca nu e...stiu ca nu...si daca e imi da 1$...ia sa vezi...ce nu stiu eu....aa e 13...ce ziceam 1$...pai 1$ am dat pe loz. Ce hoti sunt astia cu lotto. Ei ia toti banii..ce sunt prosti? Ia mai am un numar....stai sa iau o pauza....stiu ca nu e....sau daca e iti da 2$...ba nu ca deja am castigat 1$....normal e 34..ce naiba sa fac cu el...hai ca ma enerveaza."Dupa care se trage aer in piept se razuiesc si ultimele cifre si se ofteaza dezamagitor pentru ca pana la urma ar fi putut sa fie un moment magic...
Sincer eu ii admir pe acesti oameni. Bineinteles nu in sensul ca au un mic viciu..ci pentru ca au rabdare. Pai sa fi fost eu in locul lor...mi-ar fi explodat inima, care e si asa subreda, sa iau pauza intre numere?! Cum adica?! Daca acolo, intre mine, moneda si loz se afla cifra care o sa imi aduca 20.000$ ..ca doar asa zice lozul ca am sansa de castig. Si sa ma uit la el si sa zic : stii ce lozule? Eu stiu ca tu nu o sa ma ajuti sa castig. Nereusinatule...da nu-ti face griji ca nu ma agit....stiu de dinainte ca imi dai maxim un dolar."
Asta doamnelor si domnilor e tarie de caracter. Eu am cumparat de cand sunt aici 2 lozuri in speranta ca asa cum zice romanul: "ba nu stii niciodata de unde pica norocul" dar n-am asteptat sa ajung acasa, sa ma aranjez pe scaun sau sa ma gandesc ca am sa fac cu banii....ma gandesc ca daca deja imi faceam plan cu ei, oftica ca lozul batjocoritor nu vrea sa mi dea bani m-ar fi deprimat.
Dar va dati seama ce as fi facut eu daca as fi avut un milion de dolari? Cel mai probabil n -as mai fi fost in tren gandidu-ma daca as fi avut 1 milion de dolari....

Alte alea...

2009-04-14T14:03:00.000-04:00

Nu am mai scris demult si nu am nici o scuza de data asta. Am fost intrebata: "Ce mai e nou, Diana?" Asa ca iata diverse lucruri:
-cel mai important e ca mai sunt exact 4 sapt si 3 zile de scoala :)) si diana nu va mai fi boboaca :D
-vremea aici m-a terminat psihic. In februarie mi s-a zis ca trebuie sa astept pana in martie sa se mai incalzeasca de la -16 grade. Pe 1 martie mi s-a zis ca se mai intampla sa ninga si sa se inchida scolile da ca o sa fie mai bine. Pe 15 martie in mijlocul furtunilor am auzit ca aprilie e mult mai frumos. Azi e 14 aprilie si afara e frig si bate vantul si maine ploua si zilele astea am avut si 3 grade. MI s-a spus ca in mai e mai bine. Sunt curioasa daca primavara o sa mai vina vreodata sau in august cineva o sa zica ca de la iarna trecem la toamna. Aici iarna nu mai trece...(si mie inainte imi placea iarna)
-de cand am plecat din tara incerc sa ma mentin la curent cu ce se intampla in patria natala. In afara de toata amestecatura cu Gigi Becali, care zau daca inteleg de ce atata se fastacesc si zici ca e cel putin Maica Teresa (probabil ca lui i-ar place aceasta comparatie dar in fine), serios acuma. E in inchisioare, o fi facut el ceva daca e acolo. Nu inteleg ce relevanta are ca si-a spalat WC-ul si ca si-a pus perdea...bv lui si mult succes. Nu stiu daca lumea observa ca in Moldova e o mica revolutie si noi ii luam interviu in exclusivitate lui Gigi Becali despre relatiile lui cu Vadim. Mi-e si rusine de presa si politica din Romania. Miercurea trecuta la scoala o colega a deschis un ziar si zice: "Diana uite scrie de Romania". Bucuroasa ma indrept catre ziar ca sa vad: "Romania acuzata de Moldova. Ambasadorul Roman expulzat." Super.Colega se uita la mine dupa ce citeste articolul si cica: "E adevarat?". Zic : "Nu stiu" si iau ziarul ca un pic mai jos sa fie un articol minuscul despre Ceausescu si arta pe care el a furat-o din lume. N-am aparea si noi in ziar pentru ca presedintele a reusit sa reduca nivelul de coruptie sau ca tara este apreciata de UE pentru progresele nemaipomenite. Ajung acasa dupa ce incepuse nebunia cu Moldova si cautam pe internet o declaratie a lui Basescu, ca pana la urma tara pe care el o conduce era acuzata in direct la televizor/presa si radio. Gasesc doua randuri care ziceau ca Presedintele v-a da o declaratie pe 14 aprilie. Pai bravos, dl. presedinte! Eu zic sa te uiti in agenda ta si intre manichiura si pedichiura luna viitoare sa iti faci timp sa vorbesti despre cum o alta tara acuza Romania, da nu te grabi ca si luna viitoare tot aceleasi acuzatii o sa fie numai ca lumea o sa le si creada din moment ce tu nu zici nimic. Pana la urma si tacerea e un raspuns.
- Azi am primit o invitatie pe Facebook sa ma alatur unui grup care se numeste: "Nu o vrem pe Elena Basescu in Parlamentul European!" Grupul are 341 de membri si toti sunt foarte porniti. Nu stiu cum sta treaba cu Elena Basescu dar nu e ea cea care a zis: "esece"? Si daca ea e respectiva persoana....atunci ce alte probe mai trebuie ca se fie inteleasa treaba ca nu are ce cauta acolo?
Dar in fine, destul despre fam Basescu...ca nu merita
-In rest...nimic. Astept sa treaca toate (examene/prezentari/eseuri finale) si sa ne revedem cu bine acasa pe 2 iulie la otopeni :))
Numai bine si un Paste fericit tuturor!!!

Cum ajunge lumea pe blogul meu

2009-03-01T21:37:00.000-05:00

Recunosc ca atunci cand am citit despre Keyword Analysis pe blogul Lynei m a amuzat teribil si am decis sa incerc si eu. Cu ajutorul ei si putina tehnologie iata ce a iesit.
Mai jos veti vedea ce cauta lumea pe Google care eventual duce la blogul meu, in afara de codenameusa.

diana grigorescu- eu faceam referire la nicolae grigorescu ca doar operele noastre de arta se aseamana :)) da aparent cineva o cauta disperat/a pe diana grigorescu. ma face si pe mine sa vreau sa dau search :))

filmul de groaza my bloody valentine 3d- corect...am scris destul despre experienta mea cu filmul

cum se foloseste perwoll- scrie pe el...ma gandesc

my bloody valentine de ce nu merge- pai 1 pentru ca e film si nu merge ca nu are picioare, iar 2 daca l ai luat de pe odc...se mai intampla sa nu mearga

nevoia inghite detergenti- asta pare dubioasa, nu stiu cum l a lamurit blogul meu dar sincer nu stiu de ce cineva ar avea o nevoie sa inghita detergenti. acum vad altfel expresia "wash your dirty mouth" ... nu credeam ca e literally o actiune

My Bloody Valentine 3D cum este la cinematograf- dragutz daca e liniste in sala ;)

cum fac sa nu ramane gravida- asta m a debusolat, oare o fi aceiasi persoana care intreba de detergenti? nu stiu de ce google ar da ca raspuns blogul meu. nu mi amintesc sa fi scris un post despre asta. pai in primul rand...invata gramatica, acorda verbul cu subiectul si deocamdata stai departe de baieti.

aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa- =))=)) bbbbbb? foarte dubios

la ce se foloseste perwoll- la mai multe aparent...poti sa speli cu el..sa l inghiti ...depinde de ce ai nevoie

tort de valentine- lumea chiar da google si pentru tort? iesi afara si mergi la orice cofetarie inainte de 14 feb...chiar si dupa. e imposibil sa nu gasesti ceva.

ultimele filme bune- de cand? oricum daca gasesti filme bune anunta ma si pe mine

ni se recunosc diplomele in usa- in principiu NU. decat daca ai terminat la Romana Americana...cel putin doar de univ asta stiu eu

Si foarte multe cautari care intrebau ce fel de ochelari iti trebuie pentru My bloody Valentine si daca trebuie sa vii cu ei de acasa. Sper ca s-au lamurit cand au mers la cinematograf.
Cam atat despre modalitati de a ajunge la blogul meu...(fooarte ciudate modalitati)

new

2009-02-22T22:02:00.001-05:00

Noutati din lumea desenelor

2009-02-15T18:04:00.000-05:00

1st of May

2009-02-15T17:07:00.000-05:00

The 1st of May, 1942

Dear Margaret,
I know that I should have written sooner and that probably you are worried sick but I was held off by some sort of problem that had to be solved. I do not want you to be alerted, I find myself in a formidable condition and all keyed up with the idea of returning home.
Ah...sweet home, where all my happiness lies in all of you I miss and love. This strong motivation has helped me through these past three weeks and now I strongly believe I stand a fair chance in coming home: fatigued, with hair raising memories, a bit off color but determined to start again.
I have been shot two times in the back but thanks to a brave soldier my life was saved on the exact moment when I was on the verge of meeting the lady with the hatch. Efficient doctor intervention helped me preserve my life, but I confess I hate hospitals even more than the battle field. Even though the battle field showed me things I shall never erase from my memory, at least it does not have all these agonizing men in the same place as a constant remainder of the atrocities I have witnessed. Seeing them convinced me that I must have been born under a lucky star.
I do not want you to be concerned; I shall write another letter when they let me know where I will be dropped off. Kiss the kids and tell them Daddy will overcome all obstacles in order to see them.
I send you all my love,
Alfred

A tear dropped on the letter as Margaret put the pen down and started sobbing. She had written the letter she would have liked to receive from the love of her life and tried to assure herself that the letter she had received instead was not real. Why couldn't she receive this from Alfred? Well, she knew why...First of all Alfred and her had no children, at least not yet born. Because at Alfred's departure she had suspected she was expecting but said nothing. How foolish of her, she should have told him then and not wait for his return. Now she was pregnant, secretly married with Alfred and a widow without her father knowing anything.
Remembering her father sent a shiver down her spine. She forgot all about him, what was she going to do? The plan was to wait for Alfred and her father to come home from the war and then she and her husband could tell Colonel Winston that his daughter was now married. He would not have been happy but there was nothing he could do…however now the circumstances had changed.
Colonel Winston never liked Alfred, because the young man came from a wealthy family which did nothing to help the town where they lived or had any contact with anyone. The Colonel always said that Alfred knew nothing because he did not need to know anything; he had money and thus the Colonel was sure that Alfred was a presumptuous young man with no education or courage. It was the Colonel's fault that Alfred had gone to war. He could have stayed home with his family, who were rich enough to pay someone to "omit" their son from the lists. But Alfred wanted to prove the Colonel that he was full of qualities, was not scared of hard work and deserved Margaret, the beautiful daughter the Colonel had.
All this fight of characters led to Margaret receiving a letter from her father and a telegram on that fair day of spring.

Received at:
1st of May, 1942
Miss Margaret Winston
ON APRIL 30TH *STOP* SOLDIER QUIN, ALFRED *STOP* SUFFERED DEATHLY INJURY. STOP.
LETTER TO ARRIVE.STOP.
COLONEL THOMAS WINSTON. STOP.

So plain and so simple, as if he told her that Alfred would be a day late. She hated her father for sending her this telegram. He had known that she was deeply in love with Alfred and more than once tried to cut their love from the root but had failed. He wanted his daughter to marry Captain Hanson, a hard-working boy, who had lost his parents at four and who "did so well, Margaret, not like that good for nothing Quin!".
She hated Captain Hanson, so full of him, small in stature and with an annoying obsession of biting his nails just before dinner. His idea of a wife resembled more that of a servant. She had been so relieved when she had gotten married to Alfred, she felt safe and even more when she found out she was going to have his baby. Now things looked very scary. She would have to tell her father she was expecting Alfred's child and how she married him secretly. She knew the Colonel would be furious but that was not what frightened her. What scared her was the fact that the Colonel would do anything to cover the "shame" she brought him and would force her to marry the Captain so that the baby could be considered his. This was the last thing she wanted; Alfred's baby with that awful man as a father.
She knew she was pressured by time but the ultimatum arrived with the letter mentioned in the telegram.

Dear Margaret,
I find myself well enough after the terrible battle me and the Captain survived through. I shall be home in less than two months. I am sorry about Quin, I know you had feelings for him but time will make everything alright, not to mention the Captain, whom I expect you will devote your entire attention to, now.
Hope you are well,
Dad.

What was she to do? The first thought she had was to go to Alfred's family. They could provide for her and their grandchild. But she knew better than that; they would take her in and after the baby would be born they would deny her any rights. They were after all the richest family around and they hated the Colonel, whom they blamed for Alfred's foolish decision to join the Army.
All seemed lost until Amy, Margaret's best friend came to see her.
'Margaret! Margaret! You will not believe your eyes! You must come and see!'
Wiping her tears Margaret went outside to be shocked; almost 30 men passed her house and Amy was jumping up and down pointing at them. They were tall, blond, with a skin like brown sugar, resembling Roman statues. She went closer and couldn't believe her eyes. An officer approached her:
'Miss Winston, may I inquire about your father?'
'He finds himself in great condition, thank you officer. Who are these men?'
'Oh, they are Prisoners of War m'am, from Germany. The girls seem to like them, that is because they have not seen the things they have done.'
This gave Margaret an idea,
'Officer, what are you going to do with these men?'
'Well, the Government is not very sure about that. But until the war is over we will place some of them as workers on farms, or help at households. Why do you ask?'
'I was thinking, since my father left I find it hard to do all that needs to be done around the house. It is a very big house and I am only one. Would it be possible for you to assign one of these prisoners as a help at the Colonel's house?'
She knew that mentioning her father would seal the deal.
'Well Miss, I would have to clear it with my superiors but I don't see why not...'
In less than two days she would welcome into her house Hans Gunther, a 26-year old German. A very attractive 26-year old. But contrary to what Amy believed, this did not interest Margaret. She had a plan; Hans would be gone by the time her father would come home and she could claim he was the father of her child. It did strike her that this would not work in her best interest, but at least she would not be separated by her baby. Because now the Colonel, would not want to have anything to do with her. It was one thing to claim that Alfred's baby was Captain's Hanson, but to have a Nazi baby was a whole different thing. He had put his life at risk because of them and would refuse to acknowledge any German grandchild. This freed her for having to marry the Captain, and from Alfred's family, who would think she was a traitor for having a baby with a man whom Alfred had fought against and lost his life. All this disappointment in her, from those she knew, did not put her down. She was determined to do anything for the fruit of her and Alfred's love, no matter what others believed.
However, she felt sorry for Hans. He had behaved so proper, was polite and disciplined; she hated herself for doing this to him. But it was for a good cause, regardless of what anyone thought. She decided to clear her conscience and tell Hans her plan. She expected him to be upset and feared him getting violent. What she did not expect was him letting a tear stream on his bronzed face and say:
'Miss Winston, Ich feel that Sie sind a hero, or how you say it...that is why it would be meine honor to ask you to marry me!'
Margaret was shocked. It was not the first time her life would not go according to her plans and still every time she was baffled. She considered the offer. It did not seem fair to Hans and she did not know him. But there was always the thought of what was going to happen to her after her father and everyone in the town would reject her. How was she going to support herself and the little one?
With this though in mind, on the morning of June 22nd, Margaret left a letter on the table in the dining room:

Dear Father,
I find myself well enough after the news you sent me. So well that I decided you were right and Alfred was not everything. Shortly after your letter I met the POWs and one of them caught my eye. His name is Hans Gunther and since yesterday he is my husband. I know you will reject ever knowing me after having read this; that is why I take advantage of the fact that this is our last form of communication to let you know that Hans and I are expecting out first baby. Hope you and the Captain live a happy life and once you will remember having a daughter whose dreams you crushed without any kind of sensibility.
Margaret.

She knew her father would not be happy and neither was she but life was ironic and cruel so why should she be naive and do what everyone else expected her to do? Although happy with the decision she had taken she could not block the thought that she would live with a man, whose people killed Alfred less than two months ago. But she was determined not ever to go to that country where her late husband had taken his last breath. She would stay in town for now and find a way for Hans to stay with her after the war was over.

Atentie la iesire-Zona crepusculara a unei navetiste

2009-02-15T14:31:00.000-05:00

Prima oara cand am aflat ca am fost acceptata la Iona am crezut ca o tara noua si facultatea de aici o sa fie cea mai mare incercare a vietii mele. Dar avea sa aflu curand ca nu facultatea va fi cea care imi va ingreuna viata ci naveta pana la New Rochelle. Pentru cei care citesc aceasta lucrare inainte sa spun de unde fac naveta, puteti sa spuneti wow! si sa fiti uimiti. Da doamnelor si domnilor, fac naveta din Fairfield, Connecticut si in mod normal nu trebuia sa fie un drum asa ciudat si lung. Totusi viata m a invatat ca normal nu e ceva la care ar trebui sa ma astept. Primele mele luni in care am facut naveta au fost deliciul si amuzamentul familiei mele seara. Ce era amuzant penttru ei nu era la fel de ludic pentru mine. Pentru intelegerea mai usoara a celor care citesc voi prezenta pe scurt cateva din intamplarile mele la gara/in tren in timpul semestrului trecut,
-Una din prietenele mele cele mai bune de 9 ani va refuza in mod cert sa mearga cu mine la gara. de ce? Nu fiindca ar fi o prietena rea. Ci din cauza ca de fiecare data cand pun piciorul pe peron se anunta ceva la gara. Cam asa incep diminetile mele: "Atentie la Fairfiled! Trenul de la 7:50 spre New York va avea intarziere aproximativ 5 minute!" Intarzierea difera depinzand de cat de mult am jignit fortele divine in perioada aia. Desi e frustrant am invatat ceva din toata chestia asta. Niciodata, dar niciodata nu ajung mai devreme de 5 minute inainte sa vina trenul meu. Asa cum presupuneti precautiile mele nu au oprit fortele divine sa se joace si sa faca trenul meu sa ajunga mai devreme si sa fie deja plecat cand eu ajung, sau sa fie anulat.
-Cand totusi reusesc sa fiu atenta la urcare si sa ma urc in tren, aventura mea ia cu totul alta intorsatura. In prima mea zi de cursuri, trenul a avut 20 de minute intarziere (Sincer eu cred ca fortele supernaturale au o copie dupa programul meu si in functie de cat de importanta e ziua respectiva asa calculeaza intarzierea). Trebuia sa cobor la Harrison si sa schimb trenul. Cand au anuntat ca urmatoarea statie e Harrison m am dus la usa ca sa fiu prima care coboara.Gresit! Trenul a oprit intr-adevar la Harrison dar usa nu s a deschis (deobicei anunta cand una din usi nu se deschide, dar nu de data asta) m am uitat in jur si am vazut prin geamul care dadea in urmatorul vagon, un om care dadea din maini, isi misca gura si arata catre usa din vagonul respectiv. Am fugit realizand ca aia era unica mea metoda de a cobori din tren. Am ajuns in vagonul respectiv am strigat ca trebuia sa cobor dar ce credeti? trenul deja plecase. Era pe punctul de a o suna pe mama mea sa o intreb pe cine a suparat cand era gravida cu mine, dar controlorul a apasat un buton, trenul s a oprit si mi s a permis sa cobor la Harrison da cativa metri mai inainte fata de unde era normal.
-Dar asta nu e nici macar jumatate din poveste. Inainte de sesiune semestrul trecut eram in trenul local, invatam, cand se anunta ca urmatoarea statie e Riverside. Chiar ma gandeam ca eram in tren de 30 de minute si nimic iesit din normal nu se intamplase. Ma inselam. Anunta Riverside si decid sa iau o pauza si sa ma uit pe geam. Trenul mergea cu viteza maxima si totul era linistit....ciudat a fost insa ca geamul mi a aratat ca am trecut de statia de la Riverside si trenul nu se oprise deloc....mergea full speed in necunoscut.Incercand sa ma gandesc ce se intamplase exact..aud controlorul care anunta: "Ne pare rau...am uitat sa oprim *rade* ne intoarcem ca sa putem sa oprim la Riverside. *inca radea* Urmeaza Riverside!". Stiu, ciudat si chiar daca si mie mi s a parut amuzant nu stiu cat de mult as fi ras daca trebuia sa cobor la Riverside. Noul meu motto este: nu intreba de ce cand e vorba de trenuri, ia le asa cum vin. Nu ma mai chinui sa gasesc o logica.
-O data asteptam trenul spre New Haven, citeam o carte si ma gandeam ca sunt norocoasa pentru ca trenul meu venea la timp. In timp ce eu eram pe partea spre New Haven, pe partea spre New York vine trenul. Absorbita fiind de cartea mea nu am observat nimic dar un zgomot asemanator unui BOOM mi a cam atras atentia. Cand mi am ridicat privirea una din antenele trenului avea probleme electrice, un scurt circuit sau ceva asa si tot sistemul electric a cazut. Si exact asa cum ati presuspus trenul meu avea sa intarzie inca o data.
Toate astea sunt in topul meu de lucruri ciudate care ti se pot intampla in gara. Am mai multe: gen oamenii din tren, conversatiilor lor telefonice ( acestea sunt obligatorii oentru ca involuntar auzi cum cineva a uitat sa si sune mama, e indragostit de altcineva sau cum ceva foarte important s a intamplat-asta din pacate ramane un mister pentru ca respectiva conversatie e compusa numai din 'Oh my God! Oh my God! NU o sa ti vina sa crezi!" si apoi se repeta dar niciodata nu afli exact ce s a intamplat pentru ca in momentul in care se decide sa zica, trebuie sa cobori-Presupun ca asta e una din legile nescrise a lui Murphy)
Asa ca morala pentru toti cei care citesc este: MERGETI SI PUPATI VA MASINA, SPUNETI-I CAT DE MULT TINETI LA EA...pentru ca nu se stie niciodata cand va trebui sa fiti atenti la urcare.

va urma

2009-02-11T22:14:00.001-05:00

traducerea va urma...probabil weekendul care vine. scuze.

MIND THE GAP

2009-02-11T18:49:00.000-05:00

When I first got accepted at Iona I thought that being in another country, in college, would be a daunting challenge. I was soon to find out it was not college that made my days harder, it was the commute. For those of you who will be reading this piece of writing before I say where I commute for please feel free to say: Wow! and be amazed. Yes, ladies and gentlemen, I commute all the way from Fairfield, Connecticut and it normally was not supposed to be such a weird and long way. However my life experiences have taught me that normal is not the thing to expect. My first few months of going back and forth by train were the delight and amusement of my family at night. What might have been funny for them was not as entertaining to me. To give you a feeling of what I went through, here are some random happenings over the fall semester.
-My best friend for nine years will most definitely refuse to go with me at the train station. Why you ask? It’s not that she is a bad friend, it’s because every single time I place foot on the platform there is an announcement at the station. This is how my mornings start: “Attention at Fairfield! The 7:50 train to New York will be approximately 5 minutes late!”. The delay differs depending on how much I have offended the Divine forces that say. However, as frustrating as this may seem, there is a lesson I have learned. I never, ever, arrive at the train station more than 5 minutes before the train leaves, hoping that I will be there on the exact same time as the train. As you may assume my precautions have not stopped the Divine forces to play around and make the train arrive earlier or get cancelled.
- When I do manage to mind the gap and make it successfully in the train my adventure takes a whole new turn. On my first day of classes, the train was late 20 minutes ( I honestly believe that the supernatural forces have a copy of my agenda and depending on how important my day is, that is how they calculate the delay). I had to get off at Harrison and change the train. When the conductor announced Harrison as the next stop I went by the door so I could be the first one to get out. Wrong! The train did stop at Harrison but the door did not open (they usually announce when a door does not open, but not this time around) I looked around and saw through the window that in the next cart a man was waving, moving his mouth and pointing out to the door in that cart. I ran, realizing that was the only way out of the train. I made it to that second cart, yelled that I had to get out but what do you know? the train had already left. On the verge of wanting to call my mom and ask who had she pissed when I was born, the conductor pushes a button, the train stops and I am allowed to get off at Harrison only a few feet farther than I was normally supposed to.
-This is not even the half of it. Before the finals last semester I was in the local train studying, when the conductor announces Riverside as the next stop. I was actually thinking that I was in the train for almost 30 minutes and nothing unusual had happened. I was wrong though. They announce Riverside and I decide to take a break and look through the window, The train was going with full speed ahead and I was peaceful…however the window showed me the Riverside station and the train did not stop…it actually wandered off in the unknown…Still trying to make sense of the whole thing, I hear the conductor announcing: “We’re sorry we forgot to stop *laughing* we’re going back so we can stop at Riverside. *still laughing* Riverside next stop!” I know, weird and although I also found it funny, I sure bet it wouldn’t have been as funny if I had to get off at Riverside. However, my new prerogative with trains is: do not question the trains, take them as they come. I don’t even try to make sense out of the whole thing.
-Once I was waiting for the train to New Haven, enjoying a book and thinking I was actually lucky because it was not late. While I was on the side going to New Haven on the other side the train to New York arrived. Being absorbed by my book I did not notice anything. But a BOOOOM! sound sort of got my attention. When I looked up, one of the antennas of the train had an electrical problem, it short circuited or something and the whole electrical system went down, meaning exactly what you thought- that my train was late, once again.
All these are in my top ten weird things at the train station. I do have more; like people in the train, an insight into their phone conversations (this is compulsory as involuntarily one will hear the conversation of how somebody forgot to call their mom, is in love with someone else, how something really important happened –this however is a mystery, because the conversation has only two lines: ‘oh my God! Oh my God! You are not going to believe it!” and then it repeats itself but you never find out what exactly happened because when the person actually decides to say it, you have to get off-I am assuming this is one of Murphy’s u unwritten laws), and weird reactions.
So the lesson for all you reading this: GO AND KISS YOUR CAR AND TELL IT HOW MUCH IT MEANS TO YOU! You never know when one of you will have to mind the gap.

My bloody Valentine

2009-01-17T21:40:00.000-05:00

Azi 17 ianuarie 2009 plictiseala si lipsa de orice alta preocupare le-au facut pe Diana si Costina sa se gandeasca la posibilitatea vizionarii unui film. Filmul pe care se gandeau ca aveau sa il vada era The Reader, dar ora la care acel film era difuzat nu se potrivea cu programul celor doua fete. Asa ca Diana a decis sa mearga la My Bloody Valentine, un horror 3D, gandindu-se ca avea sa fie o experienta interesanta...si a fost.
Filmul incepea la 7:35 asa ca pana atunci cele doua fete au purtat discutii mai mult sau mai putin filozofice care aproape le-au facut sa rateze filmul. Repede, repede s-au imbracat corespunzator celor -16 grade de afara si au fugit la coltul strazii unde se afla cinematograful. Ca niciodata coada era imensa la bilete si la mancare, asa ca fetele si-au impartit responsabilitatile. Dupa ce au luat bilete, ochelarii 3D si mancarea s-au indreptat spre sala de cinema.
Pentru ca aceasta poveste sa para mai veridica vom auzi direct gandurile si discutia celor doua fete:
Diana: "Unde sa stam?"
Costina: "Umm...unde vrei tu..."
Diana:" Hai acolo pe stanga..."
Costina:"Ok"
Diana: (Gandindu-se) " Da-i Doamne sa nu ma impiedic cu tot popcornul asta in brate!"
Se aseaza ele...si in fata lor doua adolescente afro-americane care vorbeau destul de tare...dar diana si costina au crezut ca aveau sa se opreasca o data ce filmul incepea....s-au inselat.
Apar reclamele la alte filme dintre care cele mai multe erau de groaza...de prisos sa zic ca cele doua fete din fata personajelor noastre principale tipau ca nebunele si se dadeau pe spate la fiecare scena. Nu era infricosatoare reclama pentru fete cat tipetele celorlalte care pareau ca erau taiate in acel moment. Cireasa de pe tort a fost reclama la un film de groaza care se numea " Haunting in Connecticut". Coincidenta a facut ca fetele sa locuiasca in acest stat, dar diana si costina erau destul de rationale incat sa realizez ca e vorba de un film si nu de realitate. Cele doua fete din fata insa nu...
Fata 1: " Oh my God! Oh my God! Oh my God! damn..this is right here...in connecticut" (pentru cei care nu sunt fluenti in engleza....oh my god repetat de 3 ori e o marca tipic fetelor americane care simt nevoia sa zica aceste 3 cuvinte la orice s ar intampla...de parca O Dumnezeul meu! are sa le ajute sa nu se mai sperie de reclame la filme...dimpotriva cel mai probabil Dumnezeul lor se amuza cand le vede :))...si faptul ca statul in care se petrece actiunea filmului e acelasi cu cel in care el locuiesc nu inseamna ca imediat ce vor ajunge acasa vor suferi o moarte lenta si dureroasa...dar trecand peste)
Incepe filmul...toata lumea pune ochelarii...liniste totala....atentia sporita...ecranul e negru...apare niste date despre un macel...ecranul devine din nou negru si...."AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!"...moment in care diana si costina sar de pe scaun...se uita la ecran sa vada ce le-a speriat pe cele doua mai slabe de inger si vede ca elementul infricosator..era scrisul :| "My Bloody Valentine". E clar daca scrisul le-a speriat...restul filmul avea sa fie promitator...
Filmul este destul de sangeros..ma rog te anunta si titlul..dar parca totusi. Evident ca la orice faza, macel, omor, tortura cele doua tipau si nu numai asta da ii dadeau si sfaturi personajului " Nu te du acolo", "Ce proasta esti, o sa te omoare!", "Oh my god" x 100000...lucruri care fac un film de groaza mult mai placut de observat...mdea.
Apoi spre marea multumire a dianei si costinei a caror conversatie decursese in acest mod:
Diana: "astea doua sunt chiar proaste...ma scot din minti...nu ma sperie filmul cat ele doua."
Costina: "da frate jur..."
cele doua se muta in fata...depaaaarte de diana si costina. Desi le puteai auzi si de acolo, cea mai amuzanta faza a fost cand falca unuia a zburat si efectul 3D te facea sa crezi ca vine spre tine...alea doua tipau ca nebunele :)) de cred ca se auzeau si din bucuresti daca faceai liniste.
Spre sfarsitul filmului diana ii zice costinei: " sa vezi ce nu o sa mai radem noi singure in drumul spre casa ...hahahaha"...costina inghite in sec si zice : " oh da..." dar gandul le cam amutise pe amandoua :))
Ies ele din cinematograf...radeau, comentau filmul si la un moment dat o masina se aproprie silentios de ele si o voce zice:
"Excuse me...excuse me..."
Diana si costina ingheata...strada era goala...filmul le daduse idei...daca...
dar saracul sofer nu vroia decat sa stie unde e o strada...phew...fetele au scapt si de asta :)) Au ras, au decis ca filmul a fost cam aiurea da a reusit sa transmita un mesaj si au plecat fericite spre casa...

"Culori stralucitoare ca noi"

2009-01-12T18:15:00.000-05:00

De cand am ajuns in Romania ma bucur de lucrurile mici cat pot de mult. Televizorul, desi element de maxima frustrare pentru unii sau de dependenta pentru alti mie mi a redat cateva clipe de bucurie cand am urmarit, nu foarte des din pacate, cateva seriale si emisiuni pur romanesti :x. Cum televiziunea romaneasca nu se poate numi televiziune daca nu e intrerupta de o juma de ora de reclame..am inceput sa le observ si sa ma bucur de ele ( televiziunea americana nu stie conceptul de reclama frustranta/amuzanta...dar despre asta o sa vb alta data). Asa ca dat fiind faptu ca majorul meu e publicitate...am stat si am observat cu foarte mare atentie mesajul transimis si forma in care e transmis.
Azi cum ma uitam eu la "cutia cu imagini" apare reclama la Perwoll Magic. Aceeasi tema si mesaj de ultima oara cand am vazut-o dar alta variatie. Fie e un dansator, o tanti pe strada sau mai nou o tipa in club care arata super si cineva observa cu admiratie ca arata nemaipomenit in hainele lui/ei care neaparat trebuie sa fie noi. Persoana de langa adauga insa ca haina nu e noua. Raspuns care evident este urmat de intrebarea: "De unde stii?" (sau cv asemanator). Ii se spune (sau se subintelege...in fine) ca e mama/prietena/sora respectivului/ei si ca persoana admirata foloseste Perwoll Magic. Insa frustrarea mea nu e asta ci faptul ca atunci, in momentul revelator, cand telespectatorul afla ca Perwoll Magic e cel responsabil de aceasta minune, mama/prietena/sora/purcelul etc scoate din geanta, de sub haine, din neant o sticla de Perwoll Magic.
Stiu ca multe reclame au greseli sau sunt exagerate da asta e cireasa de pe tort pt mine. Adica macar celalalte recunosc ca sunt absurde si macar de la bun inceput stii ca ceea ce vezi e o situatie cu care rar te ai lovi in viata...dar nuuuu Perwoll Magic e asa subtil ... iti zice ca e Perwoll..tu esti uimit de actiunile acestui produs minunat, te uiti la cei din familia ta si anunti ca "trebuie numaidecat sa cumparam si noi acest Perwoll!" incat nu mai te gandesti ce face o persoana normala la cap cu sticla de detergent lichid in geanta in club/oras etc?!
E foarte posibil sa fiu eu plictisita sau sa bat campii da parca nu e normal ca din vara lui 2008 si pana in ianuarie 2009 publicului sa i se bage pe gat ideea ca detergentul asta lichid trebuie carat cu tine ca sa te poti lauda prietenilor cu minunea de produs.
...Sau deasemenea e foarte posibil (acu daca stau sa ma gandesc) ca Magic ul din numele produsului sa se refere la faptu ca detergentul apare de te miri unde. Cel mai probabil cand ai o discutie in club despre haine si detergent si zici numele produsului *puf* apare Perwoll Magic. O sa incerc si eu data viitoare dar in caz ca nu merge am sa am sticla in geanta...acu inteleg de ce sunt la moda gentile mari...

din octombrie si pana in decembrie.

2009-01-06T15:17:00.000-05:00

Asa fugitiv m am gandit sa trec in revista ce s a mai intamplat de cand n am mai scris pentru ca aseara m a sunat blogul meu si mi a zis ca e cam singurel, cik e ger si frig si aici pe internet si are nevoie de mine. mi s a parut un pic cam disperat asa ca m am gandit sa l ajut.
-pai din octombrie am trecut prin multe. Am dat ceea ce americanu numeste mid terms un fel de teze de mijloc de semestru :| si supriza aceste "teze" nu numai ca trebuie date, prezentate sau invatate (depinde sub ce forma se prezinta) dar au si familii mari. Terminam cu una la engleza de exemplu cand profa ne trimitea mail cu urmatoarea tema. in fine nu ma plang, m am descurcat, s au terminat :d
-Nu stiu daca am mentionat dar am trimis niste povestioare , creatii proprii, la revista literara a campusului si am fost publicata (eu sunt viitoarea edgar allan poe..numai ca ceva mai vesela :)) ).

-Am participat la un writing workshop cu un poet american care aparent e foarte faimos...nu prea ma omor eu cu poezia da a mers si a fost o onaore sa fiu aleasa printre cei 15 norocosi.
-Si pentru cei care mi-au citi regular blog ul (in primul rand imi cer scuze ca nu am mai scris) si in al doilea rand tin sa va anunt ca am rezistat eroic la prezentarea de o ora despre ovidiu si am luat si o nota foarte buna. de prisos sa zic ca mi a stat ceasu in loc si am crezut ca o sa mor pana la sfarsitul orei dar nu...aparent profelor ( da am 2 pt materia asta :)) ) le a placut. M au chemat in birou sa mi dea nota si sa vb despre preznetarea mea ( nu ca la mate in clasele 5-8 cand mierlus tipa ca sa auda si bodyguard ul de jos: "chisis: 5,50 adica 6" dupa care imi arunca o privire dezamagitoare) aici te cheama in birou si iti spune ce a fost bine sau rau si cum ai putea sa faci data viitoare. Eu oricum nu imi mai aduceam aminte nimic din ora aceea, creierul meu a fost in transa si a sters orice amintire dar lor le a placut si m au invitat sa prezint din nou toata "smecheria" la conferinta studentilor. a fost intr-adevar o realizare sa aud ca ma considera pe mine, dar vedem noi dupa ce voi prezenta pe 7 februarie si voi suferi o moarte lenta pe scena in fata vizitatorilor, parintilor, profilor si studentilor :) pana atunci insa toate bune.
-umm a fost ziua mea:D m am plimbat in New York City, am fost sa l vad pe james bond :X, a nins si am facut niste shoppong. Simplu dar superb.
-Am fost la petrecerea de lansare a revstei de care va ziceam, unde am ras cu lacrimi la spectacolul oferit: stand up comedy, muzica buna si glume.
si in sfarsit am terminat semestrul I de boboaca cu brio :D
-Dar cel mai important e ca am venit acasa, nu va mai povestesc de aventura cu avionul pentru ca asa cum va imaginati, evident, ca la norocul meu am trecut prin toate fazele imposibile....dar tin sa mentionez pentru cei de la aeroportul din frankfurt ca "praful" de pe geamantanul meu nu e cupru :-w si NU, nu fac bombe in timpul liber si NU, nu vreau sa fac un mic test chimic ca sa validez toate astea ...geeeez :-w
-Important e ca sunt de 2 saptamani acasa, cu cei dragi, pe care i am pupat de i am albit. Ca ma bucur sa ma duc pana la colt sau sa aud oameni vorbind in romana, chiar si injuratul ma binedispune :d nu vreau sa ma gandesc la plecare da tin sa le multumesc tuturor pentru ca s au vazut cu mine, am povestit, am ras si mi au daruit niste clipe minunate. Multumesc! va pup si cel mai probabil ne auzim/citim din state.

And thus 10th of October shall be called the Snail day

2008-10-10T11:48:00.000-04:00

Astazi America si servicile publice pe care le ofera mi-au pus nervii la mare incercare.
Sa o luam cu inceputul.
Inceputul:
Ne-am trezit la 8 ca sa puteam pleca undeva in jur de 9 sa trecem pe la posta si apoi sa luam autobuzul.
Toate bune si frumoase :d. Costina s-a trezit iar mirosul cremei ei si lupta ei cu dulapul m-au trezit si pe mine. S-au efectuat cele necesare pentru plecare si am fost iesite pe usa.
Am mers repejor la posta unde cos trebuia sa puna un pachet pentru o prietena. N-ar fi fost tragedie daca nu ne-am fi intalnit acolo cu cel mai lent om din istoria postei din lume. Adica eu sunt convinsa ca printre cerintele unei slujbe de relatii cu publicul la posta se numara printre altele sa fii cat se poate de enervant si lent, da parca totusi.......
Costina ii explica ca vrea sa puna pachetul expres. El se uita hipnotizat la ea si ii zice ca expres pana in Romania dureaza 8 zile. Sunt curioasa cat dureaza normal? Un an de caine? In fine, ii da un formular, il completeaza dar Cos ii zice ca parca e cam tarziu 8 zile si daca nu se poate mai devreme. Se uita in calculator, si se uita, si se uita.... si zice in ce oras? Bucharest vine raspunsul prompt si un pic scos din sarite al costinei. Aaaa Bucharest, ce bine ca in alte orase din Romania nu merge. Deci Bucharest...hmmm se mai uita in calculator o juma de an de caine si apasa un buton incontinuu, mai ceva ca picatura chinezeasca pentru mine. Ma uit si apasa pe Tab ca vroia sa ajunga undeva in josul paginii si de ce sa foloseasca mouse-ul ca nah o fi un aparator al drepturilor animalelor si nu foloseste "soricelul" din principiu.
Ni se da un nou formular si incepe sa ne citeasca ce se intampla daca pachetul nu ajunge, daca e retinut de vama si ma uitam la el si mi venea sa il bat, dar ideea mea este intrerupta de tanti de langa el care ii explica ca toate chestiile alea sunt valabile numai dak e o companie care trimite pachetul. Se opreste si eu imi fac o notita mintal sa ii multumesc lui Dumnezeu pentru faptul ca nu lucrez in o posta. Apoi incepe sa scrie in calculator, ca daca putem sa ii zicem cum se scrie Bucuresti, ca ce e in pachet, ce valoare are si tocmai cand credeam ca terminiseram se duce pana la manager sa Il intrebe ceva......si dureaza.....
Se intoarce si iara pleaca dupa nu stiu ce pachet. Vine si costina Il intreaba daca e necesar pentru cel care primeste pachetul sa mai plateasca o taxa? El zice ca nu stie si adauga ca asta depinde de serviciul postal din Romania. Cos insista si el decide ca faptul ca parintii lui au fost in Romania are o relevanta cu pachetul nostru x( in fine, intr-un final dupa ce costina ii da cardul, se uita la el, apasa gresit si intreaba dak vrea cash inapoi ( mare Ti-e gradina Doamne!) plecam de acolo bombanind ca parca in Romania nu e asa greu....parca.... e posibil sa am memoria incetosata :))
Apoi ne ducem in statie la autobuz care teoretic ne duce la gara. Cel mai incet autobuz de pe fata pamantului, pe langa el 143 e un ferrari....
Si stam si nimic, undeva in departare se zareste ceva care merge la fel de repede ca o caruta. Mintea mea isi imagineaza cum iau o franghie o leg de bara din fata si il trag pana in statie, serios ca ar fi mai rapid.... si mai cer si o groaza de bani pe bilet.... in fine ajungem la gara ratasem primu tren asa ca de suparare mergem la Starbucks si na daca toti s-au miscat ca un melc mort de ce ar fi mai diferit aici. Cerem si dureaza....dureaza.....am un deja vu :-< Ne luam comanda si ne indreptam spre statie ca trebuia sa ajungem pe partea cealalta. Evident ca nu au o pasarela ca toate garile civilizate si trebuie sa ajungi la sosea iara. In fata scarilor kre te duc pe partea corecta a garii e un semn mare pe care scrie: Construction...mda ocolim si ratam si al doilea tren asa ca am stat in gara 45 de minute ca normal ca nu vin si trenurile knd ai nevoie de ele. Asadar asa a decurs ziua de azi dar sa tinem in minte ca e abia 12 si 15 mai e timp:)) sa se intample si altceva...o sa va anunt daca mai am intalnire cu stramosul lui road-runner care e prea batran sa faca cv. Ma gandesc serios sa renunt la facultate, sa lucrez la caracterul meu ca sa fiu cat mai imposibila si sa ma angajez la Posta...as lucra spre un nou record mondial: cat de mult poti sa enervezi o persoana care incearca sa cumpere un timbru ( de care vreti? Cu frank sinatra? Cu statuia libertatii? Park e mai frumos asta cu inimioare, da un aspect frumos plicului, da luati-l numai daca scrisoarea e informala,stai sa sun managerul sa vad el ce crede, face 50 de centi, card? Cash? Ambele?)
Sfarsitul:
Mda ... si totusi nu m-a suparat ziua de azi pentru ca am un weekend de 3 zile :d ( e ziua lui columb luni) o sa sun la Guvern sa le zic sa faca si 10 oct liber ca sa nu mai iasa melcii din casa ca e pacat)

Diana "Grigorescu"

2008-10-09T11:20:00.000-04:00

Lumea ma intreaba cu ce imi ocup timpul liber in afara de NYC si mers la filme. Iata si raspunsul: DESENEZ :D da stiu...surprinzator, dar tot timpul mi-am dorit sa stiu sa desenez...nu sunt eu inca Van Gogh sau cv da merge :))
SI va dau si voua sa va delectati...sau ma rog sa va amuzati dupa caz :P tineti minte ca sunt incepatoare si feel free sa comentati....

Iata ce e nou

2008-10-04T21:13:00.000-04:00

** Am fost in NYC sa ne plimbam, sa facem cumparaturi si sa mergem la un restaurant romanesc cu o colega de a Costinei, Fumi, e din Japonia. Am fost cea mai fericita persoana de pe planeta pamant sa aud vorbindu-se romaneste. Ma uitam la toata lumea, ma apropiam de ei incercand sa aud cat mai clar limba. Acu un an sau 2 daca cineva mi-ar fi zis ca o sa vreau sa aud romana si sa uit engleza le-as fi zis ca sunt nebuni. Dar acum am avut o revelatie, inainte eram cinica:)) Stiu ca multi dintre cei care ma cunosc m-ar caracteriza in multe feluri da sigur nu cinica:)) Si de ce zic cinica? pentru ca imi aduc aminte ca citeam presa sau o carte si mai aparea din cand in cand ideea ca cineva s-a intors in tara si ca i-a fost nespus de dor de patria respectiva si ca de fiecare data knd era in strainatate tresarea cand auzea numele tarii lui. Mi se parea o aberatie:)) auzi sa tresar eu cand aud numele de Romania =)) o da.... Dar mi s-a intamplat si mie si tot ajung la concluzia ca nu poti sa judeci pe cineva pana cand nu esti pus in situatia lui. Desi tin sa adaug ca singura data cand am auzit numele de Romania zilele astea a fost intr-un jurnal de istorie pe care trebuie sa-l citesc si Romania era prezentata ca o tara din europa de Est care isi tortura evreii si ii trimitea in lagare. N-am fost foate incantata da macar stiu ca mai e cineva care isi aduce aminte de tara mea:)) chiar daca nu intr-un mod benefic. Stau si ma gandesc ce parere o sa inceapa sa aiba colegii mei despre mine?:)) Ca sunt anti-semita?=))
**Alta intamplare....aaaa de vreo 2 saptamani sunt suparata ca nimeni nu stie nimic de Romania, daca tot vorbeam de tara mea. Lumea pare sa stie decat numele da nu si locatia, daraminte persoane importante. Intr-o zi in care cursurile ma epuizasera m-am dus la magazinul din coltul strazii unde se afla facultatea mea sa imi cumpar o cartela ca sa sun acasa. Intreb daca au cartele si nenea vanzatoru zice ca da. Intreb daca merge in Europa si zice ca da. Ii dau bani si dau sa ies cand el ma intreaba : "da unde in Europa suni?". Sictirita raspund ca in Romania si ma intrebam daca o sa il bag si pe el in ceata cu numele tarii mele. La care , el surprins, extaziat si cu un zambet plasat de la o ureche la alta zice : "aaaaa fotbalistu ala bun...Hagi! da Hagi!!!!!"
Vreau sa zic ca nu imi venea sa cred, renuntasem de mult la ideea ca cineva ar stii de Hagi, Nadia Comaneci, Ceausescu. Mi-a zis ca el din Maroc (deci bine ca lumea din Africa stie de Romania da nu si lumea din USA :)) ) si ca se uita la toate campionatele mondiale si ca il stie pe Hagi. Ma gandeam sa ii zic ca ma bucur ca il stie pe Hagi, mai ales ca si el e machedon ca mine. Dar ma grabeam si sa ii explic ca defapt sunt aromana si nu romanca ar fi durat mai mult decat timpul pe care mi-l alocasem pana la urmatorul tren.
** Vinerea asta am fost la curs si in fiecare vineri cineva trebuie sa faca o prezentare de o ora despre o carte. (Vreau sa profit de aceasta ocazie si sa zic ca sunt convinsa ca profa de latina din clasa a12a m-a blestemat. Ne zicea de fiekre data sa citim Odiseea, Metamorfozele si alte alea si nu le-am citit. Lasa ca imi trebuie acum pentru cursul de onoare :)) Si prezentarea mea e fix pe Metamorfozele de Ovidiu :)) ) dar revenind....colegul care avea prezentarea saptamana asta a venit mai devreme si cum si eu ajunsesem mai devreme am stat amandoi in clasa de vorba. El, o persoana foarte agreeabila, amuzanta si haioasa. Am vorbit de romania, de cursuri, de nume ciudate :)) a fost foarte distractiv. Oricum la un moment dat mi-a sunat telefonul; era costina...am vorbit cu ea in romaneste si cand am inchis am zis: "te pup, pa!" el a auzit si foarte incantat a repetat : "te pupa?" :)) am ras si i-am explicat ce inseamna si pentru vreo 5 minute a zis "te pupa" (intr-un cuvant) si era foarte incantat de noua lui expresie. Se gandea sa isi termine prezentarea cu te pupa, dar i-am explicat ca ar fi frumos sa ii pupe pe toti si sa zica " va pup, pa!" :)) Nu si- a terminat prezentarea asa da macar a fost un moment care ne-a adus zambetul pe buze amandurora....
** Azi am fost la Biblioteca din Bridgeport si ne-am luat niste DVD uri. Am intrebat daca pot sa imi fac si eu ID, ca il foloseam pe cel al matusii mele dar tipul de casa se uita de sus pana jos la mine si zice : "da , dar trebuie sa ai autorizatie de la parinti, o copie dupa certificatul de nastere si a photo ID." Nedumerita am plecat cu un formular pe care mi-l daduse. Pe formular scria ca trebuia sa faci toate astea daca ai sub 18 ani. Ce naiba? Eu stiu ca e flatant sa pari mai tanara decat esti...da parca totusi:))) Asta imi aduce aminte de Alexandra, sora mea care tot timpul avea probleme cand spunea care era varsta ei. Lumea credea ca e mult mai mica. Tin minte ca intr-o zi oarecum frustrata de chestia asta, ne uitam la tv la o reclama despre creme anti-rid care aparent te intinereau cu 10 ani si ea foarte serioasa si sarcastica a zis: "Da as putea sa ma dau cu ea si sa par de 6 ani " =)) Am ras cu lacrimi:))
Cam atat pe aici, pentru cei interesati mi-am facut cont pe Facebook (aparent daca nu ai Facebook nu existi :)) e un fel de Hi5, da cik asta e mai smecher. Nu vad unde si de ce dar fie....)
Am Skype daca va bate un gand si vreti sa vorbim live si sa ne vedem....si cred ca na cam asta e....daca ma cautati sunt aici ingropata sub teme, carti, filme si coversatii care dau in absurd dar totusi amuzante cu costina...

Unde sunt filmele bune?

2008-09-20T21:43:00.000-04:00

De cand am ajuns aici am facut un pact sa mergem la film in fiecare saptamana. Toate bune si frumoase dar din cele 4 filme vazute pana acum nici unul nu a fost bun. Jur, nu stiu poate sunt eu dificila si picky zilele astea da totusi.

Am vazut Mamma Mia! care e undeva intre ridicol si funny, desi eu as opta mai mult pentru ridicol, apoi am vazut Everybody wants to be italian. Nu e cine stie ce, e cum sa zic e facut ca sa nu zica cineva ca nu e facut:)) da ca mesaj transmis cred ca e undeva intre 0 si 1, desi recunosc am zambit in timpul filmului si I had a good time, da asta probabil e o urmarea a numeroaselor discutii cu cos :D Saptamana trecuta am fost sa vedem The Women (:|, am ras si a fost okai, da intreaba-ma peste o saptamana ce s-a intamplat si nu am sa stiu exact pentru ca nu m-a impresionat in nici un fel.

Azi am vazut noul proiect al fratilor Coen. Si anume: Burn after reading cu Brad Pitt si George Clooney. Si parca stiam ca fratii Coen astia fac filme cam idioate :)) Nu de alta da am vazut acasa No country for old men si atunci am considerat ca mi-am irosit 2 ore din viata:p Filmul asta e mai okai dekt No country for.... da mai nimic palpitant. Noroc cu Brad Pitt care se mai prosteste si mai te face sa razi...ca in rest..mort :))

Saptamana viitoare vrem sa merge la the Duchess. Am citit despre ce e vorba, am vazut trailer...pare promitator....sa speram ca o sa sparga gheata si o sa fie primul film care mi-a inspirat ceva de cand sunt pe pamant american.

All in all sunt hard to please:)) da ce sa-i faci :D Astept sa inceapa serialele si sper ca eseurile de miliarde de cuvinte sa ma lase sa mai trag cate un ochi la tv :-$ (da asta e secretu nostru :D).

Daca ati mai vazut vreun film pe care considerati ca ar trebui sa il vad si care m-ar face sa apreciez adevarata arta cinematografica, lasati cate un comment:p

Toate la un loc

2008-09-18T18:06:00.000-04:00

M-am gandit sa mai scriu cate ceva pt ca sunt constienta ca nu am mai scris de mult si pt cine ma cunoaste este stiut ca by now ma mustra constiinta :p.

Scoala a inceput de o luna si totul este coplesitor, eseuri de mii de cuvinte, carti care arata ca biblia de citit intr-o saptamana, prezentari de o ora juma de dat si pe deasupra participarea in clasa.

Aici nu te intreaba nimeni ce a zis Maiorescu sau Manolescu, nici macar nu are relevanta ca stii lucruri din astea. Aici tot ce conteaza este propria ta parere despre o carte scrisa acum sute de ani. Si o sa recunosc e ciudat sa incepi un eseu cu altcv care sa nu fie : "Mihai Eminescu este considerat de Zoe Dumitrescu Busulenga cel mai mare.................." (bombonik << profesoara de romana in cls a10a si a11a>> ar fi foarte suparata sa vada ca nu imi amintesc exact citatul, da poate primesc extra points ca mi-am amintit numele acestei tanti critic), aici esurile de 350 de cuvinte ale Olesiei si Ioanei au suferit o moarte subita si precum pasarea Phoenix s-a renascut din cenusa sub forma unor eseuri de 2500-3000 de cuvinte.

Ei sunt obisnuiti sa vorbeasca despre orice, sa-si dea cu parerea despre Homer ca fiind cam idiot sau ca Biblia ar fi fost scrisa de o femeie. Pai in Romania sa fi zis careva ca Eminescu e un idiot, care avea probleme de natura sexuala,cel mai probabil ar fi fost dat afara in timp ce profa de romana ar fi suferit un mini atac cerebral. Poate exagerez dar totul este diferit si eu ma simt ca in zona crepusculara.

Cum probabil multi dintre voi ati citit in postul anterior fac parte din Programul de Onoare al facultatii si asta evident mi-a dat un sentiment de importanta. Dar acest sentiment de importanta a murit deloc eroic la orele de istorie pe care studentii de onoare trebuie sa le ia la un nivel mai ridicat, alaturi de cei din anul IV, unde cunostintele mele de istorie s-au rusinat si s-au ascuns knd i-au auzit pe cei din anul vorbind despre niste lucruri cu totul necunoscute de catre mine. Stiu sunt abia o boboaca si ar trebui sa am rabdare si faptul ca fac fatza la materie de anul IV spune multe despre mine. Dar parca totusi, mi-e frik sa raspund :)) bine nu ma omoram eu cu participarea la clasa nici in Romania da aici aparent conteaza.Nu e deloc usor sa vorbesti engleza(chiar daca ai diplome care atesta ca ai un nivel ridicat) in fata unor oameni care o vorbesc de cand s-au nascut.

Cand vin la facultate, unde toti vb engleza si o mare majoritate se cunosc mi se face dor de casa. De Elena care m-ar suna daca ar fi aici sa imi zica ca ii e somn si nu vine la curs (aici la 3 absente nemotivate pici cursul respectiv), sau de Gaby pe care as suna-o sa ii zic ca tema e o prostie si sa ma ajute, sa imi zica cum a facut ea. Mi-e dor de Bobo, care cerea voie la baie si nu se mai intorcea, de Adi, care desi tacut in cls a12a ne smulgea kte un zambet cu comentariile lui, de toti si mentionez cateva nume from the top of my head : ana, ana stancu, ovi,ana neacsu, visan, suzi, alexandra si multi alti :x

Raspund si eu cand pot, dar nu doar de dragul de a ma face auzita si de a-i onora pe toti cu tonul suav al vocii mele ci pentru a-mi expune punctul de vedere. Aparent profa de engleza e foarte incantata de mine, nu stiu cum o sa se schimbe parerea ei knd o sa ii duc eseul pentru luni de 5 pagini, da sa speram ca in si mai bine :)).
Si imi mai e dor de referat.ro. Aici trebuie sa iti pui eseurile pe un site unde sunt analizate in amanunt si verificate dak nu cumva ai copiat ceva de undeva. Daca plagiezi de 2 ori esti dat afara din facultate.

Stiu ca suna ca si cum as fi eleva la Auschwitz dar dak nu ar avea reguli nu s-ar mai putea lauda cu cel mai bun sistem de invatamant din lume. Ma plang si eu unde pot si sunt inteleasa :)) da sunt convinsa ca am sa ma obisnuiesc, desi marturisesc ca abia astept vacanta de o luna de iarna :d.

Si de ce sa nu fiu corecta si sa recunosc ca si aici am cunoscut oameni de treaba, oameni care m-au impresionat fie pentru felul lor de a fi sau a arata :-". Si ii mentionez pe Heather, Annmarie, Chris si Matt :"> Nu imi permit sa vorbesc despre ei pe blog pentru ca mi-e frica ca vor invata romana si vor afla ce am zis de ei :))

In alta ordine de idei, putinul timp liber pe care il am, il petrec la film sau prin New York.

Evit sa ma repet si sa va mai zic o data ca imi e foarte dor de toti si ca dak si voua va e mai dati kte un email. Nu raspund eu repede ca sunt inca coplesita de teme dar un "buna! Ce faci?" imi va lumina ziua.
Sper ca toti sunteti bine, astept vesti si mai ne "cititm" :))

Scoala, New York, emotii diverse sau altfel zis intrarea in paine

2008-09-07T14:41:00.000-04:00

Da, da, da, da stiu n-am mai scris de mult si nimic nu ma poate scuza. Va inteleg si imi prezint cele mai sincere scuze. Dar am avut motive ;;) (oricum si daca nu as fi avut motive tot as fi zis ca am avut :-> avantajul de a fi la km departare :D).
Asa sa o luam cu inceputul. N am mai scris de vreo 3 saptamani :-?
Deci in aceste 3 saptamani, am fost in New York city de 2 ori, la scoala de mai multe ori, crispata de mult prea multe ori ca sa poata fi numarat si un pic mai mult coplesita.
Am vizitat New York, ma rog mai mult magazinele...da nah :-" doar suntem fete (eu si cos :d) Am fost in Empire State Building, am mers pe strazile care apar atat de des la televizor incat aveam impresia ca stiu exact incotro ma indrept (pt cine ma cunoaste mai bine, este stiut ca eu si orientarea suntem paralele, nu avem nici macar un unghi comun altern ori extern).
A fost uimitor, ma uitam numai pe sus, si ma gandeam ca sunt o norocoasa.
Dar visul mi a fost intrerupt de crunta realitate ca incepe scoala.
Asa ca luni, 25 August, Diana s-a trezit dis-de dimineata a luat trenul ( apropo de fiecare cand eu iau trenul ceva mai putin normal se intampla :)) dar o sa vorbim despre asta mai tarziu). Imbracata frumos, aranjata, emotionata ma indreptam spre Iona College.
Dar totul nu a fost peachy pie. Caci asa cum un foarte bun prieten de al meu , Alex, poate sa explice, scorpionii si racii (chiar si pestii, o fi ceva cu semnele de apa :)) ) au un ghinion pur. In momentul in care am iesit din casa am realizat ca mi-am uitat Pasaportul si ma gandeam ca imi trebuie, poate ma intreaba cineva incotro ma duc, de ce...nu stiu poate e vina amprentei comuniste pusa pe copilaria mea, dar a trebuit sa ma intorc din drum impotriva tuturor superstitiilor si sa imi recuperez singurul act care ma identifica. Si ideea nu a fost asa buna, caci mi-a mers extrem de prost.
Sa va explic, in drumul meu spre facultate trebuie sa schimb 2 trenuri (e un drum scurt da trebuie sa schimb expresul cu localul). Ajung unde trebuia sa schimb cu localul si observ ca era cam gol. Ma duc si intreb sus la informatii si o tanti relaxata, plictisita si care habar n-avea ca prin sufletzelul meu treceau valuri de emotii in timp ce eu imi imaginam cum ajung f f f tarziu si toata lumea se uita la mine. In fine ma anunta ca trenul vine peste o juma de ora. Super :| bine ca ma trezisem dimineata ca sa stau in gara:)) ce e drept o gara mai curata decat a vazut vreodata fatza pamantului unde este situat Bucuresti. A venit trenul, am ajuns in oraselul unde este ilustra mea facultate si am fugit ca nebuna la 7:50 dimineata oe strazi. Evident ca am intarziat, mi se stricasera si minunatele bucle :)) ( da da stiu nu are relevanta dar nu stiu daca si voua vi se intampla ca atunci cand trebuie sa fiti undeva important a doua zi va ganditi la toate detaliile: cu ce ma imbrac, machiez, parfumez, incaltz etc) Pentru mine toate detaliile pierisera undeva intre crosul performat de mine si recuperarea aerului pierdut intr-un mod care seamana extraordinar de mult cu un catel extenuat :)).
Am ajuns, mi s-a dat o legitimatie cu numele meu, am intrat peste Decanul care ne tinea o prelegere si m-am asezat. Nu a durat 3 minute si a trebuit sa ma ridic :)) sa ma indrept spre o alta sala unde aveau sa ne arate cum functioneaza intregul sistem aici. Am ajuns in alta cladire, caci campusul facultatii este imeeeeeeeeeeeens si m-am asezat in fata unui calculator. Ni s-a explicat ca fiecare avem cate o adresa de email, unde vom primi teme si anunturi importante de la profesori pe care trebuie sa o verificam periodic. Apoi ni s-a arata un alt site Blackboard un fel de forum, unde iti gasesti materialele daca nu ajungi la curs, notele si alte chestii ajutatoare.
Dar totul nu a mers lin asa cum va asteptati, din 25 de calculatoare si 25 de elevi cu parole si id-uri noi numai al meu nu mergea :|. Am chemat-o pe instructoare si s-a dus la biroul de informatii, m s-a resetat parola si mi s-a zis sa incerc din nou. Si ce credeti? Evident ca nu a mers. Toata lumea invata sa dea mailuri sa verifice teme iar eu stateam. Nu ca m-as fi plans da care erau sansele?! Dupa ce mi s-a resetat parola de vreo 5 ori si i-am bulversat pe cei de la IT mi-a mers si mie. Apoi trebuia sa ne cautam pe site. Ni s-a zis sa il intrebam pe cel de langa noi cum il cheama si sa vedem daca ii gasim adresa de mail pe internet. Intru pe site si se blocheaza, nu stiam daca sa rad sau sa plang asa ca m-am resemnat si admiram peisajul din jur pana cand cei de la IT se intrebau cine mi-a blestemat parola. Tipa de langa mine, care parea foarte culta se uita pe legitimatia care atarna fara chef la gatul meu si zice "Asta e tot numele tau?". Bulversata, "tot?" adica ce? nu inteleg, ma uit pe legitimatie pe care scria asa : Diana Chisis, Bucharest, Gomez, McSpedon 16. Ultimele 2 fiind numele consilierului care se ocupa de mine si sala in care ne aflam. Facea misto de mine? Pun mana si acopar informatia care nu facea parte din numele meu si zic: "Asta e numele meu." si ea scrie, se intoarce si zice: "Dar Bucuresti?" si eu zic "Bucuresti e capitala Romaniei, de unde vin eu...". Si tot ce a zis ea a fost...: "Roamania? Aha..." dar nu parea prea lamurita. Incerc sa uit acest incident si asteptam sa primesc vesti ca ar merge si id-ul meu la care ea se intoarce si zice : "Dar Gomez?". Fac ochii mari si zic: " Gomez e consilierul, vezi scrie si pe legitimatia ta la fel....". Moment in care ea realizeaza, rade si zice ca am dreptate.
Ma gandeam ca poate e emotionata si de aia pune intrebari imbecile. Si zic, "nu te supara...in ce domeniu te specializezi?". Isi da parul pe spate si zice foarte mandra : " Biologie si fizica cuantica." Nu stiu daca mi-a cazut partea de jos a maxilarului ca in Tom si Jerry, dar oare era posibil ca cei care stiu stiinte exacte sa fie dati peste cap de orietarea geografica si logica?
In fine, ne mutam din sala in sala, ne vorbeste iara Decanul, ni se da pranzul, si sunt trimisa la un alt consilier.
Noul consilier, este cel care se ocupa de elevii care faceau parte din Programul de onoare al facultatii. B-) aia mai desteptii :)) O doamna foarte draguta, ne xplica ca fiind la nivel avansat o sa facem cursuri impreuna cu cei din anul IV si ca ea este acolo sa ne ajute. Ni se da orarul, ma deprim cand vad matematica, imi cumpar niste carti, imi uit biletul de tren in masina la matusa mea. O sun, se intoarce, iara il uit, m-am gandit serios daca cinea nu are acasa o papusa Voodoo cu mine pe care o intepa , pentru ca mi-a mers foarte prost.
Undeva pe la ora 3, ni s-a dat iara masa, si am stat la masa fix cu decanul :)) asa s a nimerit. A fost impresionat sa auda ca vin din Romania si mi a zis ca engleza mea e excelenta. Am zambit si am incercat sa uit da toate ghinioanele din ziua aia si m-am indreptat spre casa.
Asta a fost prima mea zi de scoala, ce a urmat au fost schimbari de program, note, cursuri cu oamenii din anul 4 si sentimentul ca sunt mica mica si ca nimeni nu ma vede sau nu ar trebui sa ma vada:))

Miscellaneous

2008-08-19T19:29:00.001-04:00

- Dunkin Donuts e asa de bun cum ma asteptam, I love the donuts :-s hopefully asta nu o sa mi afecteze linia :))

- De cand am ajuns ma simt ca Garfield, nu , nu portocaliu, grasa sau pisica ci innebunita dupa Lasagna (stiu mancarea e italiana, si totusi eu m-am intalnit cu ea in America)

-Tv-ul e minunat, are reclame cam dese, da nu exista seara in care sa zici: "of iara n-are nimic"

- Americani au doua ticuri, si anume: "wow! really?" si "oh, ok" @-)

- Americani sunt foarte amabili :) intra in conversatie cu tine, din orice nimic

- Mi s-a pus intrebarea cu un continut intelectual ridicat, de catre romanii de aici: "Esti la college aici?" r:"Da" "wow! si stii engleza?" (comentariile sunt de prisos)

- Cafeua americana sucks, cel putin aia decafeneizata :-& e ca si cum ai bea apa chioara

- Tantarii aici musca rau, nu ca anemicii aia din Bucuresti. Efectiv mi s-a umflat tot piciorul, acum am o compresa cu multe chestii amestecate (don't ask ce chestii, i know i didn't :)) )

-La Biserica aici, lumea chiar se imbraca in rochie/costum si stau jos, mananca si se cunosc toti intre ei @-)

- Sunt efectiv obsedati de aerul conditionat. Daca trece de 25 de grade, hopa dau drumul la aer. Cred ca daca traiau in Roamania isi atasau unul de gat

- Sunt cel mai mare fan Family Guy si The Simpsons, iar Sponge Bob Square Pants is not as bad as I thought

-Spaniola si olimpiadele la care am fost supusa have come in handy, exersez aici pe totul felul de oameni, care se bucura cand aud spaniola in loc de engleza

- Am descoperit ca am o pasiune pentru masini (in Romania nu ma aratam prea interesata), aici dak trec toata ziua pe langa reprezentatnta mercedes, lexus, mazda, bmw, audi, porsche...:X ce sa zic, dar oricum imi voi declara iubirea si pasiunea incheiata in momentul in care imi voi cumpara un Corvette :X:X:X:X

Si marele Dan Spataru :))

2008-08-18T21:37:00.000-04:00

Asta m-a atins la inimioara:))

Dan Spataru- Te asteapta un om

Te-asteapta un om, un suflet curat,
Ai spus ca-l iubesti si-ai sa vii, insa l-ai
uitat,
Dintr-un simplu joc, inima lui s-a aprins,
Credeai ca se stinge la loc, nu s-a mai stins!

Te-asteapta un om, zambind rabdator,
El crede tot ce i-ai spus,
Te-asteapta mereu solitar, dar in zadar,
Nu mai vrei sa vii, inima sa-i daruiesti
Mai bine i-ai spune deschis ca nu-l iubesti.

Te-asteapta un om, un suflet curat,
Ai spus ca-l iubesti si-ai sa vii, insa l-ai
uitat,
Dintr-un simplu joc, inima lui s-a aprins,
Credeai ca se stinge la loc, nu s-a mai stins!

Te-asteapta un om, zambind rabdator,
El crede tot ce i-ai spus,
Te-asteapta mereu solitar, dar in zadar,
Nu mai vrei sa vii, inima sa-i daruiesti
Mai bine i-ai spune deschis ca nu-l iubesti,
Mai bine i-ai spune deschis ca nu-l iubesti,
Mai bine i-ai spune deschis ca nu-l iubesti, ca
nu-l iubesti!

Si asta asa ca na, chiar nu m-am gandit

Dan Spataru- Nu m-am gandit la despartire

Faradelege

2008-08-17T15:17:00.000-04:00

Sambata seara s-a decis in unanimitate, ca eu trebuie sa ies undeva, sa cunosc mai bine orasul. Dupa indelungi cugetari, s-a votat sa mergem la Casino. Singura problemica era faptul ca dupa legile americane, inca sunt minora ( chiar ma bucur chestia asta...o sa mai am un majorat :)) ). La sfarsitul acestor deczii pline de importanta, ne-am suit in masina si am inceput drumul meu spre ilegalitate.

In drum spre Casino, am ascultat Dan Spataru, si daca radioul nu ma mai iubeste, am gasit o melodie care sa match my feelings :P. Apoi am ajuns in parcare, care era arhiplina si a trebuit sa ne plimbam dupa un loc de parcare, chiar nu m-a deranjat, mi-am adus aminte de acasa. Cautarea nu a durat mult si am iesit in parcare, de unde am luat un autobuz care ne-a dus la intrarea Casinou ului, Doamne fereste sa mearga americanu 100 de m pe jos (*ptiu ptiu [-o<*).

O data intrata in Casiono (Mohegan Sun era numelui lui nenea Casino), un afis foarte mare mi-a izbit vederea centrala si periferica, si zicea asa (adaptat si tradus de mine): "Daca nu ai 21 de ani sau mai multi, taie-o!" Si totusi am decis sa intram, era kinda funny, mintea mea zburda pe un alt canal unde eu eram in Ocean's eleven...8-> Dar revenind, am fost plimbata, mi s-a aratat ce e frumos, mi s-au tras 2-3 poze si am fost dusa sa o vad pe o tanti, care cica era mama prietenelor mele de joaca cand am fost eu in America in 1992. Si la fel ca toate celalalte persoane de origine romana/ aromana, pe care le-am cunoscut de la venirea mea aici cuvintele ei au fost : "Oh , fata lui tanti *ptiu**si putina saliva mi-a sters un pistrui* ce frumoasa esti, vai dar ce mare te-ai facut. Dar esti frumoasa foc. *si o mare ventuza pe ambii obraji*"

Dupa aceasta intalnire, gen Surrprize, Surprize (*ma gandesc foarte serios sa fac si eu una aici, are careva id-ul Andreei Marin, ca am niste nelamuriri?*), dupa ce am fost strecurata si tenul meu masliniu, batea spre galben, am fost dusa in aria jocurilor. Eram fascinata, sa vezi pe de o parte batranele care jucau la Slots si erau foarte calme si pe de o alta parte barbati nervosi care tipau ca nebunii la Poker. O chinezoaica care juca la masa de langa locul unde imi parcasem eu corpul uimit, tipa ca nebuna, ca dealer ul a gresit si sa vina Supervisor ul. A venit nenea ala, s-a uitat cam crucis la ea, a incercat sa ii explice ca nu are dreptatea, dar femeia deja ii adresa cuvinte de "lauda" in chineza. I-a dat banii inapoi si a reinceput jocul....nu am stat sa urmaresc, caci ma gandeam sa fac o poza ilegal :)). Am facut respectiva poza si ca prin minune, (chiar m-am uitat dupa fum sau vreum parf in mana bodyguard ului de langa mine), a aparut un domn inalt, gras si cam suparat care mi-a zis ca nu am voie sa fac poze. Nu mai conta eu aveam dovada ilegalitatii mele, nu ma mai interesa inca una.

Apoi impreuna cu matusa mea, ne-am asezat la un slot si ea a inceput sa joace, chiar ma gandeam ca la 21 de ani, pe 18 Noiembrie 2010, o sa fiu acolo, partying all my money :)). Mi s-a spus sa trag si eu de maneta ca oricum nu era mare lucru, dar pentru mine a fost thrilling :D, am tras si am jucat si eu, n-am castigat mare lucru-$6 :)), da stiu, decat deloc, e ceva. Apoi ma gandeam ca mama nu avea dreptate cand zicea ca sunt norocoasa. Ne-am ridicat de acolo si ne-am asezat la alt Slot Machine si ii zic matusii mele ca aici chiar castigam :D. A tras de 2 ori si castigase fix $2 :)). A treia oara insa, a tras ea si masina a inceput sa scoata sunete:)). Noi ca nebunele, tipam, radeam (puteam sa fi castigat si $100) tot ne bucuram, si cand ne-am apropiat, am observat ca castigasem destul de mult :O, undeva peste $1000. Tipete, bucurii, a venit un angajat, a luat datele si s-a dus dupa bani. A durat ceva pana s-a intors si eu ma gandeam iara la Ocean's Eleven, ca ma vazusera cu camerele de filmat, ca jucasem ilegal, pe cardul de joc al altcuiva si ca acu veneau sa ma dea afara si sa-mi interzica pe veci intrarea in acest Casino (I should really stop watching movies :)) ).

Dupa ce am luat banii, ne-am mai jucat un pic si corpul meu ma anunta ca atata bucurie si faradelege il cam obosise. Am plecat de acolo, mai bucurosi si un pic mai dotati financiar si ilegalitatea mea s-a terminat cu drumul inapoi acasa, cu un blocaj ca la Bucuresti si un pic de somn printre conversatie.

A fost super si m-a distrat, lucrurile incep sa ia un curs mai normal, cd-ul ma iubeste, norocoasa sunt cat de cat plus incep sa revina aventurile prin viata mea.

Asta a fost inceptul, pana trec cei 4 ani, o sa devin James Bond in Casino Royale (care e femininul de la James? :-?)

America mi-a dereglat puterile supranaturale

2008-08-15T12:59:00.000-04:00

Astazi una din cunostintele mele al carui blog mi-a oferit multe zambete, a postat pe blog o melodie pe care a auzit-o la radio. Si ma gandeam ca in Romania, radio era prietenul meu cel mai bun. El stia exact cum sa exprime ce simteam eu. Eram trista si daca il deschideam el imi punea Corina-Tears, eram :x dupa cineva si el imi punea Hoobstank-The reason, eram happy si el imi punea Jason Mraz-The remedy, in functie de starea mea se schimba si cateodata chiar ma amuza. Costina, jumatatea mea de portocala, chiar se amuza teribil pe chestia asta. Tin minte ca intr-o zi am primit de la un prieten, melodia Lost a lui Michael Buble si eram in Paris si cautam un cadou pentru fix acel prieten si ii zic Costinei : " Ce ii luam lui Bogo?" si in momentul ala la radio in magazinul respectic a inceput melodia =)), acum nu are la fel de mult haz ca atunci, dar oricum era o chestie a mea, radio ul ma ajuta. Nu stiam cum ma simt era de ajuns sa ii dau drumul. De ziua mea eram in Cora si era numai Rock la radio, cand deodata m-am dus sa imi aleg un tort si a inceput 3SE- Ziua ta :)) In fine, in toata Europa eu si radio ul ne intelegeam.
De cand am ajuns aici insa, radio ul nici makr nu se aude, nu ca nu mi pune melodiile care s ar potrivi cu starea mea, dar nici makr nu l aud. Si dak se intampla sa fie pornit, are stiri. Numai in prima zi am auzit o melodie: Colbie Colliat-Bubbly :-? weird. In fine....oare chestia cu FM si AM, e valabila si pt mn? Nu sunt compatibila decat cu FM? :(( oare imi pierd din puterile paranormale? (da am mai multe:)) vise care se adeveresc, preziceri pe termen lung si chiar bioenergie)....oricum pentru orie eventualitate exista Ipod ul :D

Asta m-a facut studenta

2008-08-15T12:52:00.000-04:00

Lumea ma tot cearta de cateva zile ca nu mai scriu nimica pe blog. Am stat si m am gandit si le am zis ca nu s a intamplat nimic socant. Aici totul e peaceful e liniste si cred ca mi s- a dus a frown wrinkle de la sine :))
Unii chiar mi-au zis ca de ce m-am dus in America si nu am ramas in Bucuresti. motivele sunt multe, dar asta e unul din lucrurile principale care m-a adus aici: Application Essay for Iona College

I’ve ignored it, got mad at it, laughed at it and of it but finally I accepted the fact that I had to sit down and write THE essay.
It was clear to me that applying to a University in the States included an essay. The hundred American movies I had seen gave me an insight to American college life, and I had no problem, until the majority of my colleagues which applied to universities in foreign countries started to panic and spread a rumour of how the ‘malefic’ essay had to be a reflection of who you are and of course should resemble a ‘fairytale’ when presenting your personal skills. I started to think about it , and it wasn’t the idea of the essay that made me shiver , but the idea that I was too calm and detached in comparison with the daily environment at school, I felt like Switzerland dragged into a modern World War III and forced to make a decision or else…
I’ve been raised in a country where the shadow of communism still persists like a cheap perfume or better yet like a room that hasn’t been freshened after someone smoked in it…therefore making a change from growing up in a world filled with restricted and fearful thinking, where the innovative and creative have appeared, but are delaying their development, and moving to another country was not easy. But this did not frighten me.
Mostly because in my country, essays have not given hard time to anyone, as a consequence of communist and post communist essays being shape-oriented. And by shape-oriented I mean the IMBC (introduction, main body and conclusion), which although common in all world wide schools, have a specific feature in Romania. All the teachers have taught us children how to think in the “shape” way.
‘An essay should have a short and brief introduction’, they would tell us, like “autumn has come and the leaves on the ground unite themselves in making an universal carpet” something very poetic, much like something William Wordsworth would have said. Then you had the main body where you had to describe the depressing or happy, depending on the theme, actions, and in the end a conclusion meant to make the readers think about the future.
It was as a recipe. I even remember having a special notebook where I used to write certain metaphors to use them in my school compositions: “the trees have all put on their white jackets”- suggesting that snow had come or “the nature has resurrected once again after a vicious winter” which was meant to imply spring’s arrival, and so on. It was crystal clear for all the students in Romanian schools what they had to do until…the creativeness started to show its head, leading to a wonderful transition, which still hasn’t got to its peak but is developing superbly.
However, this transition led to problems for many and I had to make others see that the essay thing was not such a big deal even for a teenager, much like us. Teenagers born in a revolutionary year-1989,a generation meant to make the difference.
I started wondering what would I have done if I had to make a commercial, or a poster on how would I persuade teenagers to give their best in an essay, because as brave as I might think I am the idea of a blank page sometimes makes me want to be a ostrich and burry my head under my desk. I started thinking about the feelings people might pass through when being faced with a writing task and decided that nothing can be more comforting than a sheet of paper which could talk and convince you that it’s all going to be ok.
Most of us are ashamed of showing our writings to other people, the fear of mockery almost always wins and many great writings remain hidden in someone’s closet for ever. But a sheet of paper that would comfort you through the process of writing and encourage you might be the key to success. And in the end the sheet would congratulate the writer and hug him. Brilliant or maybe not…
It is no earth-breaking news to any of us that the human being is hard to satisfy and very unsure about its own strengths. People would then wonder if the hug was a good one or just a consolation one, given while the sheet would think to itself “You poor fool, you just wasted half of a branch, which was used to make the paper you filled with your so-called essay“.
See, no matter how you take it writing something about oneself it’s not as easy as it may seem, we could write stories or a literary comments but writing something that reveals who you truly are is difficult for everybody even more for teenagers considering the fact that most teenagers have no idea, yet, of who they are.

Dai cu pozele

2008-08-11T16:56:00.000-04:00

Astazi a fost zi de poze, asa a fost comanda de la Bucuresti si asa s-a lucrat, nu vrem sa nemultumim boss-ii din capitala.

Poze, pozisoare si surprinzator nu destul de multe pentru ca *drums please* pur si simplu nu am fost in the mood pt poze din gama "las' k mi fac singura" *i know shocking* :-??

Explorez, de aia nu mai povestesc minunatele mele aventuri, pentru ca deocamdata nu m-am lovit de nici o situatie care ar avea caracter de "ghinion de scorpion".\

Aici totul este laid back, no worries, fun, peisaje frumoase, oameni amabili si voie buna.

Pana incepe facultate/dramele adolescentei, delectati va cu poza.

Enjoy!

Neville, I hear ya

2008-08-10T21:13:00.001-04:00

Acum ca totul este despachetat, pus in dulap si aranjat asa cum vreau eu in camarutza mea pe care o voi imparti cu jumatatea mea de corazon amiganesc, realizez ca sunt multe lucruri pe care le-am uitat acasa. Lucruri, normally fara prea mare importantza, gen agrafele mele colorate :X *cei mai bine investiti 3 euro ai mei:))*, sau niste cd-uri...ma rog lucruri mici.

Problema insa nu e faptul ca le-am uitat, ca problema poate fi rezolvata, lucrurile pot ajunge la mine. Doar ca imi aduc aminte ce am mai uitat seara inainte de nani i-) si zic : "maine dimineata las mesaj si anunt"....si cand ma trezesc a doua zi nu imi aduc aminte decat ca am uitat ce am uitat *does that even make sense?*.

M-am gandit foarte serios ca mi-ar prii un glob din acela cum avea Neville in HP ( da ce sa ii faci pe langa telenovele ma mai uit si l HP -:D-) doar ca cel mai probabil la fel ca el , as vedea ca globul ma anunta ca am uitat ceva, dar nu as stii ce.

Pana una alta, ar fi foarte folositoare niste pijamale pe care ai putea scrie numai gandidu-te si dimineata in oglinda mai mult ca sigur ca ti-ai aduce aminte. 8-> ( o sa vorbesc cu niste oameni de stiinta si o sa le povestesc ideea mea....doar ca nu prea cunosc scientists :-? are careva numarul lui Dexter?)

Aventuri cu Czech Airlines

2008-08-09T12:16:00.000-04:00

Aseara, azi, ieri, alataieri, ma rog candva recent (ca fusul orar m-a bulversat @-) ) am plecat spre America si asa cum presupuneam drumul avea sa fie unul pe de o parte amuzant si pe de o parte obositor si cu un iz de frustrare.

Acum ajunsa in America, odihnita (culcata ca pustii de 5 ani d l 8:45 seara si trezita l 10 dimineata) imi permit sa-mi povestesc aventurile si sa mentionez chiar de la inceputul blog-ului ca man I miss all my friends and family si cred ca daca i-as vedea acum as plange mai ceva ca la Surprize, Surprize.(*Andreea Marin, where are you? :(( * )

Dar sa o luam cu inceputul....

Avionul spre Praga, pleca la 6:45 a.m, asa ca trezita dupa 2 ore de somn perturbat de tantari, am plecat spre aeroport cu varul meu, unicul, magnificul, minunatul (asa trebuie prezentat el-cu tag-uri, gen ale Vitoriei Lipan-supranumita femeia literaturii romane :)) ) spre aeroport, unde ma asteptau oamenii mei de corazon, cu care am plans, am ras, am tipat si ne am enervat de aproximativ 8 ani incoace. Jumatatea de ora petrecuta cu ei a fost prea putin, n-am constientizat-o si pana sa zic fish (ca tot sunt America), a trebuit sa-mi incep calatoria.

Dupa mii de controale de la romani, m-am asezat linistita pe o un scaun si ma gandeam cum vocea mea minunata se iroseste, neavand cu cine sa vorbesc. Langa mine in partea stanga o tanti cu pisica dupa ea, care a mieunat atat de ingrozitor si mult incat mintea mea regiza filmulete in care acea pisica era eroina principala dar, cu un final tragic datorat cainilor vagabonti de la mine din cartier 8->. Dar, revenind, incerc sa imi redirectionez atentia spre partea dreapta unde era una bucata nene si doua tanti, una mai urata ca cealalta ( si asta tinand cont ca eu nu consider ca exista persoane cu adevarat urate) care radeau, tipau si comentau exact ca la piata Obor, si mancau la acea ora mult prea matinala pentru corpul meu, care a sters din memoria sa ca s-ar fi trezit in vacanta la ora 4, sandwich uri cu parizer si multe alte chestii urat mirositoare. In fine intr-un final , dupa ce tipicul cetatean roman a intrebat de o mie de ori, pe cei de la control, cand mai plecam, de ce intarzie imbarcarea, unde ajunge si alte intrebari fara rost, ne-am imbarcat. Si exact ca in filmele cu prosti :)) aveam loc exact langa una din acele "distinse" tanti. Cealalta avea loc in spatele meu, iar nu-mi venea sa cred. Dar cred ca ingerasului meu pazitor i s-a facut mila si s-a gandit ca daca as fi stat acolo am fi innebunit amandoi, asa ca tanti din spate m-a rugat sa facem schimb. *Angels singing Halelujah on the background* schimbul de locuri s-a produs si am nimerit langa doua babute foarte linistite.

Bucuresti-Praga

Zborul s-a produs intr-o liniste absoluta, datorata faptului ca cei 3 silence-challenged au adormit, iar eu m-a delectat cu niste reviste si era sa atipesc dar niste turbulente m-au trezit. M-am uitat in jur si ma asteptam ca macar cele 2 babutze sa se alarmeze, dar ele erau mai calme decat o cutie de distolocalm. Mai tarziu , cand m-au rugat sa le traduc ce zicea pilotul, mi-au zis ca sunt din Bucuresti si atunci am dedus ca turbulentele nu erau nimic pe langa gropile din Capitala si ca obisnuinta le-a facut imune.Apoi am coborat...dupa ce ne-a fost oferit un iaurt cu pulpa cica de capsuna, nu stiu , nu am gasit inauntru, da orice e posibil....

Praga-New York

Ajunsa in Praga, misiunea mea cea mai mare era sa gasesc Poarta A6 si, dupa ce m-am invartit un pic , am dat iar de cele doua babutze care cautau Poarta C6, le-am dat directii si am luat si eu agale. Intr-un final am gasit un indicator care zice : Gate A6-8 minutes. Geez, un aeroport mare cat Otopeni de vreo 4 ori :)). M-am plimbat, m-am asezat, iara m-am plimbat si cand m-am asezat, doua pustoaice blonde, vorbeau in engleza despre telefoane si alte chestii scumpe pe care le au, si am decis sa imi mut creierul intr-o zona mai linistita din punct de vedere acustic. Dupa cateva minute, langa mine, s-a asezat o alta babutza si ma gandeam ca trebuie iara sa ma mut ca tipa din fatza mea se uita urat de tot l mine, la un moment dat s-a aplecat sa ia ceva din geanta si eram convinsa ca o sa arunce cu ceva in mine...dar aceste ganduri mi-au fost intrerupte de babutza care cu o voce timida a zis : "nu va suparati...." si pentru a doua oara in acea zi am auzit ingeri cantand pe fundal *romana at last*. Am descoperit multe lucruri despre ea, despre nepotii si fetele ei si mi-am umplut cele 3 ore cu o conversatie foarte interesanta cu accente politice si chiar economice. Apoi a mai trebuit sa astept intr-o alta sala dupa control, facut de niste oameni mai nesimtiti decat la Bucuresti. In sala acea friguroasa (la Praga erau maxim 15 grade, iar eu eram in tricou si pantaloni 3/4), ajutata de un aer conditionat ca sa isi mentina conditia de rece am stat si am analizat persoanele din jur. Nimic palpitant, o familie cu niste copii, un arab cu mult prea multi copii ca sa fie numarati si o fetita in spatele meu cu o obsesie pentru Harry Potter. Avea o papusa Harry Potter, din acelea gen Puppet Show si la fiecare 4 minute zicea "mom, mom, mom ,mom look he is going to bow, look mom, mom...." (mai ceva ca stewie in clipul de pe youtube http://www.youtube.com/watch?v=-s0UuoD_-_A). Apoi ne-am imbarcat si am nimerit in mijlocul a 3 persoane, un cuplu de americani si o tipa de vreo 13 ani din Cehia. Am incercat sa vorbesc cu ea, dar engleza ei nu era prea buna, ea in schimb parea de treaba. Ne-am uitat la niste filme si am incercat sa dorm dar nici lucrul acesta nu a fost posibil, pustiul de vreo 6 ani din spatele meu, avand o alta parere despre orele meu de somn. Incercam sa mi ocup timpu cu ceva, muzica sau citit cand deodata pustoaica de langa mine care parea foarte de treaba, isi scoate un Converse si cu pixul scrie pe el "EMO HEVER" si multe ****** pe langa. Ce naiba e aia "hever"? O fi in limba ei...M-a cam socat dar am trecut peste, m-am conversat si cu americanii si ma gandeam ca Gioga nu mintea cand zicea "Diana o sa vina o vreme cand o sa vrei tu sa alergi si nu o sa mai poti....", bine nu stiu daca se referea la amorteala mea...da fie:)). Am primit si mancare si vreau sa ii zic ca ii dau nota 4, era kinda oki, dar arata nasty rau de tot. Atat de nasty incat, cand tipa din america a primit mancarea ei, socul a fost prea mare si am intrebat : "what is that?" uitandu-ma spre tipa de 13 ani...si ea cica :"I don't know", din pacate m-a auzit si tipa care manca, si nu cred ca i-a picat foarte bine, dar constienta fiind de aspectul estetic al mancarii a zis: "Somekind of beef":)).....si cam asa in avion:))

JFK Airport

Am coborat, am mai trecut prin o mie de controale, mi s-a luat amprenta, mi s-a facut o poza si multe altele, am luat bagajele, care aproape erau sa imi smulga bratul, si ma gandeam ca daca mi-l smulg, nu o sa arat prea bine in tricou si am atins intr-un final beton american. Spre diferenta de taranul roman, Ion, nu am pupat pamantul "ca pe o ibovnica" ci am mers si am zambit usurata.

Acum sunt aici de o zi si cu cat vad mai multe cu atat dau dreptate celor care zic ca America e o tara superba, sunt convinsa ca o sa dau si de idioti dar orice lucru are ups and downs, si ma bucur nespus ca sunt aici dar dorul de familie si prieteni e imens, si daca stau prea mult degeaba ma simt ca alea din telenovelee care plang si pe fundal se vad imagini cu cei dragi ( da recunosc mai trag cate un ochi la telenovele :-"). Oricum so far so good, nu tu manele, motorete, injuraturi sau trafic, aici totul este liber :x. Stiu ca informatia de mai sus e multa, dar nu stiu cat de mult o sa ne gasim pe internet si vreau sa fiti la curent ca si cum as fi acolo si astept mail uri cu ce ati mai facut voi, ca sa am cu ce sa imi umplu dorul de voi.

In and out, Diana